Allexandrra a scris:Cam asa o fi si cu universul lui Dumnezeu in raport cu universul nostru, presupunand ca exista. Si unii dintre noi incearca sa se descurce cu legile din universul nostru in universul lui Dumnezeu. Ma rog, daca baga inima la inaintare, nu ai ce sa le zici. Cel putin pana in momentul in care incep sa explice comportamentul lui Dumnezeu pe baza legilor universului uman.
Se poate, tocmai de aceea eu, dupa ce m/am fript foarte tare, ma straduiesc sa nu mai fiu habotnic in nimic, nu e usor, mai ales in comportament, in conduita, in viata de zi cu zi, dar e ca o tinta catre care tind, cu urcusuri si caderi, cu serpentine, dar mai ales cu limpezimea ca nimic nu e tabu datorita vreunei absolutizari umane.
Masura cumpatarii in minte.
Athmy a scris:Nu se face sa ne punem la incercare sentimentele si credintele, viata are ea grija sa ne dea tot dupa ce tanjim.
Tu ai tecut printr-o mare transformare, cu 180 de grade. Uneori e periculos sa crezi prea mult intr-un singur lucru, eu nu cercetez prea mult si nu ma incred prea mult, astept sa vad ce imi rezerva viata, cu mijloacele de care dispun.
Dupa cate stiu erau si mari pacatosi care au devenit sfinti
dupa cum si pe dos. Nu zice nu pana nu te frigi.
Oricum, in orice trebuie sa descoperi un echilibru si sa iti cunosti limitele. A tinde spre absolut poate sa iti arda aripile, ca ale lui Icar presupun. Si nu e de vina absolutul, ci nesabuinta umana.
Eu te cred ca ai suferit si nu ma compar cu tine, dupa cum iti spuneam, ma bucur ca ai descoperit filosofia, mai bine decat nimic, esti un om bogat. Avem ce invata unii de la altii.
Avem de invatat chiar si de unde nu ne asteptam.
Referitor la credinte si sentimente fiecare le abordeaza cum doreste, partea umbrita e insa ca sentimentele pot fi emotii de fapt, credintele doar concepte, si toate pot fi chiar iluzie.
Nu vreau nici sa dovedesc ceva, nici sa convertesc pe cineva la credinta in te miri ce, tot ce caut e sa inteleg, pe mine, oamenii, lumea, sa imi dau seama de conditionarile mele (atat conceptionale cat si afective), de atasamentelele mele, de cauzelele lor, de modalitatile de a ma descatusa etc.
Numai ca nu am cu cine discuta, daca mai multi oameni ar fi interesati de acestea poate ca am afla solutii.