Sari la conținut
Forum Roportal
soogee

Agresivitatea refulata - moduri pentru a o canaliza

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Multe persoane au descoperit prin psihanaliza ca aveau agresivitatea refulata.

De obicei parintii foarte doritori de a inhiba complet agresivitatea copilului aplica o educatie rigida in care orice manifestare agresiva a copilului e reprobata, fie cu reprosuri (retragerea dragostei, semnale nonverbale de interdictie), fie prin pedepse corporale.

Astfel, ei doresc sa scoata copii perfecti, cu care sa se mandreasca in fata vecinilor, copii exceptionali, supermani de politete si buna cuviinta, adevarati sfintisori, iar daca parintii sunt religiosi spera sa isi spele din pacate prin prezentarea in fata divinitatii a unor copii bine crescuti, atat de non-agresivi incat ar fi buni in vreo manastire, dar nu in lume. Acesti copii daca ies in lumea-jungla sunt calcati in picioare, se profita de ei, se rade de ei, sunt usor de manipulati, pentru ca sunt naivi (adica ignoranti, le-a fost ascuns modul REAL in care functioneaza lumea). Nu au experienta, si ei sunt prima linie a escrocatilor, fraieritilor. O expresie taraneasca foarte brutala care sintetizeaza aceste trasaturi de caracter: "lasa ca oricine sa i se c--e in farfurie".

 

Parintii anxiosi social sunt foarte aprigi la inhibarea completa a agresivitatii copilului, pentru ca ei cred ca astfel vor fi la adapost pe viata de a trage rusine dupa copil (copilul va fi ferit de infractionalitate). Adevarul este ca la varsta pubertatii tocmai acesti copii fara experienta si care nu stiu sa isi exprime agresivitatea in mod corect vor fi tentati sa se ia dupa antisociali ca sa isi exploreze si ei laturile inhibate ale personalitatii (in plus au si vointa moale).

 

Caz real: dupa cativa ani de psihanaliza, Marie Cardinal povesteste in "Cuvinte care elibereaza" cum a fost umilita de un politist. Si-a dat seama ca era incapabila sa se apere, ca oricine o putea calca in picioare. Aceste tratamente dure din partea lumii brutale au dus-o la nebunie, in ospiciu.

Asta a antrenat amintiri uitate, care au revenit in campul constiintei. Si-a amintit ca pe cand avea 3 ani, mama sa, o crestina bigota si ipocrita, a bagat/o sub jetul puternic al dusului rece pentru ca ea s/a certat cu fratele ei. Dusul rece si puternic (aminteste de practicile naziste si politienesti coercitive) a inmuiat/o pe Marie, care de la 3 ani nu si-a mai putut manifesta agresivitatea naturala, de teama represaliilor.

 

Rezultatul: o carpa umana, cu care s/au sters toti. Unde duce asta? La nebunie, sinucidere, disperare, ratare, etc.

 

Alt caz: un client la psihanaliza constientizeaza ca fusese dresat de mic sa fie politicos, incapabil sa spuna nu, incapabil sa se opuna direct cuiva. Astfel avea accese de furie necontrolata cand era singur, urmate de vina puternica. Prin psihanaliza reuseste sa evolueze: sa isi apere punctul de vedere fara angoasa ca supara pe celalalt, fara agresivitate exagerata, fara furie.

 

Ii revine energia, nu mai e letargic, apatic, doarece toata energia care inainte era epuizata de refularea agresivitatii acum poate fi canalizata spre compartimentele psihicului, spre o viata implinita.

 

E mai comod parintilor sa dreseze copilul ca sa fie docil, sa nu comenteze, sa nu le faca probleme. Ce nu inteleg ei e ca astfel de copil e prada usoara pentru pradatori. Nu inteleg ca la pubertate copilul acela va fi confuz si prada unor conflicte intrapsihice de negestionat (multi se sinucid, altii se drogheaza, alcool, sex prostesc, infractionalitate, etc).

 

Si cred ca e vorba de o grava eroare de interpretare a crestinismului. Crestinismul lui Iisus avea la inceput scopul de a converti pe cei egoisti la fratietate si colaborare (lucru cu care sunt de acord). In schimb, a aparut in timpul secolelor aceasta educatie rigida crestina care crede ca extirparea completa a agresivitatii naturale a copilului e un lucru minunat in fata lui Dumnezeu.

Insa exact acesti copii care raman fara mijloace de aparare vor fi cei care vor lua toate tepele ca adulti.

 

Eu prin agresivitate naturala nu inteleg acea agresivitate prin care il umilesti pe celalalt, ci acea forta vitala care iti permite sa te aperi in orice conditii, la orice intruziune. FORTA VITALA, care iti permite sa traiesti, sa subzisti in societate, in conditiile in care e aceasta societate misuna SI de ticalosi si nesimtiti.

 

Intrebarea mea: cum poti scoate agresivitatea refulata, dar bine gestionat, stiind ce faci?

Fara sa o versi asupra cui nu merita (deci nu te despagubesti pe cineva pentru ce ti-a facut altcineva).

Fara sa iti scape de sub control. Ca si cum ai descoperi o forta uitata, si iti face placere sa te joci cu ea.

In definitiv, de ce sa nu iti faca placere sa te opui nesimtitilor?

Editat de Kosmotro

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Dusul rece si puternic (aminteste de practicile naziste si politienesti coercitive) a inmuiat/o pe Marie, care de la 3 ani nu si-a mai putut manifesta agresivitatea naturala, de teama represaliilor.

Marie Cardinal avea din senin accese de agresivitate - episodul in care si-a aruncat cu putere o bratara, lasand o urma in perete, urma pe care maica-sa o arata cu voluptate pretendentilor Mariei, "ca sa stie ce zace in Marie" (era fericita sa arate asta pentru ca pretendentii sa se sperie de Marie si sa nu o mai ceara in casatorie).

 

Cand pui un capac (contrainvestirea) peste ceva refulat (in cazul asta, agresivitatea), e imposibil ca acel capac sa fie ermetic. E imposibil ca agresivitatea sa fie tinuta sub control, pulsiunea transformata nu se poate modifica total. Maica-sa i-a pus in locul agresivitatii, amabilitate, politete, educatie rigida etc. Nu poti contrainvesti total agresivitatea in politete, amabilitate fara sa apara din senin episoade de o furie extrema. Asta e formatiunea reactionala de nivel patologic, construirea unui edificiu -politete, amabilitate, pe ruinele altuia, agresivitatea.

 

 

Intrebarea mea: cum poti scoate agresivitatea refulata, dar bine gestionat, stiind ce faci?

 

Cred ca daca esti constient de acea imensa agresivitate, mai ai un pas spre a o canaliza intr-o directie optima.

Unii psihoterapeuti au saltele in cabinet pentru pacientii cu agresivitate refulata. Iar pentru a fi incurajati sa loveasca salteaua cu putere, participa si psihoterapeutii la loviturile aplicate saltelei (asta doar pt a ii initia pe cei care nu vor sa isi dea drumul).

Editat de Hypathia

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cred ca daca esti constient de acea imensa agresivitate, mai ai un pas spre a o canaliza intr-o directie optima.

Unii psihoterapeuti au saltele in cabinet pentru pacientii cu agresivitate refulata. Iar pentru a fi incurajati sa loveasca salteaua cu putere, participa si psihoterapeutii la loviturile aplicate saltelei (asta doar pt a ii initia pe cei care nu vor sa isi dea drumul).

 

:cry: Scuze ca rad, crezi ca agresivitatea se trateaza printr-o bataie cu perne? :doh:

 

Eu stiu pe unii pe forum care toata ziua rup usa cu agresiunile, si tot degeaba

 

Am citit si eu un articol despre agresori psihici. Au nevoie de o victima sa o tina sub papuc. Cand nu o au, se agreseaza pe ei insisi.

 

Tot acolo scria ceva de remediu, ceva cu parintii mentali, dar nu mai tin minte.

Apare pe internet daca cautati dupa "dependenta emotionala"

Un fragment:

 

"Ce se intamplă dacă victima la un moment dat reactionează violent, verbal, daca la randul ei incearca să-l desfiinţeze pe agresor, să aplice aceeaşi tactică ca şi el. Ei bine, agresorul are o soluţie şi

Editat de Athmy

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
:cry: Scuze ca rad, crezi ca agresivitatea se trateaza printr-o bataie cu perne? :doh:

 

Eu stiu pe unii pe forum care toata ziua rup usa cu agresiunile, si tot degeaba

 

Tu ce intelegi prin "tratarea agresivitatii" ? tu crezi ca agresivitatea se "trateaza"? Atunci se pare ca nu ai inteles nimic din topicul asta. Ce "tratezi" daca ea trebuie scoasa?

 

Tu ce ai inteles din comentariul meu, ca terapeutul se bate cu pernele cu clientul?

In primul rand nu cunosti tipul asta de terapie, in al doilea rand nici macar nu ai inteles ce am descris, pt ca ai distorsionat toate datele problemei folosind alti termeni.

In al treilea rand ai folosit inca o data mecanismul luarii in ras (a face pe bufonul), intreaba-te de ce.

 

De ce iei agresivitatea pe net si o aplici unei alte categorii? Agresivitatea pe net e cu totul alt subiect (anonimatul mareste agresivitatea), pe cand aici se vorbeste de agresivitatea refulata, in contactul direct intre oameni, cu limbaj corporal si identitate, cu totul altceva.

 

p.s. cum se face ca tu nu poti fi niciodata ontopic? de ce nu te duci la chat part 9?

 

Ce poti raspunde la intrebarea "cum poti scoate agresivitatea refulata, dar bine gestionat, stiind ce faci?" ca sa fii macar pe topicul asta ontopic.

Editat de Hypathia

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Inveti sa ai curajul sa spui ce nu-ti convine, atunci cand esti ascultat, pentru ca exista si varianta in care ajungi sa tipi in urechile "surzilor". Atunci mai bine te descarci facand sport, ascultand muzica etc., n-are rost sa-ti risipesti energia facandu-ti rau tot tie.

Cred ca foarte importanta este prevenirea acumularii agresivitatii inca din copilarie. Copiii trebuie lasati sa-si exprime nemultumirile, chiar cand acestea le par parintilor exagerate sau nepotrivite, astfel ei vor invata ca parerea lor conteaza pentru parinti, intarindu-le increderea in sine, lucru care le va fi folositor pe viitor in relatiile cu persoanele intalnite de-a lungul vietii.

Iubirea parintilor pentru copii nu trebuie conditionata, de fapt nici nu cred ca exista iubire conditionata, dar n-ar trebui sa para ca e conditionata (O sa-ti iau role daca ai numai 10 la matematica pe trimestrul asta.).

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Intrebarea mea: cum poti scoate agresivitatea refulata, dar bine gestionat, stiind ce faci?

Fara sa o versi asupra cui nu merita (deci nu te despagubesti pe cineva pentru ce ti-a facut altcineva).

Fara sa iti scape de sub control. Ca si cum ai descoperi o forta uitata, si iti face placere sa te joci cu ea.

In definitiv, de ce sa nu iti faca placere sa te opui nesimtitilor?

 

E buna asta cu saltele lovite, dar am impresia ca poti sa faci si arte martiale si sa nu fii in stare sa rezisti unei situatii conflictuale ivite la job, in relatie, familie etc. Cel mai important lucru cand incerci sa-ti descoperi agresivitatea e sa incepi cu pasi mici si sa nu te expui unor riscuri inutile, cum ar fi sa te iei la cearta cu seful. 1. Daca exista o persoana apropiata, in familie de exemplu, in fata caruia te simti timorat la ideea unui conflict, incearca discutii in contradictoriu pe teme problematice. Consolideaza-ti pozitia, ataca, retrage-te pe o pozitie lipsita de risc, cedeaza daca simti ca-ti pierzi cumpatul si reia atacul alta data. Dupa exercitii din astea repetate, o sa te simti din ce in ce mai sigur pe tine. In general, discutiile in contradictoriu de care te temi sunt un teren de antrenament foarte bun. Cu cat simti mai mult frica la ideea unei astfel de discutii, cu atat e mai bine sa ataci subiectul. Invingandu-ti frica treptat, agresivitatea va iesi la iveala. Daca simti ca incepi sa urli, cedeaza, du-te acasa si bate-te cu salteaua. 2. Uita-te la filme cu eroi. Eu m-am uitat aseara la Eroii de la Termopile, prost realizat, dar sunt niste scene in care poti sa te umpli de o furie nobila si dreapta. Empatizeaza cu eroii bravi si neinfricati, observa-ti emotiile, amplifica-le, joaca-te cu ele, e foarte posibil sa te simti Leonidas sau Wallace din Braveheart. Dar a doua zi cand te duci la job, sa nu crezi ca esti Leonidas cand te ia seful la rost. 3. Intra pe un forum si angajeaza-te in discutii cu persoane care au puncte de vedere opuse. Sustine-ti punctul de vedere cu argumente si cu tarie, oricat de tampit sau de magar ar fi interlocutorul. De altfel, cu cat e mai magar cu atat ai parte de o simulare mai reusita a vietii reale. Doreste-ti cat mai multi magari pe forum.

 

"Ce se intamplă dacă victima la un moment dat reactionează violent, verbal, daca la randul ei incearca să-l desfiinţeze pe agresor, să aplice aceeaşi tactică ca şi el. Ei bine, agresorul are o soluţie şi
Editat de Allexandrra

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
3. Intra pe un forum si angajeaza-te in discutii cu persoane care au puncte de vedere opuse. Sustine-ti punctul de vedere cu argumente si cu tarie, oricat de tampit sau de magar ar fi interlocutorul. De altfel, cu cat e mai magar cu atat ai parte de o simulare mai reusita a vietii reale. Doreste-ti cat mai multi magari pe forum.

:cry:

Macar de-ar functiona.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Salve, Athmy! Ce faci, frate, ai inceput sa copiezi postarile lui Cleric?

:cry:

asteptam sa zica cineva chestia asta

 

Alexandra, foarte faini pasii tai de redescoperire a agresivitatii. :doh:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×