Universul este o simulare?

E interesanta si filozofia kabbalista care sustinea acelasi lucru, si anume ca toate obiectele/evenimentele aflate aici in plan fizic aparent fara sa fie legate, au legaturi cauzale in planuri superioare. Practic e ca un arbore rasturnat, iar noi percepem doar crengile care sunt separate, ele in realitate fiind conectate la un nivel superior. E interesant ca au intuit acest aspect acum 5000 de ani. Einstein a fost primul care a dedus acest lucru in epoca noastra cand a explicat continuumul spatiu-timp.

Redondo a scris:

si am mai intrebat. daca accepti varianta simularii, cum mai poti sa mai accepti lumea in care traiesti ? cum mai gasesti rost ? cum te accepti pe tine ? eu cred ca tu nu realizezi/constientizezi pe deplin simularea. sau poate o privesti cu seninatate, in genul "da, suntem simulati, viata merge mai departe..".

De ce nu ai accepta? E mai greu sa accepti asta decat ideea ca ai fost creat de Dumnezeul crestin (care implica o responsabilitate imensa ce cade asupra omului) sau ca ai aparut din neant ca o joaca a hazardului si vei disparea ca o bula de spuma?

A fi simulat deschide niste perspective incredibile, nebanuite inainte, de actiune/simtire/autopercepere/etica, samd.

Nemo! a scris:

A fi simulat deschide niste perspective incredibile, nebanuite inainte, de actiune/simtire/autopercepere/etica, samd.

Perspectivele nebunului, din punctul meu de vedere.

Athmy a scris:

Perspectivele nebunului, din punctul meu de vedere.

Mi se pare foarte interesant ce spui. Detaliaza, te rog.

Nemo! a scris:

La timpul ei, teoria Big Bang-ului a fost respinsa de comunitatea savantilor mainstream ca fiind o teorie pseudostiintifica. Motivul: prea amintea de Creatia din Biblie. Apoi a devenit teoria mainstream.

Asa ca lucrurile sunt nuantate.

E dificil sa distingi in istoria stiintei intre pseudostiinta si stiinta.

Multe stiinte s-au dezvoltat din pseudostiinte. Ex. astronomia din astrologie, chimia din alchimie.

Dupa tine, design-ul inteligent este pseudostiinta sau stiinta?

Scopul ştiinţei, pseudoştiinţei, filosofiei, magiei, religiei este cunoaşterea. Dar cunoaşterea are şi ea un scop: furnizarea unei baze pentru luarea deciziilor.

C

Renaissance a scris:

Practic e ca un arbore rasturnat, iar noi percepem doar crengile care sunt separate, ele in realitate fiind conectate la un nivel superior.

Vezi ca confunzi radacinile cu crengile ! :teehee:

GeoFiloRo a scris:

Vezi ca confunzi radacinile cu crengile ! :teehee:

Am zis arbore rasturnat

Marinel a scris:

De aceea discutam, dezbatem, analizam ipoteze, argumente.

Asta fac si savantii pomeniti de mine. Pentru ca asta e stiinta. Nu respingerea ipotezei ca fiind fantezista.

Sa nu fim ca savantii aia francezi care au decretat ca niciun aparat de zbor nu se va putea ridica in aer, sau care s-au temut atunci cand primul tren a atins 50 de km la ora ca tot aerul va iesi din tren iar pasagerii se vor sufoca.

:)

@Nemo, tu deja ai acceptat ipoteza. fara analiza, discutii.. ce ti-a spus intuitia, tu ai acceptat. ai acceptat varianta care iti da siguranta. la fel cum si oamenii accepta religia tocmai pentru ca le ofera confort/stabilitate/siguranţă interioară.

viaţa trăită in incertitudine e uneori insuportabilă.

varianta simulării explică cam orice. orice dilemă ai avea, gasesti o explicatie. si in varianta simularii(ca si in religie) intervine un creator cu resurse/puteri/cunostinte nelimitate. nu vorbi de stiinta.

Redondo a scris:

@Nemo, tu deja ai acceptat ipoteza. fara analiza, discutii.. ce ti-a spus intuitia, tu ai acceptat.

Ce ciudat ca spui asta. Eu nu am acceptat nimic. Nu cred in simulare, cum nu accept inca nicio explicatie finala. Dar imi place sa fiu de partea pro a simularii, asa cum mai demult am fost contra.

Sunt de partea pro ca sa va provoc pe voi sa ganditi. Vreau sa suscit un dialog fecund.

In continuare, ma joc cu ipotezele, analizez, caut. Mai gandeste-te. Think twice, cum zice Discovery.