Suicidul

Athmy a scris:

Mai existau si samuraii care se omorau pentru ceva de ei stiut.

de obicei pentru a-si salva onoarea.

In trecut oamenii traiau putin si erau intr-o stare permanenta de razboi, nu aveau timp sa ajunga deprimati si nevrozati, muncile grele le tineau mintea ocupata (ergoterapie), creierul lor nu era asa de supus stressului, asa cum e astazi - stress tehnologic, informational, educational etc. S-a constatat ca pe vreme de razboi nr sinuciderilor scade f mult. Iar cei care se sinucideau o faceau de obicei pt ca erau asediati (de ex. cetatea massada), sau trebuiau sa isi salveze onoarea (onoarea mai presus decat viata).

Kosmotro a scris:

Cred ca are niste avantaje psihologice, altfel nu s-ar osteni sa joace.

Primeste atentie? Atrage atentia asupra sa in sfarsit?

Eu zic ca rade, e distractiv jocul, noroc cu topicul asta altfel nu l-as fi gasit .

Nu m-as omori pentru ca mi-e frica de moarte si pentru ca nu mai urmeaza dupa ceva.

Unui suicidar ii trebuie speranta, daca nu o are e foarte probabil sa o faca, totusi nu asa ar face oricine altcineva? :(

Kosmotro a scris:

Prin aceasta solutie, el se poate simti mereu la carma propriei sale vieti. Cioran a facut exact la fel.

totusi Cioran, desi era pentru sinucidere, nu s-a sinucis.

Ninja2 a scris:

Oare cum se simte un suicidar care joaca asta?

n-as putea sa joc asa ceva.

Ninja2 a scris:

Eu zic ca rade, e distractiv jocul

Mie mi se pare creepy. Cred ca tu il gasesti distractiv pentru ca e probabil un mecanism de aparare in fatza absurditatii si oribilitatii mortii. Adica incerci sa indulcesti moartea prin ras, sa te aperi de gandul la ea printr-un fel de teribilism propriu adolescentilor (de aceea multi adolescenti au comportamente riscante, care merg la limita dintre viata si moarte, ca si cum ar vrea sa o sfideze, sa o provoace, sa arate ca DE FAPT lor nu le e frica).

Cioran spunea asa: ori de cate ori sufeream prea intens, insuportabil, ma gandeam ca pot oricand scapa de situatia asta prin sinucidere, si imediat ma calmam si situatia mi se parea mai usoara, mai suportabila. Dovada ca mecanismul a functionat la el e ca a trait pana la senilitate, la o varsta respectabila.

Sa nu uitam ca era ipohondru, se tot plangea de boli, desi avea o sanatate destul de buna, si chiar se ingrijea de ea. Un doctor i-a zis sa parcurga cativa kilometri pe jos zilnic daca vrea o batranete sanatoasa, si el a facut asa, deci se ingrijea de viata lui de fapt.

Pe de alta parte Cioran e vazut gresit ca aparator al sinuciderii. O suicidara l-a cautat in Paris, el s-a plimbat cu ea si au vorbit amical o zi intreaga, si ea nu s-a mai sinucis. Ceea ce a functionat in schimb la el e exorcizarea teribilitatii mortii prin gandul la ea (memento mori- preluata de la filosofii stoici pe care ii adora), plus acest control de care vorbeam mai sus.

Kosmotro a scris:

Mie mi se pare creepy. Cred ca tu il gasesti distractiv pentru ca e probabil un mecanism de aparare in fatza absurditatii si oribilitatii mortii. Adica incerci sa indulcesti moartea prin ras, sa te aperi de gandul la ea printr-un fel de teribilism propriu adolescentilor (de aceea multi adolescenti au comportamente riscante, care merg la limita dintre viata si moarte, ca si cum ar vrea sa o sfideze, sa o provoace, sa arate ca DE FAPT lor nu le e frica).

Si scopul rasului care e? nu sa te ajute sa faci fata acestei lumi? sa te detensioneze, sa nu mai fii asa serios, sa poti sa faci fata mai bine provocarilor? eu vad rasul ca un "mecanism de aparare"(ce e rau in asta pana la urma??).

Mie imi e mai mult frica de durere decat de moarte, decat o viata in chinuri, mai bine mort.

P.s. e doar un joc, nu cu sensuri psihologice ascunse, chiar si asa, am vazut la psihologi/psihiatrii buni ca au propriile lor "mecanisme de aparare", unele chiar fara sens, rationari ciudate, care mie mi se par(si as bate la pariu ca asa sunt) niste moduri de a privi lumea asta intr-un sens mai pozitiv cand de fapt nu e asa, probabil e prea greu sa accepti lucrurile asa cum sunt, dar ce conteaza cand ii ajuta sa traiasca mai bine asa?

Kosmotro a scris:

Mie mi se pare creepy. Cred ca tu il gasesti distractiv pentru ca e probabil un mecanism de aparare in fatza absurditatii si oribilitatii mortii. Adica incerci sa indulcesti moartea prin ras, sa te aperi de gandul la ea printr-un fel de teribilism propriu adolescentilor (de aceea multi adolescenti au comportamente riscante, care merg la limita dintre viata si moarte, ca si cum ar vrea sa o sfideze, sa o provoace, sa arate ca DE FAPT lor nu le e frica).

Cioran spunea asa: ori de cate ori sufeream prea intens, insuportabil, ma gandeam ca pot oricand scapa de situatia asta prin sinucidere, si imediat ma calmam si situatia mi se parea mai usoara, mai suportabila. Dovada ca mecanismul a functionat la el e ca a trait pana la senilitate, la o varsta respectabila.

Sa nu uitam ca era ipohondru, se tot plangea de boli, desi avea o sanatate destul de buna, si chiar se ingrijea de ea. Un doctor i-a zis sa parcurga cativa kilometri pe jos zilnic daca vrea o batranete sanatoasa, si el a facut asa, deci se ingrijea de viata lui de fapt.

Pe de alta parte Cioran e vazut gresit ca aparator al sinuciderii. O suicidara l-a cautat in Paris, el s-a plimbat cu ea si au vorbit amical o zi intreaga, si ea nu s-a mai sinucis. Ceea ce a functionat in schimb la el e exorcizarea teribilitatii mortii prin gandul la ea (memento mori- preluata de la filosofii stoici pe care ii adora), plus acest control de care vorbeam mai sus.

Deci, sinuciderea este o boală psihică,fără tratament?

Kosmotro a scris:

Ceea ce a functionat in schimb la el e exorcizarea teribilitatii mortii prin gandul la ea (memento mori- preluata de la filosofii stoici pe care ii adora), plus acest control de care vorbeam mai sus.

si scrisul ca si terapie.

Kosmotro a scris:

Pe de alta parte Cioran e vazut gresit ca aparator al sinuciderii. O suicidara l-a cautat in Paris, el s-a plimbat cu ea si au vorbit amical o zi intreaga, si ea nu s-a mai sinucis.

stiu de o suicidara care i-a spus lui Cioran ca vrea sa se sinucida. El i-a raspuns "fa cum vrei", la care ea zice "atunci nu mai vreau sa ma sinucid". Nu stiu daca e aceeasi tipa; chestia asta am citit-o in Convorbiri cu Cioran, aparuta la humanitas.

Ninja2 a scris:

Si scopul rasului care e? nu sa te ajute sa faci fata acestei lumi? sa te detensioneze, sa nu mai fii asa serios, sa poti sa faci fata mai bine provocarilor? eu vad rasul ca un "mecanism de aparare"

da, umorul e mec. de aparare

Ninja2 a scris:

P.s. e doar un joc, nu cu sensuri psihologice ascunse

Nu cred ca exista acte fara semnificatie psihologica subsidiara.

De exemplu: poti sa alegi sa iti petreci timpul liber jucand:

jocuri de noroc cu prietenii pe bani sau fara bani

paintball

jocuri de societate ca bridge sau canasta

jocuri de carti ca septic sau popa prostu

jocuri mecanice ca pacanelele

jocuri sexuale

jocuri video

jocuri sportive gen tenis, badminton, popice

jocuri cu copiii in parc

si fiecare din aceste alegeri va spune ceva despre tine, despre conformatia ta, despre motivatiile tale ascunse chiar si tie, despre structura ta de personalitate, despre mentalitatea ta, dispozitia ta afectiva, cognitiile tale constientizate sau nu, preferintele tale

cand e vorba sa te joci jocuri video poti alege sa te joci

shooter

arcade

adventure

quest

policier

thrill

horror

actiune

race

jocuri gen cosmopolitan sau barbie

jocuri de noroc

biliard online

jocuri de retea

solitaire

jocuri macabre

si fiecare din aceste decizii spune ceva despre tine

cu cat alegi mai mult, cu atat oferi un tablou mai complet

invers, daca iti analizezi alegerile poti sa mergi pana la radacina motivatiilor tale

interesant, nu?

sorin5 a scris:

Deci, sinuciderea este o boală psihică,fără tratament?

Nu, nu este o boala psihica fara tratament. Dar ma intreb de unde ai dedus tu asta. Oare asta e de fapt parerea ta?

Ninja2 a scris:

eu vad rasul ca un "mecanism de aparare"(ce e rau in asta pana la urma??).

Depinde ce e acel mecanism de aparare, contextul in care este folosit, conditiile lui de formare, imprejurarile specifice in care este aplicat, efectele sale asupra sa si asupra altora, etc.

Este ca si diferenta intre UZ si ABUZ.

Unele mecanisme de aparare sunt ok. Ca de aia au si fost numite "de aparare". Apara sinele fragil. Acum, conteaza si ce este in spatele lui, daca nu ascunde altceva.

Kosmotro a scris:

Nu, nu este o boala psihica fara tratament.

Este,,doar'' o boală psihică?

sorin5 a scris:

Este,,doar'' o boală psihică?

nu e boala psihica, ci apare in unele cazuri ca manifestare a unei boli psihice (tulburare depresiva, bipolara, schizofrenie etc). In alte circumstante e urmarea unui complex de factori specifici, care depind de la caz la caz.