Cum deosebiti nebunia?

catherinedeneuve a scris:

Exista, am terminat medicina.

poti sa-mi dai exemple de astfel de tulburari de personalitate psihotica?

Ligia1 a scris:

poti sa-mi dai exemple de astfel de tulburari de personalitate psihotica?

Imi faci interogatoriu:lol2:

schizoida, schizotipala, maniacala etc

M:) a scris:

Pornesti de la ideea ca oamenii se diferentiaza in destepti si prosti, lucru definit genetic. Exista intr-adevar deosebirea asta. Dar deosebirea tine tot de nivelul de egoism din nastere.

Ar trebui sa intelegem de ce egoismul genereaza prostia si nu invers. Prentru a intelege de ce prostia deriva din egoism, trebuie sa analizam cauzele actiunilor prostesti ale oamenilor. De ce a facut prostul prostia respectiva? Ce l-a impins. Si vom ajunge sa observam in final in toate cazurile ca actiunea prostului deriva dintr-o dorinta egoista. Incearca sa observi asta in jur, sau chiar in propria persoana cand intalnesti momente in care realizezi o prostie pe care ai facut-o.

Termenii "prost" si "destept" sunt prea relativi. Mai corect ar fi sa folosim termenul "nebunie" atunci cand vorbim de "prostie din incapatanare", si sa folosim "ignoranta" atunci cand vorbim de "prostie din nestiinta" sau "ignoranta cu sensul de lene, lipsa de interes".

Nu pornesc de la ideea ca prostia/desteptaciunea e genetica. Ma gandisem la o persoana care a avut un traseu exceptional pana la 20 de ani, de pilda (n-are importanta daca datorita genelor sau datorita mediului). Si atunci, la 20 ani, se produce marea ruptura.

Marile prostii pe care le-am facut eu au fost rezultatul unei evaluari gresite a nevoilor mele, in primul rand, si in al doilea rand a nevoilor celorlalti in raport cu ale mele. Si am vazut acelasi lucru si la altii. Aceasta evaluare gresita cred ca se poate gasi in toate cazurile de prostii.

Alexandra78 a scris:

Marile prostii pe care le-am facut eu au fost rezultatul unei evaluari gresite a nevoilor mele, in primul rand, si in al doilea rand a nevoilor celorlalti in raport cu ale mele. Si am vazut acelasi lucru si la altii. Aceasta evaluare gresita cred ca se poate gasi in toate cazurile de prostii.

Evaluarea gresita nu se gaseste in toate cazurile de prostii. Sunt "prosti" care evalueaza corect, dar se incapataneaza sa NU accepte adevarul evaluarii si comit totusi prostia. Pe acestia i-am definit nebuni.

Comportamentul asta deriva direct sau aproape direct dintr-o dorinta egoista. Dar si in cazul celalalt de ignoranta, tot din dorinta egoista deriva, dar dorinta egoista este undeva spre baza cauzelor.

Alexandra78 a scris:

Nu pornesc de la ideea ca prostia/desteptaciunea e genetica. Ma gandisem la o persoana care a avut un traseu exceptional pana la 20 de ani, de pilda (n-are importanta daca datorita genelor sau datorita mediului). Si atunci, la 20 ani, se produce marea ruptura.

Marile prostii pe care le-am facut eu au fost rezultatul unei evaluari gresite a nevoilor mele, in primul rand, si in al doilea rand a nevoilor celorlalti in raport cu ale mele. Si am vazut acelasi lucru si la altii. Aceasta evaluare gresita cred ca se poate gasi in toate cazurile de prostii.

E foarte interesanta ideea cu egoismul.

Mie lumea imi pare ca un ocean in care se izbesc pesti ce reprezinta egoisme.

Cazurile de altruism sunt rare si acolo e de discutat daca e pur genetic (Dawkins zice ca ar putea fi, sau o fi prin educatie, mediu, etc).

Deci, egoisme in coliziune. Cele mai puternice ies in fata, razbesc, le calca pe celelalte in picioare.

Acea rigiditate a gandirii de care vorbeam poate fi generata de egoismul funciar (un dat ontologic), dar care nu reuseste sa se ajusteze realitatii? (in sensul dat de ALexandra).

Eu nu folosesc aici egoismul in sens critic, nu judec ca un crestin sau un spiritual pt care ego-ul e rau.

Fara un ego developat cat de cat e greu sa traiesti intr-o lume de ego-uri in coliziune.

Un ego cat de cat structurat te ajuta sa faci fata pana ce dai de conditii mai bune.

Dar un ego exagerat si foarte neajustat la realitate poate sa genereze nebunia (de pilda delirurile, psihozele).

Cei al caror ego e insuficient developat cedeaza psihic la presiunea celor din jur (pretentii, manipulari)

si pot regresa sau sa colapseze (schizofrenie catatonica, de ex.)

Cei cu ego ft puternic, dar neajustat la realitate si la societate, pot deveni narcisisti patologici, sociopati, psihopati, devianti, criminali, etc.

Cei cu ego slab pot compensa prin tot felul de subterfugii (mitomanie, gelozie patologica, cleptomanie, etc).

Dar chiar daca ego-ul e slab sau tare, sursa neajustarii ego-ului la realitate ma gandesc ca poate fi acea incapacitate de gandire nuantata, corecta. Din contra gandirea rigida, stagnanta, in alb si negru va duce la amplificarea neajustarilor.

Sigur exista si cei cu ego solid construit, care nici nu manipuleaza nici nu se lasa manipulati, care nu cedeaza psihic in fata dificultatilor vietii, care isi ajusteaza mereu imaginea de sine si despre lume pe masura ce vin crizele majore si confruntarile si le depasesc, integrandu-le.

catherinedeneuve a scris:

Imi faci interogatoriu:lol2:

schizoida, schizotipala, maniacala etc

astea sunt personalitati dizarmonice (schizoida, schizotipala, borderline, dependenta etc), nu au nimic de-a face cu psihozele. Din aceste tulburari de personalitate e posibil sa se dezvolte psihoze. Dar sintagma "tulburare de personalitate psihotica" nu exista.

In fine, n-am chef de polemici.

M:) a scris:

Evaluarea gresita nu se gaseste in toate cazurile de prostii. Sunt "prosti" care evalueaza corect, dar se incapataneaza sa NU accepte adevarul evaluarii si comit totusi prostia. Pe acestia i-am definit nebuni.

Ne-am cam departat de subiect, care era nebunul, nu prostul. Nu stiu cum pot face nebunii o evaluare corecta, cand peste realitatea schizofrenului se suprapune cineva care ii comanda diferite lucruri, in spatele realitatii celui cu delir paranoid se afla un personaj care trage sforile si tot asa. Noua ni se pare ca refuza sa accepte realitatea, dar ei percept realitatea aia deformat. Unde vedem noi un taxi liber doar cu soferul, ei vad ori un alt pasager inexistent, ori stiu ei de undeva ca a fost trimis special ca sa le faca lor cine stie ce.

Ligia1 a scris:

astea sunt personalitati dizarmonice (schizoida, schizotipala, borderline, dependenta etc), nu au nimic de-a face cu psihozele. Din aceste tulburari de personalitate e posibil sa se dezvolte psihoze. Dar sintagma "tulburare de personalitate psihotica" nu exista.

In fine, n-am chef de polemici.

Ai dreptate, dizarmonic e corect.

Alexandra78 a scris:

Marile prostii pe care le-am facut eu au fost rezultatul unei evaluari gresite a nevoilor mele, in primul rand, si in al doilea rand a nevoilor celorlalti in raport cu ale mele.

Sunt de acord. O evaluare corecta a situatiilor in care te pune viata - deja aduce a intelepciune (fie si "mintea de pe urma"). Poti obtine asta intr-o terapie.

Ideea mea e urmatoarea: unii copii invata de mici de la parinti sa evalueze corect. E un proces indelungat, ce dureaza ani.

unii parinti sunt calificati pt asta, unii mai putin, altii deloc.

In cazul in care exista vulnerabilitatile genetice plus stresori de mediu si parinti care nu reusesc sa deprinda copilul cu o gandire corecta, pot aparea tulburarile de personalitate, tulburarile psihotice etc (care nu sunt decat o reactie la ceva foarte deranjant, dar intr-un mod eronat)

Aici e rolul gandirii rigide.

Intrebarea urmatoare: mai poti schimba ceva la un om format, decantat, cu o gandire rigida?

Kosmotro a scris:

Eu nu folosesc aici egoismul in sens critic, nu judec ca un crestin sau un spiritual pt care ego-ul e rau.

Fara un ego developat cat de cat e greu sa traiesti intr-o lume de ego-uri in coliziune.

Un ego cat de cat structurat te ajuta sa faci fata pana ce dai de conditii mai bune.

Crestinul sau spiritualul care crede ca ego-ul e "rau" se inseala. Asta deoarece ego-ul nu este ceva ce trebuie eliminat, ci ceva ce trebuie corijat. Fara ego nu am putea trai pe pamant, deoarece asta ne formeaza personalitatea.

Si aici ar trebui sa facem diferenta intre "ego" ca personalitate si "EGO" ca personalitatea formata din dorintele egoiste. Doar aceasta din urma trebuie distrusa (in spiritualitate).

Deci crestinul si spiritualul care intelege corect, nu se refera la "ego" ca e rau, ci la "EGO", adica doar acea parte din noi egoista care genereaza toate dorintele egoiste pentru propria placere.