Început de acces realitate, Dum 2 ian 2011 · 145 răspunsuri · 14.167 vizualizări
Athmy a scris:Daca nu v-a placut spun de la inceput :-
Ai zis bine. Trebuie sa ascultam in noi acel "Stop, Schimba directia!" atunci cand simtim ca am depasit limitele in ceva.
Dar si mai bine este daca intelegem si exact cu mintea. Deoarece acel "simtim" din noi (intuitia) nu este inca destul de dezvoltat pentru a ne da raspunsuri exacte.
Da, pana unde e minte si de unde intuitie, asta e dificil de delimitat. Nu putem trai fara simturi, cum nu putem fara minte. Ambele trebuiesc cultivate.
Athmy a scris:Da, pana unde e minte si de unde intuitie, asta e dificil de delimitat. Nu putem trai fara simturi, cum nu putem fara minte. Ambele trebuiesc cultivate.
De fapt, putem delimita perfect mintea de intuitie. Intuitia e un "feeling", iar mintea daca nu vorbesc prostii, din experientele mele ar trebui sa fie de doua feluri. O minte meditativa si una logica. Am observat asta, deoarece pot face "schimb" intre ele. De fapt nu e schimb. Mintea logica este la suprafata, iar mintea meditativa care ma ajuta sa inteleg concepte complexe este in spate. Daca ma focalizez prea mult pe mintea logica, mintea meditativa nu mai poate analiza concepte complexe si ma rezum astfel fortat la 1+1=2. Cand las mintea meditativa sa stapaneasca mintea logica, atunci 1+1=2 devine precum condusul masinii, atunci cand poti sa invarti volanul, sa apesi pedalele si sa schimbi vitezele fara sa te gandesti la ele. Intr-un fel spus, este ca si cand mintea logica incepe sa faca parte din subconstient, functiile logice de baza devenind automate.
Editat Mar 11 ian 2011 22:50
Da, suntem ca un caleidoscop. Pai intuitia ce e? Poate ca e invatatura constienta ce devine deprindere. Nu ne nastem cu ea, si nu o folosim separat de minte.
Athmy a scris:Da, suntem ca un caleidoscop. Pai intuitia ce e? Poate ca e invatatura constienta ce devine deprindere. Nu ne nastem cu ea, si nu o folosim separat de minte.
Nuu. Intuitia nu este mintea, ci al saselea simt. Este un simt subtil care se manifesta in faze incipiente sub mai multe forme, dar intotdeauna sub forma de senzatii, ca o senzatie in piept de exemplu, sau cand simti ca-ti sta un nod in gat, sau sub alte forme. In baza senzatiei, mintea poate alege apoi in ce directie sa mearga. De asta se confunda intuitia cu mintea. Dar intuitia doar indica mintii directia (cel putin in faze incipiente ale dezvoltarii simtului). Daca stii engleza, aici gasesti o descriere sumara destul de bunicica:
Pai eu nu cred in al saselea simt. Daca exista 6 de ce nu 10 sau 20?
Tu ai observat ca oamenii care nu isi cultiva "intuitia" nu o au aproape deloc? Ma refer de ex la unii oameni foarte practici, de la tara se le zicem, care au o multime de calitati: umor, harnicie, minte, curaj etc, dar nema intuitie.
Intuitia e al saselea simt pentru cine isi foloseste mintea ca sa asculte inima.
Oricum si aici explicatiile sunt putin confuze. Tocmai pentru ca nu prea se intelege esenta.
In legatura cu intuitia, eu am o senzatie in capul pieptului. Daca ascult la acea senzatie, apare inainte sa fac ceva gresit. Am facut cateva experimente dar nu destul de concludente. Asta pentru ca senzatia e foarte subtila, si daca nu-mi stapanesc destul emotiile influentate de ganduri, nu o simt sau o confund. Dar cateodata merge (aproape de la sine atunci cand mintea este in starea meditativa).
Dar cred ca de fapt ceea ce numim noi intuitie, este doar suprafata a ceva mult mai mare. Ceva de genul, privesti printre gene si de-abea se zareste confuz lumina. Dar cand departezi genele, deodata apare vederea, care este mult mai complexa decat o lumina confuza.
Ei na. Intuitia e simtire bazata pe ratiune. Nu e o transa sau mai stiu eu al catelea simt.
Ai intuitie pt ca ai mai fost in situatii similare, dar poate nu constientizezi. Nu o simti nicaieri, stii doar, pentru ca ti se pare familiar, ai mai fost acolo. Si actionezi ca in urma unor deprinderi. La mine asa se intampla.
Athmy a scris:Ei na. Intuitia e simtire bazata pe ratiune. Nu e o transa sau mai stiu eu al catelea simt.Ai intuitie pt ca ai mai fost in situatii similare, dar poate nu constientizezi. Nu o simti nicaieri, stii doar, pentru ca ti se pare familiar, ai mai fost acolo. Si actionezi ca in urma unor deprinderi. La mine asa se intampla.
Iluminatii nu sunt de acord cu tine. 
Dar fiecare cu convingerile lui.
Ma scuzi, in seara asta "am mancat rahat" (vorbit mult si prost), deoarece am experimentat in ultimile 3 zile cu apogeul in dimineata asta, niste lucruri uimitoare a caror explicatie am incercat sa o balbai (fiind obosit mental) fara a dezlega intai enigma.
Faptul este ca am avut sclipiri continue, intai lent si apoi din ce in ce mai multe in incercarea de a patrunde esenta lucrurilor. Aceste sclipiri consta intr-o viziune clara si completa a unui intreg de concepte. Au fost tot mai dese si tot mai stabile, pana cand am avut senzatia ca judec cu o alta minte, incepeam sa vad lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu si sa-l inteleg, sa-i simt prezenta. S-au clarificat astfel nenumarate enigme pe care le aveam. Senzatia pe care am trait-o a fost ca atunci cand "se aprinde beculetul", dar transformata intr-o stare tot mai continua si mai consistenta. Simteam ca ma extind cu intelegerea spre infinit. La un moment dat, pentru cateva secunde am simtit chiar un parfum ca de flori (imaginatie?), dar nemaintalnit niciodata, ceva foarte fin si foarte frumos mirositor. A fost o stare de extaz, timp in care simteam furnicaturi in spatele capului. Am inteles multe, dar trebuie sa le ordonez in cuvinte. Asta sa fie intuitia?
PS Explicatiile de mai sus cu "doua minti" probabil sunt gresite. Nu trebuia sa trag concluzii pripite.