Început de Ea., Mie 8 dec 2010 · 93 răspunsuri · 14.219 vizualizări
Ravl a scris:Nu contest importanta eticii , dar ... asa cum spui si tu, este o urmare a nivelului slab de dezvoltare al societatii umane.
Nu sunt convinsa de asta. Era o pista pe care voiam sa merg, daca nu aparea principiul ala de ma impiedica sa cunosc cu exactitate in acelasi timp si pozitia si mai ce Abc - ca am uitat - unui electron.
Allexandrra a scris:Nu sunt convinsa de asta. Era o pista pe care voiam sa merg, daca nu aparea principiul ala de ma impiedica sa cunosc cu exactitate in acelasi timp si pozitia si mai ce Abc - ca am uitat - unui electron.
Omul este o fiinta egocentrica, fiecare are propia lui lume si cam atat . Din cand in cand, iese din lumea lui precum D'zeu si mai zambeste sau intinde o mana de ajutor altor semeni .
Insa toata spoiala aia de etica morala , religioasa, etc ... se duce naibii in momentul in care are de luptat pentru propia'i supravietuire. Atunci devine un pradator .
Editat Mie 22 dec 2010 23:45
Allexandrra a scris:Principiul incertitudinii e valabil pt. fizica si nu oricare, ci pt. cea cuantica. Aici vorbim filosofie.
Nu e valabil doar pentru fizica. Ci: E VALABIL. Filosofia trebuie sa fie si ea ancorata in realitate. Ce rost are sa vorbesti despre zborurile porcilor, daca porcii nu zboara ? O parte din filosofia pe care au practicat-o filosofii de-a lungul istoriei omenirii, a aparut din neputinta lor de a explica lumea fizica la momentul respectiv. Ori nu erau suficient de inteligenti sa descopere cu adevarat cum functioneaza lumea, ori nu aveau aparatele necesare. Prin urmare, ce sa faca si ei in incercarea de a explica lumea ? Filosofau. De exemplu, Aristotel a filosofat ca un corp mai greu cade mai repede decat unul mai usor, pentru ca asa i s-a parut lui. Dar Galileo a facut experimente si a demonstrat ca ambele corpuri cad la fel de repede.
Pe scurt: filosofie e ceea ce faci cand nu esti in stare de lucruri cu adevarat serioase.
.
Editat Joi 23 dec 2010 00:05
Allexandrra a scris:;)A posteriori e post experienta. Asa a zis Immanuel Kant si de la Critica ratiunii pure incoace asa se zice.
Pai si ce ? Ii spunem cum vrem, ce daca asa a spus Kant.
Allexandrra a scris:Dilema: in conditiile in care am detine cunoasterea absoluta, ar mai avea sens etica? E ca in teologie. Dumnezeu nu e moral sau imoral, avand cunoasterea absoluta, termenii ``moral`` si ``imoral`` avand aplicabilitate numai in sfera cunoasterii umane.
Etica isi va avea rolul ei indiferent de nivelul de cunoastere, al cuiva. Etica tine de manifestari, cunoasterea de informatie. Sunt paralele si complemnentare, in acelasi timp.
Abc2009ro a scris:Mai baieti si fete, in primul rand Principiul de Incertitudine al lui Heisenberg va impiedica sa aveti cunoastere absoluta. Restul e filosofeala de 2 bani.
Ete na! 
Ce legatura are, una cu cealalta ?
Ravl a scris:Eu cred ca e utopic sa'ti imaginez ca omul, o fiinta atat de limitata poate cuprinde absolutul .
Limitata, in ce sens ?
Absolutul ala este infinit. Omul daca ar dispune de timp, la un moment dat ar putea spune ca, poate pentru o secunda, ar detine cunoasterea absoluta.
Dar ca ideal, trebuie sa tinzi catre cunoasterea absoluta.
Allexandrra a scris:Era un simplu exercitiu de imaginatie, ca sa vedem la ce ne foloseste etica si daca nu cumva ea s-a ivit ca urmare a caracterului limitat al cunoasterii.
Nu are nici o legatura cu nivelul cunoasterii. Ci mai repede cu constiinta de sine.
Abc2009ro a scris:Pe scurt: filosofie e ceea ce faci cand nu esti in stare de lucruri cu adevarat serioase.
Hai ca asta e cea mai tare replica.
Si daca te intreb acum, ce inseamna lucruri serioase, vei sta sa gandesti ca sa stii ce sa spui.
Ca atare, un lucru extrem de neserios!
Cu siguranta ca tu esti adeptul dictonului: Noi muncim, noi nu gandim! 
Mda!
Editat Joi 23 dec 2010 01:57
Asta nu are pm. Numa cu femelele vorbeste.
Editat Joi 23 dec 2010 02:50
Allexandrra a scris:Ma refer la cunoasterea care cuprinde toate genurile imaginabile de cunoastere. La cunoasterea care nu lasa loc niciunei incertitudini.
Numenume a scris:Daca vorbim de toata cunoasterea in sensul ca ai si toata cunoasterea trairilor, a constientizarilor profunde, asta deja tinde catre dobandirea constiintei de sine, ceea ce e eliberarea maxima pt. un om.
Altfel zis, asa cum o numesc religiosii, induhovnicire, indumnezeire.
La obiect:
Allexandrra a scris:Dilema: in conditiile in care am detine cunoasterea absoluta, ar mai avea sens etica?
NU
Despre ce altceva informeaza etica de toate felurile (moralitatea) decat despre niste concepte umane, unele chiar laudabile.
Two, nu imi plac posturile tale. Din cate am observat, tu raspunzi numai de dragul de a contrazice lumea. Cat despre "noi muncim, noi nu gandim", nu cred ca un om de stiinta/inginer ar putea rezolva probleme fara sa gandeasca.
Abc2009ro a scris:Nu e valabil doar pentru fizica. Ci: E VALABIL. De exemplu, Aristotel a filosofat ca un corp mai greu cade mai repede decat unul mai usor, pentru ca asa i s-a parut lui. Dar Galileo a facut experimente si a demonstrat ca ambele corpuri cad la fel de repede.Pe scurt: filosofie e ceea ce faci cand nu esti in stare de lucruri cu adevarat serioase.
Exista posibilitatea sa se intample cu principiul lui Heisenberg ce s-a intamplat cu teoria lui Aristotel despre caderea corpurilor.
Eu ti-am spus tie un principiu de incertitudine formulat acum peste 2000 de ani (ala al lui Socrate). In filosofie exista o multime de astfel de principii, formulate in diverse forme. Dar tu ai spus ca Socrate batea campii. Dupa aceea ai venit cu principiul de incertitudine al lui Heisenberg. De ce sa lucrez cu principiul lui Heisenberg si nu cu al lui Socrate sau al lui Descartes? Uite o forma foarte tare de principiu al incertitudinii: http://en.wikipedia.org/wiki/Solipsism
Pana in momentul de fata principiul lui Heisenberg e valabil oriunde a fost verificat, adica e demonstrat stiintific.
Filosofia e un surogat pana cand aflam cum stau de fapt lucrurile.