Suicidul

Pa. a scris:

PA.

Cu tot respectul, am impresia ca aici facem o confuzie.

Eu nu te stiu pe tine ca user pe acest forum prea bine, dar ti-am vazut poza de la avatar inainte sa o schimbi cu acest desen.

Tin minte ca ai o varsta cam in jurul a 50-60 de ani.

La aceasta varsta tu ai trait tot ce puteai, ai avut sanse, ai sesizat oportunitati, ai incercat de toate, cu bune si rele, ca in viata oricarui om care trece de pragul psihologic de 35-40 de ani. Nu stiu ce viata ai avut, dar cred ca la varsta asta ai avut copii, nepoti, sotie, te-ai bucurat de tot ce-ti puteau oferi ei ca si relatii afective, recunostinta (desigur nu exclud si neplacerile, pe care toti le avem, ca nu exista viata fara parti mai gri).

E firesc ca la varsta ta tu sa te gandesti la moarte. Si care sunt gandurile tale? Vrei sa mori linistit, intr-o ambianta securizanta, alaturi de cei dragi (daca se poate asta), fara dureri, complicatii, asistat de medici. Asta se numeste Eutanasie. Si eu zic ca sinuciderea la care m-am referit cand am deschis topicul e altceva. In mare. Alexandra a simtit diferenta cand a zis ca tu nu vrei sa te spanzuri.

M-am referit cand am zis "suicidar" la o persoana mai tanara, care ar vrea sa traiasca, dar viata ii e atat de grea, iar psihicul atat de daramat, incat nu mai stie ce sa faca. E ca si cum fortei sale vitale i se opune o forta exterioara, care il termina.

Persoana asta e mai tanara, de obicei, si s-a impotmolit in necazuri, suferinte, dureri fizice si psihice.

Ti se frange inima cand te gandesti ca ar fi putut trai, ca ar fi putut avea familie, copii, ca ar fi putut fi fericit daca ar fi stiut CUM.

Or, asta e problema suicidarului tanar, cu forta vitala blocata. El nu a fost invatat de parinti, profesori, prieteni, mediu CUM sa isi depaseasca problemele. El nu stie ce sa faca, in fata emotiilor dureroase. E coplesit. E labil. E instabil. SImte ca nu mai face fatza. Simte ca e ingenunchiat de viata, de oamenii duri, de stresul cotidian, de neplacerile vietii (iar Romania e o tara foarte stresanta).

Cred ca suicidarul tanar se confrunta cu o serie de probleme specifice, iar la aceste probleme exista si rezolvari specifice.

Ghemul de probleme la care m-am referit in cazul suicidarului tanar poate contine: stres si nestiinta de a face fatza la stres, sindrom de stres post traumatic, traume neconstientizate, emotivitate necontrolata, hiperemotivitate, personalitate scindata, fake self in lupta cu true self inabusit, neputinta de a face fatza la amintirile dureroase (gen "o, daca as fi"), inexistenta unor metode de coping, ignorarea potentialului propriu, lipsa unui plan coerent pe termen lung pentru atingerea unor obiective, cognitii gresite, negativism, autocritica dura, voci in cap care ii cer "solutia finala" (de fapt dialogul intern firesc dar care a luat-o razna in cazul lor), fragilitate narcisica, anxietate, angoasa, fobie sociala, timiditate, rusina, multa vina, teama, dorinte coplesitoare si cu neputinta de implinit, senzatia ca orizonturile sunt inchise, depresie, alcool, proiectare pe altii a problemelor proprii, nestiinta de a se relaxa, de a se sugestiona pozitiv, un fond genetic predispus, o istorie familiala incarcata, un creier si o biochimie dereglate de depresia de lunga durata, prin intarirea gandirii negativiste si a senzatiilor neplacute, si lista ar putea continua.

Eu zic ca problematica suicidarului tanar este cu totul alta fata de problematica ta, care ai o varsta respectabila (dupa cum am vazut in poza ta) si ai decis ceva rational, dar care tine mai degraba de legislatie si mentalitate.

Eu te invit sa deschizi aici la sectiunea "Psiho" un topic special numit EUTANASIE, unde sa se dezbata pro si contra acest subiect, ar fi interesant, si instructiv pentru toti cei implicati, de oricare parte a baricadei ideatice ar fi.

Dar nu cred ca situatia ta se aplica in cazul acestui topic, si nu vreau sa confundam oalele. Mersi.

Allexandrra a scris:

Tu nu poti sa iesi din decor fara surle si trambite? Si, eventual, fara a-i indemna pe altii sa-ti urmeze exemplul? Si de ce neaparat in Elvetia? Daca esti atat de hotarat si sigur pe tine, poti sa o faci si in Romania si n-o sa dai gres. Sunt o groaza de metode extrem de sigure. Spanzurarea e cea mai la indemana, doar ca o sa arati cam naspa. Daca mai vrei idei, sa-mi zici, ca am garla.

Ai aparut pe topicul asta ca sa-mi strici tot ce-am zis de suicidar, ca nu e egoist si iresponsabil. Nu ma refeream, desigur, la suicidarul teatral.

Esti fostul Histrion, nu? Credeam ca esti oale si ulcele.

Ies din decor cum imi tuna. Nu ma intereseaza foarte tare asta. Am ales sa o fac in Elvetia, la clinica de asistenta suicidara. Sint singurii care dau acces si cetatenilor din alte state , iar in Romania, din pacate, asa ceva nu exista.

Ce fac altii, nu ma intereseaza deloc. Au toata libertatea sa se sinucida fara sa dea socoteala nimanui ( ha ha ha - ar fi si greu dupa ce mor!), sau sa nu se sinicida, e exclusiv problema lor individuala. Am scris ca nu vreau sa sufar , sa ma chinui , nici o secunda, de aia variantele propuse de tine (spinzurarea, etc) deocamdata nu ma intereseaza sa le aplic. Cum arat mort, chiar e un argument aiurea! Cum dracu sa-mi pese cum o sa arate hoitul meu? Dupa moarte, eu incetez sa mai exist si gata. La clinica elvetiana o fac fara sa sufar, linistit, eu hotarasc cind, ei imi dau mijloacele tehnice : antiemeticul si pentazepamul in doza necesara sau aparatura de respirat etansa perfect fata de atmosfera si heliumul necesar. Elegant, rapid, fara dureri. Acolo se face totul legal si cu acte si se ocupa tot ei sa se debaraseze de cadavrul meu. Actele alea sint cam scumpe, da am un fond pus deoparte pentru asta. Nu sint nici egoist nici iresponsabil, dimpotriva, dar dreptul meu la sinucidere e pe acelasi palier cu dreptul meu la viata. Cita vreme am motive sa traiesc, amin sinuciderea. Repet : am nevoie de motive sa continui sa traiesc, ca sa ma sinucid nu am nevoie de nici un motiv. Clar?

Kosmotro a scris:

PA.

Cu tot respectul, am impresia ca aici facem o confuzie.

Eu nu te stiu pe tine ca user pe acest forum prea bine, dar ti-am vazut poza de la avatar inainte sa o schimbi cu acest desen.

Tin minte ca ai o varsta cam in jurul a 50-60 de ani.

La aceasta varsta tu ai trait tot ce puteai, ai avut sanse, ai sesizat oportunitati, ai incercat de toate, cu bune si rele, ca in viata oricarui om care trece de pragul psihologic de 35-40 de ani. Nu stiu ce viata ai avut, dar cred ca la varsta asta ai avut copii, nepoti, sotie, te-ai bucurat de tot ce-ti puteau oferi ei ca si relatii afective, recunostinta (desigur nu exclud si neplacerile, pe care toti le avem, ca nu exista viata fara parti mai gri).

E firesc ca la varsta ta tu sa te gandesti la moarte. Si care sunt gandurile tale? Vrei sa mori linistit, intr-o ambianta securizanta, alaturi de cei dragi (daca se poate asta), fara dureri, complicatii, asistat de medici. Asta se numeste Eutanasie. Si eu zic ca sinuciderea la care m-am referit cand am deschis topicul e altceva. In mare. Alexandra a simtit diferenta cand a zis ca tu nu vrei sa te spanzuri.

M-am referit cand am zis "suicidar" la o persoana mai tanara, care ar vrea sa traiasca, dar viata ii e atat de grea, iar psihicul atat de daramat, incat nu mai stie ce sa faca. E ca si cum fortei sale vitale i se opune o forta exterioara, care il termina.

Persoana asta e mai tanara, de obicei, si s-a impotmolit in necazuri, suferinte, dureri fizice si psihice.

Ti se frange inima cand te gandesti ca ar fi putut trai, ca ar fi putut avea familie, copii, ca ar fi putut fi fericit daca ar fi stiut CUM.

Or, asta e problema suicidarului tanar, cu forta vitala blocata. El nu a fost invatat de parinti, profesori, prieteni, mediu CUM sa isi depaseasca problemele. El nu stie ce sa faca, in fata emotiilor dureroase. E coplesit. E labil. E instabil. SImte ca nu mai face fatza. Simte ca e ingenunchiat de viata, de oamenii duri, de stresul cotidian, de neplacerile vietii (iar Romania e o tara foarte stresanta).

Cred ca suicidarul tanar se confrunta cu o serie de probleme specifice, iar la aceste probleme exista si rezolvari specifice.

Ghemul de probleme la care m-am referit in cazul suicidarului tanar poate contine: stres si nestiinta de a face fatza la stres, sindrom de stres post traumatic, traume neconstientizate, emotivitate necontrolata, hiperemotivitate, personalitate scindata, fake self in lupta cu true self inabusit, neputinta de a face fatza la amintirile dureroase (gen "o, daca as fi"), inexistenta unor metode de coping, ignorarea potentialului propriu, lipsa unui plan coerent pe termen lung pentru atingerea unor obiective, cognitii gresite, negativism, autocritica dura, voci in cap care ii cer "solutia finala" (de fapt dialogul intern firesc dar care a luat-o razna in cazul lor), fragilitate narcisica, anxietate, angoasa, fobie sociala, timiditate, rusina, multa vina, teama, dorinte coplesitoare si cu neputinta de implinit, senzatia ca orizonturile sunt inchise, depresie, alcool, proiectare pe altii a problemelor proprii, nestiinta de a se relaxa, de a se sugestiona pozitiv, un fond genetic predispus, o istorie familiala incarcata, un creier si o biochimie dereglate de depresia de lunga durata, prin intarirea gandirii negativiste si a senzatiilor neplacute, si lista ar putea continua.

Eu zic ca problematica suicidarului tanar este cu totul alta fata de problematica ta, care ai o varsta respectabila (dupa cum am vazut in poza ta) si ai decis ceva rational, dar care tine mai degraba de legislatie si mentalitate.

Eu te invit sa deschizi aici la sectiunea "Psiho" un topic special numit EUTANASIE, unde sa se dezbata pro si contra acest subiect, ar fi interesant, si instructiv pentru toti cei implicati, de oricare parte a baricadei ideatice ar fi.

Dar nu cred ca situatia ta se aplica in cazul acestui topic, si nu vreau sa confundam oalele. Mersi.

Partial ai dreptate, dar cu o foarte importanta corectura: hotarirea de a ma sinucide am luat-o la 16 ani! De atunci am avut nevoie (doar de ) si au aparut motive sa traiesc, asa ca am aminat-o pina acum, nici atunci nu aveam nevoie de motive sa ma sinucid cum nu am nici acum. La orice virsta am gindit la fel, ca atare nu mi-a fost niciodata nici frica de moarte si implicit nici frica de viata. Explic: oricind , orice situatie insuportabila de viata are rezolvare imediata (sinuciderea) odata ce rational si linistit ai decis asta aprioric. Eu cel putin sint complet detasat si zen fata de orice mi se intimpla, nu panichez si nu disper niciodata. Principiul aproximativ:

Cita vreme respir, nu exista probleme pentru ca pot oricind sa incetez voluntar sa o mai fac.

Dapai de cand te tot lauzi ca te sinucizi sa fim noi sanatosi.Numai gura-i de tine.

Frumos topic, m-am regasit in anumite posturi(in special in primul), am avut si eu ganduri suicidare, dar stiam ca o sa treaca asa ca nu le luam in considerare, oricum depresia era cea care ma deranja cel mai tare.

Oare cum se simte un suicidar care joaca asta? :P

Ninja2 a scris:

Oare cum se simte un suicidar care joaca asta

Cred ca are niste avantaje psihologice, altfel nu s-ar osteni sa joace.

Primeste atentie? Atrage atentia asupra sa in sfarsit?

Pa. a scris:

sa se sinucida fara sa dea socoteala nimanui ( ha ha ha - ar fi si greu dupa ce mor!)

haha, rasul de sub streang

de ce suna atat de sinistru rasul tau? :P

Rasul unui om care a murit la 16 ani e normal sa sune sinistru.

Oare ce a determinat hotararea asta... ce o fi provocat moartea asta timpurie ?

Scorpionul_Rosu a scris:

Rasul unui om care a murit la 16 ani e normal sa sune sinistru.

Oare ce a determinat hotararea asta... ce o fi provocat moartea asta timpurie ?

Viata in sine contine multe pericole. Riscul de a ramane paralizat in urma unui atac cerebral. Riscul de a ramane mutilat intr-un accident. Riscul de a descoperi ca ai o boala degenerativa. Riscul de a pierde pe cei dragi care se duc pe rand pe lumea aialalta. Riscul de a merge pe strada si sa-ti cada o tencuiala in cap, de la o cladire nerestaurata de decenii. Riscul de a merge pe strada si sa iti arunce un fotoliu in cap niste batrani senili, cum s-a mai intamplat in Ro.

Viata e un risc continuu. Copilul se loveste de mic de aceste riscuri, le constientizeaza treptat. Integreaza constiinta mortii sale si a persoanelor la care tine intr-un viitor mai indepartat sau poate iminent. In acest proces e asistat de adulti, ghidat, securizat, ori poate e lasat singur, sa se confrunte cu angoase insurmontabile.

Solutia aleasa de PA este una a controlului. Prin aceasta solutie, el se poate simti mereu la carma propriei sale vieti. Cioran a facut exact la fel.

Altii aleg alte mecanisme de aparare: sexul, activismul, familia ca baza a echilibrului interior, cariera, altruismul, egoismul feroce, drogurile, negarea realitatii, etc.

Eu cred ca eutanasia este tot sinucidere, daca o alegi singur si constient, controlat. Iti iei viata.

Mai existau si samuraii care se omorau pentru ceva de ei stiut.

Sau in ziua de azi teroristii.

Kosmotro a scris:

Solutia aleasa de PA este una a controlului. Prin aceasta solutie, el se poate simti mereu la carma propriei sale vieti. Cioran a facut exact la fel.

Asa este.

Asa am gandit si eu intr-o perioada dificila cand totul imi scapase de sub control (inca ma mai gandesc uneori) , ca pot pune capat calvarului daca ma sinucid.Gandul asta ma linisteste , dar ma face sa vad in asta singura solutie.Asa ca trebuie sa il combat , nu trebuie sa il las sa se transforme intr-o convingere.Ratiunea imi spune ca sunt si alte solutii.

Cea mai buna este renuntarea la ambitia prosteasca(vanitate).Ea ne face de cele mai multe ori sa ne simtim undeva sus si ne starneste teama de a nu cadea , ne creeaza standarde inalte , ne face sa nu mai vedem latura frumoasa si utila a vietii , sa nu sa acceptam viata cu bune si rele , sa vedem in ceilalti doar inamici , ne impiedica sa acceptam ce simtim , sa ne apropiem de ceilalti , sa cerem ajutor etc.

Asa ne trezim angajati intr-o permanenta lupta inutila si prosteasca ptr a nu cadea "de sus" si viata incepe sa isi piarda sensul .Si cand tensiunea devine prea mare , cea mai la indemana solutie e sinuciderea.Mai bine ne omoram decat sa suportam "caderea".

Oamenii modesti si simplii traiesc viata asa cum vine ea , chiar daca isi pierd locul de munca , familia si ajung in strada , cei vanitosii se sinucid cand dau de greu.