Propun sa examinam prin prisma puterii noastre de intelegere, ce anume din numita realitate este certitudine.
De exemplu, daca deschidea cineva aceasta discutie acum cateva sute de ani si chiar zeci de ani, si intreba daca ultrasunetele sunt ceva real, categoric ar fi fost ridiculizat (depinde si de mediul social in care avea loc discutia).
Dar se naste o noua dilema a acestui subiect.
De unde stiu eu ca ultrasunetele sunt un fenomen real?
Stiu deoarece asa a ajuns informatia la mine (din media).
Am certitudinea?
Nu, am numai credinta ca asa e, deoarece factorii care contribuie la incredintarea mea sunt foarte puternici pentru mine si fac din aceasta posibilitate o mare probabilitate, eu personal insa nu am perceput in mod constient niciodata semnale audio de o asemenea frecventa.
Ba mai mult de atat, nici un semnal oricum va fi el denumit, nici o realitate fizica, nu ajunge la mine decat, in cel mai fericit caz, ca o codificare electrochimica pe care eu creierul o decodific conform structurii mele, inclusiv conceptionala.
Si, apropo de certitudine, ce ti/e si cu certitudinea unui creier (asta printre altele)....
