Cum deosebiti nebunia?

Am mai spus-o -doar repet: cred ca bolile psihice sunt intotdeauna insotite de conflictul interior intre eu si supraeu.Intre cine crede omul ca este (identificari) si cine crede ca ar trebui sa fie.Cu cat prapastia intre eu si supraeu este mai adanca,cu atat conflictul este mai profund.

Dar nu sunt singurii actori ai dramei interioare -alter-ego-ul (proiectiile) este o alta masca a eului,la fel si Umbra (Id-ul),eul reprimat,inacceptabil,impins in inconstient.

Uneori,la unii oameni,aceste personaje -false toate,capata atata putere,atata importanta,incat identitatea individului e total confiscata de ele.

Si toate sunt doar constructii mentale,pareri peste pareri despre tot: despre bine si rau,frumos si urat,corect si gresit si alte valori,despre cine suntem,cine ar trebui sa fim si cine nu,despre cum sunt ceilalti si ce anume vor de la noi,judecati -asta sunt,prejudecati mai exact.

Nebunia este sa traiesti in condamnare,sa iti investesti energia,atentia,timpul (viata adica) in condamnare.Asta e sursa nebuniei.

Kosmotro a scris:

Eu am citit de curand Echkart Tolle si spune ca sa renunti complet la ego, ca sa ramana doar constiinta contemplatoare.

Se poate face si ce zice el, dar nu este calea cea mai corecta (pentru mase). Este evident ca atunci cand renunti complet la "ego", renunti si la "EGO", lucru in care se poate cred ajunge temporar, intr-o stare de meditatie contemplativa. Din cate inteleg eu, este doar o realizare partiala. Dar renuntarea asta nu se poate obtine decat in conditiile ruperii de lume. Ruperea de lume poate fi utila atunci cand am corectat deja o mare parte a "EGO"-ului.

Kosmotro a scris:

Eu am citit de curand Echkart Tolle si spune ca sa renunti complet la ego, ca sa ramana doar constiinta contemplatoare.

Nu am auzit vreun spiritual sa faca diferenta intre ego la care trebuie renuntat si ego care trebuie pastrat.

Aici cred ca e de folos psihologia, sa clarifice unele aspecte. NU cum spune TOlle, sa aruncam psihologia la gunoi.

Nathaniel Branden sustine ca nici un om nu se poate simti implinit fara cultivarea in el insusi a unui ego sanatos, matur, care sa-i confere identitate (Cei sase stalpi ai increderii in sine - Respectul de sine, de Nathaniel Branden, o gasiti in librarii).

M:) a scris:

Crestinul sau spiritualul care crede ca ego-ul e "rau" se inseala. Asta deoarece ego-ul nu este ceva ce trebuie eliminat, ci ceva ce trebuie corijat. Fara ego nu am putea trai pe pamant, deoarece asta ne formeaza personalitatea.

Si aici ar trebui sa facem diferenta intre "ego" ca personalitate si "EGO" ca personalitatea formata din dorintele egoiste. Doar aceasta din urma trebuie distrusa (in spiritualitate).

Deci crestinul si spiritualul care intelege corect, nu se refera la "ego" ca e rau, ci la "EGO", adica doar acea parte din noi egoista care genereaza toate dorintele egoiste pentru propria placere.

Eu am citit de curand Echkart Tolle si spune ca sa renunti complet la ego, ca sa ramana doar constiinta contemplatoare.

Nu am auzit vreun spiritual sa faca diferenta intre ego la care trebuie renuntat si ego care trebuie pastrat.

Aici cred ca e de folos psihologia, sa clarifice unele aspecte. NU cum spune TOlle, sa aruncam psihologia la gunoi.

Revenind la intrebarea topicului: cred ca putem evalua semnele nebuniei daca suntem atenti la rigiditate, la idei fixe, la neputinta de dialog, la obsesii ciudate, la o comunicare defectuoasa sau imposibila, cu manevre, manipulari etc. Cand simti ca acel din fata ta nu vorbeste cu tine ca si cu o persoana reala, ci dialogheaza cu proiectia lui asupra ta, cu ideile lui fixe suprapuse peste tine.

Arcangelo a scris:

Nebunia este sa traiesti in condamnare,sa iti investesti energia,atentia,timpul (viata adica) in condamnare.Asta e sursa nebuniei.

De acord cu tine. Ajunge nebun cel care nu mai suporta procesul descris mai sus, si cedeaza. Ceilalti sunt mereu la limita, la marginea nebuniei, rezistand cu pretul unui consum nervos si somatic imens. Si, desigur, sunt si cei care fac fatza agresandu.-i pe altii si mai slabi. Compensare.

Kosmotro a scris:

Revenind la intrebarea topicului: cred ca putem evalua semnele nebuniei daca suntem atenti la rigiditate, la idei fixe, la neputinta de dialog, la obsesii ciudate, la o comunicare defectuoasa sau imposibila, cu manevre, manipulari etc. Cand simti ca acel din fata ta nu vorbeste cu tine ca si cu o persoana reala, ci dialogheaza cu proiectia lui asupra ta, cu ideile lui fixe suprapuse peste tine.

Sunt multi care au diverse decomnensari, dar totusi nu au alunecat in psihoza, deoarece se agata de diverse simbioze in mediul familial patologic. Ei sunt aceia care se pot mentine toata viata in nevroza daca au pe cine baga in psihoza, cazul parintilor self-absorbed.

Steinbrenner a scris:

Nathaniel Branden sustine ca nici un om nu se poate simti implinit fara cultivarea in el insusi a unui ego sanatos, matur, care sa-i confere identitate (Cei sase stalpi ai increderii in sine - Respectul de sine, de Nathaniel Branden, o gasiti in librarii).

Da, chiar la asta ma gandeam zilele astea. Ca m-am saturat sa citesc carti de psiho care vorbesc despre tulburari. Simt nevoia sa citesc carti de psiho care vorbesc despre cum sa-ti construiesti un ego sanatos, solid, bine dezvoltat in toate potentialitatile. Am impresia ca psihologia serioasa se ocupa mai mult de deviatii. Am observat ca aceste carti de autoconstruire sunt mai mult cele din domeniul cartilor adresate maselor, accesibile. Dar sper sa gasesc lucruri folositoare acolo.

Kosmotro a scris:

Dar chiar daca ego-ul e slab sau tare, sursa neajustarii ego-ului la realitate ma gandesc ca poate fi acea incapacitate de gandire nuantata, corecta. Din contra gandirea rigida, stagnanta, in alb si negru va duce la amplificarea neajustarilor.

Ce-a facut Geoana in noaptea in care s-a dus la Vantu? S-a lasat condus de o dorinta egoista (sa se relaxeze, sa negocieze ceva - n-are importanta)? Nu, el n-a putut sa gandeasca ca daca se duce, pierde alegerile. Sau a putut, dar a invins dorinta? Eu cred ca nu a fost capabil sa zica: bai, risc prea mult, daca ma duc, ia sa stau in banca mea. Cred ca n-a evaluat deloc, nu ca a evaluat gresit. Dar in noaptea cu alegerile? S-a bucurat fiindca avea dorinta egoista sa castige? Nu, n-a evaluat corect situatia: bai, e o diferenta f. mica, ia sa mai astept eu putin.

Arcangelo a scris:

Dar nu sunt singurii actori ai dramei interioare -alter-ego-ul (proiectiile) este o alta masca a eului,la fel si Umbra (Id-ul),eul reprimat,inacceptabil,impins in inconstient.

Uneori,la unii oameni,aceste personaje -false toate,capata atata putere,atata importanta,incat identitatea individului e total confiscata de ele.

personalitati multiple?

stiu ce zici si sunt de acord, chiar am zis mai devreme ca atunci "cand ajunge sa fie considerat "nebun" nimeni nu isi mai aminteste de adevaratul omulet vulnerabil din el care a fost odata. Nici macar el nu-si mai aminteste".

Kosmotro a scris:

Da, chiar la asta ma gandeam zilele astea. Ca m-am saturat sa citesc carti de psiho care vorbesc despre tulburari. Simt nevoia sa citesc carti de psiho care vorbesc despre cum sa-ti construiesti un ego sanatos, solid, bine dezvoltat in toate pontetialitatile. Am impresia ca psihologia serioasa se ocupa mai mult de deviatii. Am observat ca aceste carti de autoconstruire sunt mai mult cele din domeniul cartilor adresate maselor, accesibile. Dar sper sa gasesc lucruri folositoare acolo.

http://adevardivin.ro/?detalii&idOb=33...i-spre-fericire

(7 lei,atata costa!)

si: http://adevardivin.ro/?detalii&idOb=3165 (6 lei!)

Astea doua sunt printre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata,si cele mei faine pe tema auto-acceptarii,a construirii unei relatii bune cu tine insuti,le recomand fara rezerve.