Vieti transformate

catelusulschiop a scris:

Foarte frumos spus... din pacate simplitatea pe care o implica trairea credintei e atat de neplacuta credinciosilor...

Viata mea s-a transformat in momentul in care am acceptat simplitatea.

Foarte frumos spus... din pacate simplitatea pe care o implica trairea credintei e atat de neplacuta credinciosilor...

Viata mea s-a transformat in momentul in care am acceptat simplitatea.

Nu prea inteleg ce vrei sa spui.Cum adica este neplacuta credinciosilor?????

Care aspecte sunt asa de neplacute?

slow&sperios a scris:

Nu prea inteleg ce vrei sa spui.Cum adica este neplacuta credinciosilor?????

Care aspecte sunt asa de neplacute?

Sa incerci in fiecare zi sa fii mai bun, sa mai faci un pas spre Dumnezeu.

Simplu nu? Si totusi... prea complicat pentru crestinul de rand....

Matei 5:43-44:

Aţi auzit că s'a zis: ,,Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.``

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuv

catelusulschiop a scris:

Foarte frumos spus... din pacate simplitatea pe care o implica trairea credintei e atat de neplacuta credinciosilor...

Viata mea s-a transformat in momentul in care am acceptat simplitatea.

DA simplitatea e lucrul cel mai greu de acceptat pentru oameni. Lumea spune " vai, calea spirituala trebuie sa fie atat de complicata, daca viata noastra e atat de complicata, mai bine ne vedem de viata noastra si nu ne mai complicam si cu spiritualitatea". Ideea e, ca viata spirituala e mult mai simpla decat ne-am fi gandit, pantru ca viata noastra o complicam noi. Calea spirituala presupune, sa lasi Divinul sa lucreze prin tine si sa nu intervii, ceea ce simplifica mult existenta noastra.

Am intalnit foarte multe persoane, care au incercat sa se indrepte spre calea spirituala si vazand cum este, au spus" aaa, nu poate fi chiar atat de simplu, sigur am gresit si am luat-o aiurea" si au renuntat.

E adevarat, ca este si foarte neplacut pentru noi, ceea ce presupune aceasta cale, renuntarea, iubirea, a fi umil, etc., sunt notiuni care se afla in totala contradictie cu firea noastra, dar calea in sine este foarte simpla, se bazeaza doar pe alegerile pe care le facem si pe intentiile noastre curate sau necurate.

fandreea a scris:

E adevarat, ca este si foarte neplacut pentru noi, ceea ce presupune aceasta cale, renuntarea, iubirea, a fi umil, etc., sunt notiuni care se afla in totala contradictie cu firea noastra, dar calea in sine este foarte simpla, se bazeaza doar pe alegerile pe care le facem si pe intentiile noastre curate sau necurate.

Este neplacut daca vrei sa fie neplacut... Totul depinde de noi...

De exemplu, cineva poate spune ca postul e neplacut, sa renunti la carnita, foarte foarte greu... poate in Saptamana Mare... Neplacutul asta asociat cu renuntarea e alegerea lor. Eu unul m-am conditionat ca atunci cand ma gandesc la carne sa-mi aduc aminte prin ce trebuie sa treaca un animal doar pentru a-mi umple eu burta... si-mi trece cheful instant... pentru mine nu este absolut deloc neplacuta renuntarea la carne...

Noi suntem responsabil de transformarea vietii noastre.... daca vom astepta iluminare de sus... s-ar putea sa murim asteptand...

catelusulschiop a scris:

Este neplacut daca vrei sa fie neplacut... Totul depinde de noi...

De exemplu, cineva poate spune ca postul e neplacut, sa renunti la carnita, foarte foarte greu... poate in Saptamana Mare... Neplacutul asta asociat cu renuntarea e alegerea lor. Eu unul m-am conditionat ca atunci cand ma gandesc la carne sa-mi aduc aminte prin ce trebuie sa treaca un animal doar pentru a-mi umple eu burta... si-mi trece cheful instant... pentru mine nu este absolut deloc neplacuta renuntarea la carne...

Noi suntem responsabil de transformarea vietii noastre.... daca vom astepta iluminare de sus... s-ar putea sa murim asteptand...

Ai dreptate, dar cu cat mai spiritual incerci sa fi, cu atat atacurile si ispitele sunt mai mari. Cand cauti cu adevarat, la un moment dat trebuie sa te lasi total pe mana divinului ceea ce este foarte greu de facut, mai ales cand se ivesc diferite probleme. Cel mai greu pentru mine este sa pun in practica ceea ce a spus Isus " faca-se voia Ta". Apar indoieli, ispite, greutati si trebuie sa trec peste ele fara sa clipesc si sa fiu plina de credinta si pace interioara. Nu-i usor, dar se poate. Si asa apar " minunile" in viata mea, lasandu-L pe Dumnezeu sa actioneze prin mine. Singurul lucru pe care-L am de facut este sa-mi inving fricile, indoielile, orgoliul, pornirile etc. si sa-L las sa lucreze prin mine. Viata devine mult mai usoara si mai plina de sens dupa ce reusim sa facem acest lucru.

fandreea a scris:

Ai dreptate, dar cu cat mai spiritual incerci sa fi, cu atat atacurile si ispitele sunt mai mari. Cand cauti cu adevarat, la un moment dat trebuie sa te lasi total pe mana divinului ceea ce este foarte greu de facut, mai ales cand se ivesc diferite probleme.

Sf. Ioan al Crucii scria: "Sa traim in credinta si speranta, chiar daca ne aflam in noapte; Dumnezeu apara sufletul doar in acest intuneric. Aruncati-va grijile asupra lui Dumnezeu, caci El are grija de voi."

Eu acum cred ca sunt in acea Noapte Intunecata a Sufletului... incerc sa aflu raspunsuri, sunt razvratit... dar in acelasi timp sunt si constient ca o sa-mi treaca in curand si omul care va iesi din noaptea asta va fi mai bun decat cel care a intrat in ea.

Am incredere in iubirea divina.

catelusulschiop a scris:

Sf. Ioan al Crucii scria: "Sa traim in credinta si speranta, chiar daca ne aflam in noapte; Dumnezeu apara sufletul doar in acest intuneric. Aruncati-va grijile asupra lui Dumnezeu, caci El are grija de voi."

Eu acum cred ca sunt in acea Noapte Intunecata a Sufletului... incerc sa aflu raspunsuri, sunt razvratit... dar in acelasi timp sunt si constient ca o sa-mi treaca in curand si omul care va iesi din noaptea asta va fi mai bun decat cel care a intrat in ea.

Am incredere in iubirea divina.

Da, asa cred si eu. Suntem in " etapa desertului " pe calea noastra, dar daca suntem un pic atenti, iubirea divina este mereu cu noi si ne ajuta. Cum este in poezia cu "urmele de pasi", unde pe malul marii, ucenicul ajungand la sfarsitul vietii, se uita in urma si vede doua urme de pasi, ai lui si ai lui Dumnezeu, dar acolo unde viata lui a fost cea mai grea, apare doar o urma. Cand Il intreaba pe Dumnezeu ca de ce L-a lasat singur chiar in momentele grele ale vietii, Dumnezeu raspunde: " Copilul meu, Eu niciodata nu te-am lasat singur! In zilele acelea grele ale vietii tale te-am purtat pe umerii mei, de aceea vezi doar o urma de pasi."

Asa suntem noi acum. Purtati pe umerii Lui.

In ce masura aveti nevoie de ajutor ca sa va traiti viata la valoarea ei maxima? Si de ce il cereti de la cineva din exterior?

dan-marius a scris:

In ce masura aveti nevoie de ajutor ca sa va traiti viata la valoarea ei maxima? Si de ce il cereti de la cineva din exterior?

Depinde ce intelegi tu prin valoare maxima. Pentru mine tot ceea ce imi poate oferi viata dialectica, bani, bogatii, familie etc. este minimul de care stiu ca sunt in stare. Mi-am dat seama ca exista mult mai mult la care as putea ajunge, dar numai prin ajutor divin. Am aflat acest lucru doar in momentul in care am inteles ca bogatiile acestei lumi nu ma pot satisface si am reusit sa dau la o parte orgoliul prostesc, care-mi spunea ca doar eu, singura sunt atat de puternica, incat pot sa cunosc divinul prin forte proprii. Dumnezeu ni se arata doar cand am depus destul efort pentru a-L cunoaste si L-am lasat pe El sa ne conduca pe cale.

Si Dumnezeu nu este ceva exterior. Dumnezeu este " mai aproape de noi, decat mainile si picioarele" noastre.

fandreea a scris:

Mi-am dat seama ca exista mult mai mult la care as putea ajunge, dar numai prin ajutor divin. Am aflat acest lucru doar in momentul in care am inteles ca bogatiile acestei lumi nu ma pot satisface si am reusit sa dau la o parte orgoliul prostesc, care-mi spunea ca doar eu, singura sunt atat de puternica, incat pot sa cunosc divinul prin forte proprii.

A fost vre-un factor declansator pentru transformarea ta?