Athmy a scris:Eu vedeam ca folositi termeni foarte filosofici si cum sa ma pun eu cu asa oameni cititi si destepti..
Speram sa intre si sentimentele, oricum eu cred ca avem un suflet si le luam cu noi orinde am merge, nu le putem separa de sine. Dar asta e alta discutie, una despre credinta si nu certitudine.
Ciudat, dar credinta iti poate da mai multa certitudine decat sa stii unica certitudine "sunt" in univers. Cred ca avem nevoie de legaturi: de ce? pentru ce? ce fac aici? ce va fi?
Dupa cum ti/ai dat seama poti sa fii in largul tau, nu e ce credeai.
Tu poti crede ce vrei, fiecare face la fel, intra pe orice forum la religie sau parapsihologie sau oricare alta categorie si o sa constati cum credinta fiecaruia il pune in opozitie cu ceilalti.
Da credinta iti poate da atata certitudine personala incat sa primesti si moartea pt. idealurile tale, asta nu le face nicicum universal valabile.
Acest "sunt" despre care vorbesc eu e o certitudine pe care oricine o poate constata cu usurinta, nu e credinta intr/o informatie aflata de la altii, asta/i diferenta.
Nu ai cum sa/l pierzi vreodata indiferent de dezamagiri, cunoastere, colapsuri fiintiale inclusiv colapsuri religioase sau spirituale cu care tu sunt convins ca nu ai avut inca tangenta si nici nu/ti doresc sa ai.
Nu uita faptul ca o credinta (religioasa, spirituala desigur, despre asa ceva banuiesc ca vorbesti)al carei adept esti nu e universal valabila, de ce oare?
Intrebarile pe care ti le pui sunt firesti si ni le punem toti, asta e filozofie.
Eu am trecut prin ce treci tu, dar tu categoric nu ai trecut prin ce am trecut eu.
Allexandrra a scris:Paradoxul lui Zenon in alta forma?
Pana la urma da, e o falsa problema, infinitul joaca feste mintii, sau altfel zis noi concepem eronat infinitul, asa cum facem si cu certitudinile.
O certitudine e valabila numai in universul ei, trecand la alt nivel de intelegere acea certitudine poate aparea ca iluzorie chiar.