Relatia parinte-copil

lupini a scris:

Doar dacă, toată familia se retrage pe undeva prin munţi.

Lasa, ca omul parac se mai si adapteaza...fara neaparat sa se supuna.

catherinedeneuve a scris:

Copilul nu intelege multe, daca ar fi asa de simplu,l iti iau o jucarie mai putin, dar o sa stau cu tine, iar totul va fi la fel, nu e asa.

ai incercat vreodata asta ca sa stii cu siguranta?

eu am probat.

si in plus, copilul stie sa aleaga ce ii place. vezi, de ex, cum e cu mancarea.

dar conteaza f mult, cum ii prezinti copilului dreptul la alegere..

stupid_me a scris:

Lasa, ca omul parac se mai si adapteaza...fara neaparat sa se supuna.

Tocmai această adaptare...aduce răcirea relaţiilor dintre copii şi părinţi. O adaptare văzută ca o resemnare.

lupini a scris:

Tocami această adaptare...aduce răcirea relaţiilor dintre copii şi părinţi. O adaptare văzută ca o resemnare.

Nu la toti.

Oamenii se mai intorc si la origini cand se pierd in multime... :)

Dreptul la alegere e o chestie, foarte greu e pentru multi parinti sa prezinte chestiile nocive astfel incit cel mic sa le evite. Mie, de exemplu, mi-au dat o tigara pe la vreo 4-5-6 ani. Oricum ii vedeam pe ei foarte rar fumind (nefumatori amindoi) si mi se pareau absolut ridicoli cu tigara in gura. Evident, m-am innecat binisor cu fumul de tigara la vista aia, si uite asa am prins ideea cu nocivitatea. La fel si cu astia mici care se pling ca vor la McDonald's, de exemplu. Multi parinti ii duc pe-acolo si nu se gindesc ca i-ar putea dezvata intr-un mod foarte lejer "mai vrei, mama? mai ia o portie!" si tot asa pina o sa li se faca rau. Poate parea cam deplasata abordarea asta, dar de obicei cei mici si nu numai trebuie sa experimenteze chestiile nocive pentru a realiza cu adevarat de ce "nu e bine".

Oarecum legat de cele de mai sus, cred ca de multe ori relatia parinte-copil se deterioreaza atunci cind parintele interzice diverse lucruri "ca asa stiu eu ca e bine", insa fara a justifica in nici un mod acest lucru.

Cum poate fi schimbată situaţia ?

Nicicum ! Societatea capitalistă de consum

Topicul asta a devenit un fel de "vai de noi, cat de mult facem pentru copii(adica mai nimic) si nu e un fel de geniu care stie sa faca totul in viata" si "nu avem timp de copii, saracii de noi" sau chiar "vai, copii din ziua de azi, nu sunt recunoscatori pentru nimic", oare de ce ii fac/faceti in situatia asta? daca nu gasesti o scuza buna il aduci pe Maslow si zici "Reproducerea este una din nevoile bazale din piramida lui Maslow ", gata am gasit vina, corpul cere si noi saracii nu putem sa facem nimic, saracii de noi :airkiss: .

Oamenii daca nu sunt hraniti, sunt doar animale, nu au tata, nu am mama, nu au nimic.

Nu cred ca nimeni se plange, pana acum am vorbit din punctul unui copil, :airkiss:

Incepi sa intelegi pe masura ce cresti.

catherinedeneuve a scris:

Nu e chiar asa, mi se pare prioritar sa ii hranesti, daca nu ii hranesti, atunci o sa vezi. Copilul o sa inteleaga mai devreme sau mai tarziu de ce nu ai avut timpt pt ei, ori o sa te ierte, ori nu.

hrana fizica nu este totul, exista si hrana emotionala.

care crezi ca este motivul pt care vin sa iti ceara ciocolata sau te miri ce alte dulciuri? ei doresc dulciuri pt ca inlocuiesc afectiunea cu ceva dulce, daca le acorzi cateva minute de atentie vor uita cu totul de bomboana de pe raft.

lupini a scris:

Doar dacă, toată familia se retrage pe undeva prin munţi.

imi vine sa rad, dar da, ai dreptate. Influenta mediului este foarte puternica si negativa in mare parte.

Totusi nu trebuie sa ne izolam, trebuie doar sa ne ghidam dupa ceea ce credem noi ca este bine si nu dupa ceea ce cred altii ca e bine. De ex in prezent eu le multumesc parintilor mei pt felul in care m-au educat, pentru ca au fost stricti atunci cand a trebuit si permisivi exact cand era nevoie... in gluma ii spun uneori mamei "m-ai educat prea prost. oamenii nu mai sunt politicosi in zilele noastre", dar am de castigat din acest punct de vedere :airkiss:

Politetea se dezvata foarte usor... in functie de situatie, cel putin temporar. Problema e ca, acum, ca parinte, e mult mai greu sa ii educi pe astia mici in spiritul politetii, cind in jurul lor toti is "cu ea in gura" din scoala primara. Nu pot sa uit cum ma minunam eu si cu un prieten, noi fiind prin clasa a opta, cind sora lui l-a intrebat ce e aia p**a, ca auzise de la un pustan de vreo 6-7 ani...

Jugulator a scris:

La fel si cu astia mici care se pling ca vor la McDonald's, de exemplu. Multi parinti ii duc pe-acolo si nu se gindesc ca i-ar putea dezvata intr-un mod foarte lejer "mai vrei, mama? mai ia o portie!" si tot asa pina o sa li se faca rau. Poate parea cam deplasata abordarea asta, dar de obicei cei mici si nu numai trebuie sa experimenteze chestiile nocive pentru a realiza cu adevarat de ce "nu e bine".

Pentru a dezvăţa un copil de a mai dori McDonald's prin metoda expusă de tine, e nevoie de a frecventa de multe ori localul (c

PourMoi a scris:

Ce credeti ca deterioreaza relatia parinte-copil?

Responsabilitatea covarsitoare pe care o simte parintele in devenirea copilului sau, care poate merge pana acolo incat ingradeste fortat anumite libertati ale copilului.

Prea multa grija a parintelui sufoca, limiteaza, dar in acelasi timp poate mentine pe linia de plutire un copil dezorientat, rebel, predispus la "accidente".

Am o prietena care-mi povesteste despre intamplarile intime din viata ei, acele intamplari care ori ne fac fericiti, ori nefericiti. Si-mi spunea ca da, am dreptate, si ca aceleasi lucruri ii spunea si mama ei, dar pe un alt ton, mult mai impunator. Pe mine avea placerea sa ma asculte si sa-mi tina minte sfaturile, dar nu acelasi lucru se poate spune si in privinta mamei...

Totusi, grija mamei ei, responsabilitatea asumata de ea ca si parinte, nu se compara cu grija mea prieteneasca...

Sa-i iertam pe parintii nistri chiar si atunci cand ne fac rau sufocandu-ne si ingradindu-ne libertatea!