Universul este o simulare?

Allexandrra a scris:

Religia a dat tot ce putea in materie de deliruri, acum e randul stiintei. Iarta-mi remarca rautacioasa, stiu ca-ti place teoria asta, dar asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte. Si vad ca nu ma paraseste gandul. Dar, bineinteles, e posibil. E am avut momente solipsiste in viata, deci pot ingurgita usor teorii de felul asta. Doar ca fara instructie de natura stiintifica, ce pot spune mai mult decat ca e posibil? Lucrurile care scapa explicatiei stiintifice nu pot fi explicate prin limitele stiintei din zilele noastre? Stiu eu, poate o sa se descopere ca universul nostru este doar o sfera din interiorul altei sfere (sau alt corp geometric), iar spatiul dintre marginea exterioara a sferei noastre si marginea interioara a sferei mai mari e guvernat de alte legi si cand si cand spatiile se intersecteaza si de aici erorile.

De aici se deschid mai multe piste de discutie.

Spui ca acum stiinta delireaza. Mie Penrose, Barrow, Hawking, Deutsch, Feynman, Michio Kaku, David Bohm nu mi se pare deloc ca delireaza. Mi se par minti stralucite, echilibrate si bine ancorate in realitate.

In schimb ce se face aici e un joc de ipoteze. In definitiv, asa a progresat umanitatea, jucandu-se cu CE AR FI DACA.

Iti amintesc ca erau academicieni respectabili in secolele trecute care ziceau ca daca trenurile vor prinde mai mult de 50 km la ora aerul va iesi afara si toti pasagerii vor muri. Sau ca nu se poate face nimic mai greu ca aerul care sa zboare. Altii care ziceau in secolul XIX ca nu mai e nimic de descoperit, ca brevetarea inventiilor se poate inchide linistit.

Din contra, alta mi se pare problema: o inchistare a stiintei, care respinge anomaliile pe motiv ca nu se integreaza in teoriile gata acceptate. Si asta e riscant pentru calitatea gandirii. Poate pune umanitatea in pericol de extinctie.

Nu tin neaparat sa CRED in teoria cu universul-simulare. Dar e incitant sa te joci cu ipotezele, sa vezi unde duc.

Interesant e ca aceasta hrana pentru minte o fereste de degenerare. Daca nu lucrezi creierul (asa cum ai lucra muschii) atunci el isi pierde din masa cenusie. Daca il lucrezi, conexiunile neuronale cresc, si nu vei face Alzheimer.

Revenind la subiect, pe tine cum te-ar afecta faptul ca ar fi posibil sa traiesti intr/o lume simulata?

Teoria ta cu sferele intricate e luata deja in considerare de stiinta. E plauzibila. Desigur, e greu de testat.

O dovada ca lumea e simulata ar putea fi profetiile. De exemplu Isaiah l-a prezis pe Cyrus cu 100 de ani inainte de a cuceri Babilonul si de ai elibera pe evrei. Aceste profetii sunt revelate direct de la Sursa, adica de acolo de unde ruleaza tot sistemul de operare, astfel ca nici macar entitatile superioare oamenilor nu le cunosc ("Caci ziua si ceasul acela nici ingerii din Cel nu-l stiu, decat Tatal").

Kosmotro a scris:

?

Este cea mai apropiata varianta de ceea ce cred eu ca se intampla pe Terra si in jurul ei (Universul cunoscut de noi). Da, suntem in simulator. Asemanator cu un joc, numai ca nu se joaca nimeni cu noi. Ne jucam noi intre noi.

Big Lebowski a scris:

O dovada ca lumea e simulata ar putea fi profetiile. De exemplu Isaiah l-a prezis pe Cyrus cu 100 de ani inainte de a cuceri Babilonul si de ai elibera pe evrei. Aceste profetii sunt revelate direct de la Sursa, adica de acolo de unde ruleaza tot sistemul de operare, astfel ca nici macar entitatile superioare oamenilor nu le cunosc ("Caci ziua si ceasul acela nici ingerii din Cel nu-l stiu, decat Tatal").

Asta pt ca viata e un vis, de aia.

Kosmotro a scris:

Revenind la subiect, pe tine cum te-ar afecta faptul ca ar fi posibil sa traiesti intr/o lume simulata?

M-ar face sa-mi reevaluez viziunea asupra sinuciderii. In momentul de fata sunt contra. Dar nu indiferent de conditii.

Simularea la infinit a Universurilor unul intr-altul ar fi o solutie ingenioasa a Lumii de a isi asunde adevarul ultim. Chiar daca am reusi sa comunicam cumva cu cei care ne-au simulat sa ii intrebam care sunt defapt legile adevarate ale fizicii (respectiv cele din lumea celor care ne simuleaza), nici ei nu vor stii, pentru ca si ei ar fi o simulare. La randul lor i-ar putea intreba pe cei superiori lor, dar nici aceia nu vor stii. Si tot asa la infinit, astfel incat legile ultime ale Lumii nu vor putea fi niciodata cunoscute. Astfel Lumea a evitat cu delicatete o intrebare la care poate nici Ea nu stia sa raspunda: "De ce exista ?". Poate ca intrebarea ultima "De ce exista ceva in loc sa nu existe nimic ?" e o intrebare absurda, fara sens. Asa ca cel mai bine e sa nu se poata raspunda la ea. Astfel s-au creat simularile in simulari la infinit, pentru a evita raspunsul la aceasta intrebare.

prea multa stiinta duce la o abstractizare emotionala

ce vrei sa spui cu asta,tanti?esenta stiintei sau a emotiei?

ma rog,esenta la moda este romul.

...acest proiect de simulare este modul lui Dumnezeu de a ne arata cum este in acest plan,este o simulare a naibii de reala,de ea depinde evolutia fiecaruia;daca au fost(sau sunt) nereguli,este pentru ca in multe epoci a istoriei pamantului,oamenii importanti au fost husuiti de multimea intaritata prin idei deviate(sau...devitalizate)din matca lor,incat oamenii obisnuiti nu au mai putut percepe sensul real al traiului pe pamant;daca multimea e de iertat,ca nu stia ce face,ceilalti,care au stricat regulile,din dorinta de a pune ei mana pe..."simulare",vai de pielicica lor!

Abc2009ro a scris:

Si tot asa la infinit, astfel incat legile ultime ale Lumii nu vor putea fi niciodata cunoscute.

"Caci puterea lui D_zeu nu poate fi patrunsa" spune Biblia.

Normal ca este o simulare. Nu degeaba filme de genul Matrix iti dau un sentiment de familiaritate intensa, pentru ca in ciuda tuturor perdelor trase peste minte, tu stii defapt ca ceva nu e in regula. Simti. Ca realitatea nu e asa reala precum pare... dar din cauza in-formarii alegem sa vedem doar ceea ce am invatat ca exista. Creierul e o masina de conversie puternica a informatiilor in perceptii, si practic odata ce i-am servit un scenariu cap coada si conceptia se cimenteaza prin repetare am bagat in functiune firewallu.

Se spunea ca bastinasii sudamericani nu au vazut flota spaniola venind din cauza ca nu aveau reprezentarile mentale care sa le traduca realitatea, se uitau la ocean si nu vedeau navele. La fel se intampla si cand cauti un obiect si nu-l gasesti desi e chiar sub ochii tau, deseori iti mai si zice cineva "e chiar in fata ta" si tot nu-l vezi.

Deci universul e o holograma dar noi nu putem percepe direct asta din cauza biasului conceptiilor noastre prin care filtram ceea ce vedem. Eu stiu, pentru ca asa am fost invatat de mic, ca un perete e ceva fizic din beton sau caramida si asa il si percep. Insa... daca ma uit fix la el timp de un minut sau mai mult, observ ca incepe sa-si piarda din fizicalitate si il vad exact asa cum e cu adevarat - energie si informatie. Se warpeaza, culorile devin mai stralucitoare, apar forme geometrice, firisoare de energie ce se misca continuu. Defapt oricine poate vedea holograma din jur daca se uita in gol... adica te uiti fix la ceva dar nu te gandesti la nimic... si voila perceptia ti se spala.

Traditiile metafizice care aveau acces in afara hologramei au si lasat in urma lor dovezi. Cum realitatea asta nu e o realitate reala ea trebuie sa fie structurata perfect pentru a exista. Adica structurata geometric de la A la Z. Geometria sacra exprimata prin mandale in traditiile persane, celtice sau tibetane sunt marturiile transcenderii.

Cum planetele sunt sustinute de linii geometrice de vibratie hiperdimensionala, adica din afara hologramei, dupa cum s-a observat in cazul lui Saturn (hexagonale), la fel si toate lucrurile mai mici sau mai mari din realitatea asta, precum fulgul de zapada, sau fractalii din brocoli.

http://1.bp.blogspot.com/_h7i3bhX2b-4/SlYi...hexagon-bw.jpeg

http://www.its.caltech.edu/~atomic/snowcry...w041219b055.jpg

http://www.wired.com/wiredscience/wp-conte.../fractal_10.jpg

Personal eu simt timpul ca fiind cel mai mare bug din holograma. Pur si simplu nu e real, o realitatea nu ar avea timpul asta care vine peste tine. Ciclurile astea noapte/zi, foame, somn plus continua dezintegrare a materiei si dispersie a energiei miros foarte tare a realitate artificiala.

What you know you can't explain, but you feel it. You've felt it your entire life, that there's something wrong with the world. You don't know what it is, but it's there, like a splinter in your mind, driving you mad.

Allexandrra a scris:

M-ar face sa-mi reevaluez viziunea asupra sinuciderii. In momentul de fata sunt contra. Dar nu indiferent de conditii.

Pai pana la o intelegere completa ar fi bine sa fii contra total. Pentru ca sinuciderea nu iti garanteaza nimic si poti foarte bine sa te reintorci in holograma luand de la capat aceleasi chestii de care ai vrut sa fugi de prima data. Adica re-hologramarea .

Ceea ce ar insemna mai multa disperare, in schimb poti privi totul ca pe un joc si sa te comporti ca atare si intre timp sa incerci sa ii afli sensul.

.........................................................................