România
Roportal.ro

Are omul vreo certitudine?

Început de acces realitate, Mar 21 dec 2010 · 276 răspunsuri · 20.421 vizualizări

Athmy7.304 mesaje#61

Nu se face sa ne punem la incercare sentimentele si credintele, viata are ea grija sa ne dea tot dupa ce tanjim.

Tu ai tecut printr-o mare transformare, cu 180 de grade. Uneori e periculos sa crezi prea mult intr-un singur lucru, eu nu cercetez prea mult si nu ma incred prea mult, astept sa vad ce imi rezerva viata, cu mijloacele de care dispun.

Dupa cate stiu erau si mari pacatosi care au devenit sfinti :cheer: dupa cum si pe dos. Nu zice nu pana nu te frigi.

Oricum, in orice trebuie sa descoperi un echilibru si sa iti cunosti limitele. A tinde spre absolut poate sa iti arda aripile, ca ale lui Icar presupun. Si nu e de vina absolutul, ci nesabuinta umana.

Eu te cred ca ai suferit si nu ma compar cu tine, dupa cum iti spuneam, ma bucur ca ai descoperit filosofia, mai bine decat nimic, esti un om bogat. Avem ce invata unii de la altii.

Allexandrra8.367 mesaje#62
Numenume a scris:
Habar nu ai cat am suferit cand printre altele am constientizat ca a disparut si posibilitatea vietii de dupa moarte, dupa ce o aflasem asa de greu.

Eu ma simt mult mai bine in incertitudinea mea de agnostica. Inainte ma confruntam cu o groaza de paradoxuri, de contradictii, trebuia sa apelez la minciuna de sine si cate si mai cate tertipuri intelectuale numai ca sa-l mentin pe Dumnezeu in existenta.

Allexandrra8.367 mesaje#64
Athmy a scris:
Nu se face sa ne punem la incercare sentimentele si credintele, viata are ea grija sa ne dea tot dupa ce tanjim.

Putea lipsi din discursul de credincios tonul de justitiar si aluzia la legea talionului?

acces realitate4.212 mesaje#65
Allexandrra a scris:
Cam asa o fi si cu universul lui Dumnezeu in raport cu universul nostru, presupunand ca exista. Si unii dintre noi incearca sa se descurce cu legile din universul nostru in universul lui Dumnezeu. Ma rog, daca baga inima la inaintare, nu ai ce sa le zici. Cel putin pana in momentul in care incep sa explice comportamentul lui Dumnezeu pe baza legilor universului uman.

Se poate, tocmai de aceea eu, dupa ce m/am fript foarte tare, ma straduiesc sa nu mai fiu habotnic in nimic, nu e usor, mai ales in comportament, in conduita, in viata de zi cu zi, dar e ca o tinta catre care tind, cu urcusuri si caderi, cu serpentine, dar mai ales cu limpezimea ca nimic nu e tabu datorita vreunei absolutizari umane.

Masura cumpatarii in minte.

Athmy a scris:
Nu se face sa ne punem la incercare sentimentele si credintele, viata are ea grija sa ne dea tot dupa ce tanjim.

Tu ai tecut printr-o mare transformare, cu 180 de grade. Uneori e periculos sa crezi prea mult intr-un singur lucru, eu nu cercetez prea mult si nu ma incred prea mult, astept sa vad ce imi rezerva viata, cu mijloacele de care dispun.

Dupa cate stiu erau si mari pacatosi care au devenit sfinti :cheer: dupa cum si pe dos. Nu zice nu pana nu te frigi.

Oricum, in orice trebuie sa descoperi un echilibru si sa iti cunosti limitele. A tinde spre absolut poate sa iti arda aripile, ca ale lui Icar presupun. Si nu e de vina absolutul, ci nesabuinta umana.

Eu te cred ca ai suferit si nu ma compar cu tine, dupa cum iti spuneam, ma bucur ca ai descoperit filosofia, mai bine decat nimic, esti un om bogat. Avem ce invata unii de la altii.

Avem de invatat chiar si de unde nu ne asteptam.

Referitor la credinte si sentimente fiecare le abordeaza cum doreste, partea umbrita e insa ca sentimentele pot fi emotii de fapt, credintele doar concepte, si toate pot fi chiar iluzie.

Nu vreau nici sa dovedesc ceva, nici sa convertesc pe cineva la credinta in te miri ce, tot ce caut e sa inteleg, pe mine, oamenii, lumea, sa imi dau seama de conditionarile mele (atat conceptionale cat si afective), de atasamentelele mele, de cauzelele lor, de modalitatile de a ma descatusa etc.

Numai ca nu am cu cine discuta, daca mai multi oameni ar fi interesati de acestea poate ca am afla solutii.

Editat Mar 28 dec 2010 10:07

Athmy7.304 mesaje#66

Cum sa nu ai cu cine discuta, ai tot forumul la dispozitie. Eu de exemplu nu am fost asa comunicativa in viata mea.

Allexandrra a scris:
Putea lipsi din discursul de credincios tonul de justitiar si aluzia la legea talionului?

Dupa cum ai zis si tu, sunt un om hotarat, si nu fac aluzii. Vorbesc din experienta si pentru mine, daca nu se gaseste cine.

Allexandrra8.367 mesaje#67
Numenume a scris:
Se poate, tocmai de aceea eu, dupa ce m/am fript foarte tare, ma straduiesc sa nu mai fiu habotnic in nimic,

A nu fi habotnic in nimic e cel mai greu si mai riscant traseu pe care il puteai alege. Omul are nevoie de certitudini, ca sa poata functiona. Asta e unul dintre motivele, poate chiar cel mai tare - mai tare si decat dorinta de a fi nemuritor, pentru care exista atatia credinciosi. Eu personal am ales sa ma hotarasc asupra unor certitudini de moment, pe care le schimb imediat ce trec la nivelul urmator al evolutiei personale, tocmai ca sa nu risc sa ma dezechilibrez nepotolindu-mi foamea de certitudine.

Athmy7.304 mesaje#68
Numenume a scris:
Numai ca nu am cu cine discuta, daca mai multi oameni ar fi interesati de acestea poate ca am afla solutii.

Solutiile sunt in tine, nicaieri altundeva.

sorin5514 mesaje#69
Numenume a scris:
Propun sa examinam prin prisma puterii noastre de intelegere, ce anume din numita realitate este certitudine.

Ai uitat să iei

acces realitate4.212 mesaje#70
Athmy a scris:
Cum sa nu ai cu cine discuta, ai tot forumul la dispozitie. Eu de exemplu nu am fost asa comunicativa in viata mea.

Desigur, numai ca se pare ca "nu prea ma aseman ca sa ne adunam", nu avem ceva in comun de discutat.

Athmy a scris:
Solutiile sunt in tine, nicaieri altundeva.

Asa e, dar sa stii un lucru, nimeni nu a ajuns ce e deoarece a gasit singur solutiile in el insusi ci pt. ca a constatat la altii cum se face si a fost ajutat, nici un om de exemplu nu poate invata sa vorbeasca daca nu ar fi ceilalti in jurul sau etc.

Allexandrra a scris:
A nu fi habotnic in nimic e cel mai greu si mai riscant traseu pe care il puteai alege. Omul are nevoie de certitudini, ca sa poata functiona. Asta e unul dintre motivele, poate chiar cel mai tare - mai tare si decat dorinta de a fi nemuritor, pentru care exista atatia credinciosi. Eu personal am ales sa ma hotarasc asupra unor certitudini de moment, pe care le schimb imediat ce trec la nivelul urmator al evolutiei personale, tocmai ca sa nu risc sa ma dezechilibrez nepotolindu-mi foamea de certitudine.

Exact asta fac si eu.

Vezi, nu ai constientizat suficient ce e aia habotnicie, daca tu te folosesti de certitudini "la purtator", dupa care evoluand, le abandonezi inlocuindu/le cu altele (mai inalte) pardon, nu esti habotnica.

Asta e libertatea omului in domeniul cunoasterii (cu trairile e si mai si, dar cred eu cunoasterea subtiaza lanturile de la galerele dependentelor si atasamentelor, a conditionarilor de toate felurile).

← Înapoi la Filozofie