Început de acces realitate, Mar 21 dec 2010 · 276 răspunsuri · 20.421 vizualizări
Adica parerea cu "sunt" este a ta personala?
Dupa cum vezi si eu am idei personale, si ele sunt credinta mea, nu este vorba de o religie anume.
Imi pare rau sa aud despre faptul ca ai avut mult de suferit, intr-adevar viata mea pana acum a fost o joaca, si ma tot intreb cand o sa ma incerce si pe mine, pentru ca pana acum m-a crutat.
Mi-e teama mai ales pentru familie. De aceea iti pun intrebari stupide si mi le tot pun si mie mereu.
Athmy a scris:Daca eu cred un lucru si tu altul, nu inseamna ca gresim sau unul din noi greseste.
Daca tu crezi ca porcii zboara iar eu stiu ca ei nu zboara, oare...hmm... nu cumva unul din noi greseste ?
Ce adevar izbitor. Ma mai gandesc daca ai dreptate..
Eu ma refeream la credinta nu la porci zburatori
Abc2009ro a scris:Daca tu crezi ca porcii zboara iar eu stiu ca ei nu zboara, oare...hmm... nu cumva unul din noi greseste ?
Pai... tu gresesti 
ca nu stii ce-i aia credinta :roll: Credinta iti da certitudini, realitatea... doar amagiri :roll:
Athmy a scris:Adica parerea cu "sunt" este a ta personala?Dupa cum vezi si eu am idei personale, si ele sunt credinta mea, nu este vorba de o religie anume.
Imi pare rau sa aud despre faptul ca ai avut mult de suferit, intr-adevar viata mea pana acum a fost o joaca, si ma tot intreb cand o sa ma incerce si pe mine, pentru ca pana acum m-a crutat.
Mi-e teama mai ales pentru familie. De aceea iti pun intrebari stupide si mi le tot pun si mie mereu.
Da, este o constatare personala, simpla si clara pt. oricine, nu e o idee, o credinta in ceva mai mult sau mai putin dovedit, oricine poate constata evidenta sa de "a fi".
As fi fericit daca oamenii ar ajunge sa inteleaga diferenta dintre a cunoaste si habotnicia cunoasterii de orice fel.
Pe ce se bazeaza o credinta, a mea, a ta, a oricui?
Nu ma refer desigur la credintele de zi cu zi, adica merg la piata deoarece am credinta ca exista piata etc., sau spun ca am vizitat Austria deoarece elementele informationale care au ajuns la mine au indicat ca acele tinuturi erau ale Austriei (apropo, unii au vizitat Bucurestiul si Romania si informatiile ajunse la ei indicau ca viziteaza Budapesta si Ungaria).
O credinta se bazeaza pe cunoastere, cunoasterea fiind informatie, indiferent daca ajunge la noi auditiv, vizual, imaginative si imagistice, ca urmare a propriilor ganduri, deductii si intuitii, sau ajunge ca urmare a propriilor trairi in mare parte afective.
Nimeni nu scapa, cea mai cumpatata alegere posibila e cea a "omului simplu", cea care are temelie pe intelepciunea populara, in sensul de umanitate, Deschiderea mintii spre o viziune fara limite, dublata de ratiunea inteleapta imi pare cel mai sigur drum atunci cand nu esti inca convertit.
Dar cine poate scapa de invaziile doctrinare inrobitoare ale libertatii zborului uman, nimeni.
Si au argumentatie beton, si stiinta prin evidentele lor, dar si religia ori spiritualitatea prin cele transmise de la o generatie de initiati la urmatoarea generatie dea lungul mileniilor, asta pe langa invatatura doctrinara.
Cum sa nu crezi, sa nu iti insusesti doctrina in care ai avut parte de anumite trairi dincolo de cunoasterea cognitiva, trairi care negresit sunt datorate faptului ca aceia traiesc in adevar, l/au cunoscut pe dumnezeu pe care te/au ajutat sa il cunosti si tu.
Cu unele de acest gen se confrunta bietii oameni si au impresia ca sunt miracole, necunoscand putera ce sta ascunsa in fiinta umana, capacitatile ei nebanuite, pe care unii le/au exploatat si o fac si azi pt. a detine suprematia, controlul, intaietate, asi mentine sistemul lor la masa bogatilor.
Allexandrra a scris:Paradoxul lui Zenon in alta forma?
Revenind la acest subiect, al infiniturilor unul cuprinzandul pe altul.
Este vorba de o incompatibilitate intre un infinit macro si unul micro, adica noi pornim cu analiza logica de la un univers macro si intram cu aceleasi rationamente intr/un univers mai mic, micro, intrebandu/ne de ce apare un crepuscul mental.
Apare din acelasi motiv din care fizica Newtoniana nu e aplicabila in lumea particulelor elementare, nu incape, e altceva, elefantul se afla intr/un univers infinit macro, bosonul intr/un univers infinit micro, infinitatea se afla in orice de la un fir de praf la un quasar, diferenta e numai de rezolutie. Daca am putea sa modificam rezolutia universul nostru si bineanteles a tuturor celor ce sunt in el, ar incapea intr/un atom sau lepton.
Editat Mar 28 dec 2010 06:30
Eu am mai auzit pareri din astea, cum ca religia ar fi jugul maselor, ca sunt interese la nivel inalt etc, dar niciodata nu le-am inteles si nu le-am dat importanta. Adica cineva imi controleaza mie mintea ce sa cred si ce sa nu? E prea de tot. Eu nu sunt habotnica si religia mi se pare mai mult o alegere personala, cum ar fi filosofia pentru tine sau psihologia pentru altii, ceva care iti da un sens in cunoastere. Mie mi-e bine cu ea si nu am de gand sa o impun la nimeni, este ceva prea personal, fiecare o poate descoperi cu usurinta dar in mod propriu, e ca cititul unei carti. Aceeasi carte dar fiecare ramane cu alte impresii.
Pentru minte religia este un sprijin si asta e o certitudine, fiindca m-a ajutat la nevoie, si nu stiu pe altcineva sau altceva sa o fi facut. A fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie, numai sa intind mana. Mie altceva cu greu imi poate da certitudini, azi e maine nu e. Si mai sunt sentimentele, fara de care am fi goi si inutili. Bineinteles ca la acestea doua, credinta si sentimente, ajungi doar ghidat de ratiune. Daca nu iti pui bazele in ea esti pierdut, de aceea ne-a dat D-zeu minte sa o folosim ca sa ajungem la fericire. Ma rog, o parere personala izvorata din prea mult bine.
Athmy a scris:Eu am mai auzit pareri din astea, cum ca religia ar fi jugul maselor, ca sunt interese la nivel inalt etc, dar niciodata nu le-am inteles si nu le-am dat importanta. Adica cineva imi controleaza mie mintea ce sa cred si ce sa nu? E prea de tot. Eu nu sunt habotnica si religia mi se pare mai mult o alegere personala, cum ar fi filosofia pentru tine sau psihologia pentru altii, ceva care iti da un sens in cunoastere. Mie mi-e bine cu ea si nu am de gand sa o impun la nimeni, este ceva prea personal, fiecare o poate descoperi cu usurinta dar in mod propriu, e ca cititul unei carti. Aceeasi carte dar fiecare ramane cu alte impresii.Pentru minte religia este un sprijin si asta e o certitudine, fiindca m-a ajutat la nevoie, si nu stiu pe altcineva sau altceva sa o fi facut. A fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie, numai sa intind mana. Mie altceva cu greu imi poate da certitudini, azi e maine nu e. Si mai sunt sentimentele, fara de care am fi goi si inutili. Bineinteles ca la acestea doua, credinta si sentimente, ajungi doar ghidat de ratiune. Daca nu iti pui bazele in ea esti pierdut, de aceea ne-a dat D-zeu minte sa o folosim ca sa ajungem la fericire. Ma rog, o parere personala izvorata din prea mult bine.
Eu nu am ales filozofia din mai multe posibilitati, a fost singura optiune care ma reprezenta si ma reprezinta, si nu ma refer nicicum la o pasiune in a studia ce au spus marii filozofi ai lumi, nici vorba, a venit de la sine asa cum la un momentdat religia parea ca imi vine ca o manusa.
Ma bucur sa aud ca acorzi atentie ratiunii sper ca in sensul de intelepciune, dar ma voi lega de alta afirmatie, anume ca nu esti habotnic (a).
Te rog sa imi dai un exemlu de certitudine a celor in care crezi ca sa vedem daca e habotnicie sau nu. 
Ei, ma testezi acum, eu nu te testez pe tine in nici un fel. Deci asa e cu filosofia, ce-ti spuneam. Oricum, cred ca si in filosofie ca si in altceva poti fi habotnic , asta ca o gluma.
Sa stii ca nu iti inteleg intrebarea, eu cred in mine prin intermediul religiei care ma ajuta in aceasta credinta si in Viata de Apoi mai cred. Imi place sa cred, nu e certitudine, dar oricum nimenea nu stie ce va fi, aici e frumusetea ca pot crede in ce vreau eu, si mai incolo vom vedea, ca de altfel toata lumea. Credinta asta e foarte permisiva si diversa, nu e habotnica, nu are cum pentru ca chiar nu stii decat cu inima.
Ne zicea noua un preot prin gimnaziu, daca unora le place sa se traga din maimuta, n-au decat. Dupa cum si daca alegi sa consideri ca te-a facut D-zeu. Pana la urma nimeni nu poate dovedi contrariul, e o chestiune de alegere.
Editat Mar 28 dec 2010 09:29
Athmy a scris:Ei, ma testezi acum, eu nu te testez pe tine in nici un fel. Deci asa e cu filosofia, ce-ti spuneam. Oricum, cred ca si in filosofie ca si in altceva poti fi habotnicSa stii ca nu iti inteleg intrebarea, eu cred in mine prin intermediul religiei care ma ajuta in aceasta credinta si in Viata de Apoi mai cred. Imi place sa cred, nu e certitudine, dar oricum nimenea nu stie ce va fi, aici e frumusetea ca pot crede in ce vreau eu, si mai incolo vom vedea, ca de altfel toata lumea. Credinta asta e foarte permisiva si diversa, nu e habotnica, nu are cum pentru ca chiar nu stii decat cu inima.
Nu e vorba de a te testa nu am nici un interes, era pt. tine daca te interesa ce e cu tine.
Poti fi (si chiar suntem) habotnic in absolut orice, eu chiar imi doresc sa fiu "testat".
Bine nu o sa/ti aduc argumente care sa iti poata prejudicia credinta ta daca nu vrei, iti spun numai ca si eu am crezut, si nu oricum, ci din tot sufletul ba am si practicat cu toata convigerea si daruirea de care am fost eu capabil, si s/a facut, intr/un mod de neanteles ca am ajuns pana la urma agnostic (cum constat ca se numesc cei ca mine).
"Inima", nu e nici pe departe un argument al lipsei habotniciei, si oricum trebuie definit termenul.
Dar daca se refera la sentimente, la trairi, cum ziceam, nu reprezinta chezasia atat pt. realitatea actuala cat si pt. cea viitoare, nimic din ceea ce azi pare de nezdruncinat nu e o garantie pt. perioada urmatoare.
Habar nu ai cat am suferit cand printre altele am constientizat ca a disparut si posibilitatea vietii de dupa moarte, dupa ce o aflasem asa de greu.
Numenume a scris:Revenind la acest subiect, al infiniturilor unul cuprinzandul pe altul.Este vorba de o incompatibilitate intre un infinit macro si unul micro, adica noi pornim cu analiza logica de la un univers macro si intram cu aceleasi rationamente intr/un univers mai mic, micro, intrebandu/ne de ce apare un crepuscul mental.
Apare din acelasi motiv din care fizica Newtoniana nu e aplicabila in lumea particulelor elementare, nu incape, e altceva, elefantul se afla intr/un univers infinit macro, bosonul intr/un univers infinit micro, infinitatea se afla in orice de la un fir de praf la un quasar, diferenta e numai de rezolutie. Daca am putea sa modificam rezolutia universul nostru si bineanteles a tuturor celor ce sunt in el, ar incapea intr/un atom sau lepton.
Cam asa o fi si cu universul lui Dumnezeu in raport cu universul nostru, presupunand ca exista. Si unii dintre noi incearca sa se descurce cu legile din universul nostru in universul lui Dumnezeu. Ma rog, daca baga inima la inaintare, nu ai ce sa le zici. Cel putin pana in momentul in care incep sa explice comportamentul lui Dumnezeu pe baza legilor universului uman.