Relatia parinte-copil

In prezent din ce in ce mai multi parinti sunt nevoiti sa stea ore in sir la locul de munca si in felul acesta le ramane mai putin timp pentru familie, pentru copil. Evident ca fiecare isi doreste mai mult timp liber pe care sa il petreaca cu cei de acasa, dar nu se poate.

Din momentul in care ajung acasa tot ce isi doresc este sa se relaxeze, iar cele putine ore ramase pana la culcare le permit foarte putine lucruri. Parintii au mai putin timp pentru a se dedica educatiei copiilor lor si cu atat mai putin timp sa isi petreaca timpul cu ei pentru a le arata ceea ce simt, pentru a le arata ca le sunt alaturi. Daca inainte o dovada de iubire era consdierata o ciocolata acum o dovada de iubire este considerat timpul petrecut cu copiii.

Daca esti constient de faptul ca viata ta inseamna job si din acest motiv copilul va avea de suferit ca nu vei avea timp sa-i aloci, de ce mai faci copil?

Doar ca ti-e frica de ceasul biologic? Doar ca sa fie cineva la batranete care sa-ti deschida usa?

Trebuie luat in calcul faptul ca un copil necesita atentie permanenta, nu este ca si un catel care dupa cateva luni creste si cand esti la job sta el in casa, iar la intoarcere il plimbi o ora.

Faptul ca al tau copil este atras de comp si TV si petrece multe ore pe zi astfel, tu il consideri ca un prilej ca sa te odihnesti dupa job. Dar acest lucru il poate afecta si mai mult pe viitor.

,,Cercetatorii americani i-au avertizat pe parinti sa limiteze timpul de stat la televizor al copiilor lor, in special al celor cu varste mai mici de doi ani, pentru ca risca sa devina autisti. Timpul de stat in fata ecranului nu trebuie sa depaseasca doua ore pe zi. ''

Bahuczki a scris:

Daca esti constient de faptul ca viata ta inseaman job si din acest motiv copilul va avea de suferit ca nu vei ava timp sa-i aloci, de ce mai faci copil?

Doar ca ti-e frica de ceasul biologic? Doar ca sa fie cineva la batranete care sa-ti deschida usa?

Din pacate sunt oameni care gandesc in felul acesta... "trebuie sa am un copil pana la varsta de X ani" sau sunt oameni care isi doresc copii pentru ca si-ar dori... si atat! Nu se prea gandeste nimeni ca nu va avea timp sa il cresca sau sa il educe asa cum si-ar dori, sau ca va trebui sa se duca la serviciu pentru ca dintr-o data in casa e nevoie de mai mult.

Pe de alta parte e normal sa vrei sa muncesti pentru ca in felul acesta simti ca realizezi ceva in viata ta, dar iti doresti si un copil pentru ca este in natura umana. Reproducerea este una din nevoile bazale din piramida lui Maslow.

Reproducerea este una din nevoile bazale din piramida lui Maslow.

La autorealizare ca ai familie sau?

PourMoi a scris:

Ce mai contribuie la deteriorarea relatiei parinte-copil? Cum credeti ca ar putea fi schimbata relatia?

Pai in primul rand, parintele nu se naste invatat sa fie parinte.

De aceea ar trebui sa fie mereu atent la nevoile copilului, sa puna mana pe o carte 2 despre psihologia copilului si adolescentului si sa ii arate ca mai presus de toate, are sustinerea lui.

In greseli, in prostii, in repezeli..sustinerea, nu si lipsa comentariilor de rigoare.

Exista oameni si oameni. Nu poti defini comportamentul ideal al unui parinte. Unii copii sunt mai independenti de fel, de la varste mai fragede. Rolul parintelui e sa ii observe tendintele pozitive spre a-l ajuta sa progreseze, si pe cele negative - spre a il ajuta sa le depaseasca.

Rolul parintelui e sa ii ofere copilului iubire neconditionata. Sa isi daruiasca din timp, din resurse, din suflet..atat cat simte, intr-un mod eficient.

Ok. Mama lucreaza 12 ore azi..dar diseara face un efort si discutam un subiect mediatizat la tv, impreuna.

Ok. Tata lucreaza 14 ore astazi..dar diseara, fie si juma de ora, av fi acolo sa jucam o partida de sah.

Ok. Mama mai lucreaza si de acasa cateva ore...dar in pauze sta cu mine!

Restul, detalii. Important e ca promisiunea facuta unui copil, sa fie sfanta!

Bahuczki a scris:

La autorealizare ca ai familie sau?

reproducerea intra in nevoile fiziologice ale piramidei, adica face parte din prima categorie

Pai in primul rand, parintele nu se naste invatat sa fie parinte.

De aceea ar trebui sa fie mereu atent la nevoile copilului, sa puna mana pe o carte 2 despre psihologia copilului si adolescentului si sa ii arate ca mai presus de toate, are sustinerea lui.

In greseli, in prostii, in repezeli..sustinerea, nu si lipsa comentariilor de rigoare.

Copii au personalitati diferite, motiv pentru care fiecare parinte trebuie sa se adapteze la nevoile copilului sau.

De regula tinerii parinti incearca in cele mai multe cazuri sa nu semene cu parintii lor si sa ofere copilului de ce nu au avut ei parte in copilarie.

Dar copilul care face psihologie pe proprii parinti, va incerca sa exploateze aceste slabiciuni ale parintilor.

Acesta poate fi un caz in care relatia parinte-copil devine tensionata pe masura ce copilul creste in varsta.

Cu cat e mai mic,cu atat are nevoie de mai mult timp "investit".Cand e matur,nu mai are deloc nevoie -poate sa stea cu famila doar din placere.

Unii insa nu sunt maturi din punct de vedere psihic,chiar daca au depasit de mult varsta maturizarii fiziologice...ei raman dependenti,chiar daca ar vrea sa iasa din familia abuziva.

Un copil mic,are nevoie de foarte multa atentie...dar si un adolescent are nevoie de atentie -nu la fel de multa,dar tot are.

Nu e vorba doar de a-l lasa "nesupravegheat" -chiar si un copil poate fi lasat afara sa se joace fara sa fie supravegheat,de la o anumita varsta;ma refer la suport afectiv si educatie autentica -de astea are nevoie pana la maturitate,si nu-i strica nici dupa.

Bahuczki a scris:

Dar copilul care face psihologie pe proprii parinti, va incerca sa exploateze aceste slabiciuni ale parintilor.

Nu si daca parintii sunt cu un pas inaintea lui, si il invata despre etica. Prin exemplu personal si explicatii logice la fiecare pas.

Pe mine ai mei , cand voiam jucarii - ma luau la sfat, imi explicau unde se duc banii - cheltuieli, vacanta, haine, mancare de catel etc - si ne puneam la sfat. Argumente pro si contra..si in final trebuia sa aleg O singura jucarie pentru acea perioada. Eheee...si trebuia sa o pretuiesc, sa nu o stric..ca altfel, repede nu mai primeam alta.

Si mi se spunea cum renunta si ei la multe pe care le vor...dar mereu primeam raspuns, pana dadeam din cap..ca merge.

La noi in casa era de mic fiind, democratie.

stupid_me a scris:

Restul, detalii. Important e ca promisiunea facuta unui copil, sa fie sfanta!

Copilul isi traseaza anumite valori in copilarie , iar daca tu il inveti ca este in regula sa faci promisiuni si sa nu le respecti... ghice? va face si el acelasi lucru.

Pentru un copil este mult mai usor sa ii explici simplu "mami/tati nu are bani sa iti cumpere acum jucaria. Stiu ca ti-am promis si o voi cumpara, dar trebuie sa mai astepti cateva zile pana cand iau salariul" decat sa ii spui "maine, maine, maine" sau minciuni de genul "e inchis" "nu mai aveau" etc.

Ati fi surprinsi de capacitatea de intelegere a unui copil atunci cand primeste o explicatie logica.

catherinedeneuve a scris:

Nu mai au timp de ei.

Timpul ti-l faci tu, nu te face el pe tine.

Astfel de parinti isi merita soarta. O sa simta ei, la batranete.