Relatia parinte-copil

Pe mine ai mei , cand voiam jucarii - ma luau la sfat, imi explicau unde se duc banii - cheltuieli, vacanta, haine, mancare de catel etc - si ne puneam la sfat. Argumente pro si contra..si in final trebuia sa aleg. O singura jucarie pentru acea perioada. Eheee...si trebuia sa o pretuiesc, sa nu o stric..ca altfel, repede nu mai primeam alta.

La copii din ziua de azi nu prea mai gasesti asta. Nici nu stiu sa aprecieze ca au. Li se pare ca totul li se cuvine, ca parintii sunt niste slavi care trudesc pentru ei.

Faci compromisuri, nu zic ca e bine, dar nu are rost sa dam vina pe parinti.

PourMoi a scris:

Ati fi surprinsi de capacitatea de intelegere a unui copil atunci cand primeste o explicatie logica.

iegzactamente.

Vorba aia : sa vorbesti cu un copil si sa ii explici ca si unui om mare.

catherinedeneuve a scris:

Faci compromisuri, nu zic ca e bine, dar nu are rost sa dam vina pe parinti.

Compromisurile se fac in functie de prioritate, draga mea :)

Nu e chiar asa, mi se pare prioritar sa ii hranesti, daca nu ii hranesti, atunci o sa vezi. Copilul o sa inteleaga mai devreme sau mai tarziu de ce nu ai avut timpt pt ei, ori o sa te ierte, ori nu.

Parintii ar trebui sa ofere afectiune, dar cateoda nu pot, motivele sunt atat de variate. Copilul iese cumva. Dar degeaba cauti solutii, toti stim care sunt, e pacat, dar unii isi sacrifica copiii. Nu mai au timp de ei.

Bahuczki a scris:

La copii din ziua de azi nu prea mai gasesti asta. Nici nu stiu sa aprecieze ca au. Li se pare ca totul li se cuvine, ca parintii sunt niste slavi care trudesc pentru ei.

Si asta o fi vina copiilor, te pomeni.

Ba deloc. E vina parintilor. Sunt indolenti in cresterea copilului. Ii iubesc de numa' numa'..dar nu aud de iubire responsabila pentru ca prea inteleg ce e aia responsabilitate...eficient, da' mai ales - eficace.

catherinedeneuve a scris:

Nu e chiar asa, mi se pare prioritar sa ii hranesti, daca nu ii hranesti, atunci o sa vezi. Copilul o sa inteleaga mai devreme sau mai tarziu de ce nu ai avut timpt pt ei, ori o sa te ierte, ori nu.

asta ii trebuie explicat de mic. Tata tre' sa stea mai mult la lucru sa ai tu ce papa si jucarii.

Dar pentru toate exista o limita.

Ia pune-l sa alege : vrei mai multe jucarii, sau mai mult timp cu tata...si api vei intelege.

Bahuczki a scris:

La copii din ziua de azi nu prea mai gasesti asta. Nici nu stiu sa aprecieze ca au. Li se pare ca totul li se cuvine, ca parintii sunt niste slavi care trudesc pentru ei.

ai foarte mare dreptate, dar asta se intampla pentru ca parintele se simte vinovat pt ca nu isi poate petrece mai mult timp cu copilul si cand incepe acesta sa planga spunand ca vrea o jucarie sau o ciocolata, parintele o cumpara.

dar din pacate acest "one time" devine obicei si parintele nu mai stie cum sa faca fata asa ca da vina pe copil "e obraznic" (cred ca aici se manifesta "psihologul" de care spuneai)

Copilul nu intelege multe, daca ar fi asa de simplu,l iti iau o jucarie mai putin, dar o sa stau cu tine, iar totul va fi la fel, nu e asa.

PourMoi a scris:

Ce mai contribuie la deteriorarea relatiei parinte-copil? Cum credeti ca ar putea fi schimbata relatia?

Un scurt comentariu despre copil şi părinte.

Deteriorarea relaţiei dintre copil şi părinte, e dată