Mi-a rupt inima in bucati

Dally a scris:

sunt unii din noi care lupta pentru ce au obtinut in ani de zile. eu nu cred ca atitudinea asta e de condamnat. fiecare din noi poate avea momente de ratacire. si fiecare din noi am dori o noua sansa in momentul in care deschidem ochii :D

ii admir pe cei care au taria sa lupte cu viata :D

Nu, atitudinea nu ar fi de condamnat. Adica ce ziceati voi acolo, ca sa il aduca inapoi, ca sa il ierte... fac multe femei asta. Dar sa o faca demn. Nu sa faca ORICE, cum era sfatuita mai sus. Dar daca el a plecat deja de acasa... nu mai e ca si cum te-ai certat cu iubitul si incerci sa il recuceresti.

Iar de condamnat ar fi autocompatimirea asta. Sau, ma rog, nu de condamnat, dar de evitat, mai ales, in conditiile in care copila aia intelege ce se intampla in jurul ei si, cu siguranta, nu ii e usor sa isi vada mama bocind si lamentandu-se toata ziua.

dacă e vorba de ce simte/zice copilul să ştiţi că e cu dus şi

Ccarmen a scris:

Dupa 12 ani m-a parasit ! Am facut o casa impreuna avem un copil de 11 ani ,ne-am facut planuri iar el m-a parasit

pentru o alta femeie ! Sunt distrusa mi-a facut inima bucati si nu stiu daca o voi putea lipi la loc! Traiesc un cosmar de cateva zile plang non- stop si inghit calmante ! Ce sa fac ? Imi pun mereu intrebarea cum am sa pot trai fara el ?

Fetita mea este si ea distrusa ! Am nevoie de ajutor !! Va rog dati-mi un sfat ! Imi este frica ca am sa ma imbolnavesc si am sa-i provoc si eu inca o durere fetitei mele ! Va implor sa ma ajutati !

Ce nu

Salvie ti-a dat sfaturi foarte bune.As indrazni sa mai adaug si eu ceva,poate te ajuta cu ceva.Cu siguranta e o situatie oribila,in primul rand ca e copilul la mijloc.Insa fetita va fi marcata,in masura in care vei fi si tu.Desi e greu,incearca sa ramai calma.Nu uita,ca orice ati avea voi de impartit,un lucru va leaga pentru toata viata(copilul).Asa ca incearca sa nu il jignesti cu nimic si evita chiar sa il invinovatesti cu ceva.Incearca sa ii fii prietena(amica),nu iubita!Sa presupunem ca el e acum fericit cu cealalta.Normal ca suferi si esti la pamant.Dar un prieten adevarat,ce ii doreste celui de langa el?Sa fie fericit!Bucura-te pentru fericirea lui.Stiu ca suna ca o nebunie,dar trebuie sa te detasezi de el,ca iubita.Vorbeste-i frumos fetitei despre el si incearca sa nu o sperii cu suferinta ta.Zambeste,spune-i ca oamenii mari fac uneori greseli.Asa si tati,insa pe ea o va iubi mereu si va fi preferata lui.Nu o face sa il urasca,pentru ca o distrugi.Trebuie sa slvezi neaparat relatia dintre ei doi si asta tine foarte mult de tine.El s-ar putea sa aiba criza aceea de personalitate din jurul varstei de 40 de ani.Daca iti pastrezi sangele rece,s-ar putea sa il faci sa realizeze ca greseste.

De ce te imbolnavesti??Ce e mai important e ca sunteti sanatosi cu totii(in special copilul) si ca fetita e cu tine.Ea are nevoie de sanatatea ta.Si mai ales,tu esti profesoara ei de viata!Gandeste-te ca e o ocazie unica de a-i da micutei o lectie de supravietuire.Trebuie sa fii luptatoare ziua!Lasa noaptea pentru plans!Esti tanara si implinita!La 40 de ani ai viata in fata si o domnisorica care te iubeste din tot sufletul.Merita sa dai tot ce ai mai bun din tine pentru ea!

Nasol pentru tine. De ce a plecat ?

Scorpionul_Rosu a scris:

Nasol pentru tine. De ce a plecat ?

Bănuiesc că de ... tot ! :D

Scorpionul_Rosu a scris:

Nasol pentru tine. De ce a plecat ?

Iti multumesc pt aceasta rautate !

Va multumesc pentru sfaturi chiar daca am 41 de ani sufletul cred ca nu imbataneste niciodata !

Incerc sa imi impun sa fiu tare sa pot trece peste aceasta trauma dar situatia mea este mult mai grea pentru ca eu sunt somera ! Am 10 mil rate de platit pe luna ,bani pe care i-am imprumutat pentru a construi aceasta casa !

Mi-a promis ca ma va ajuta si ca imi va plati lunar dar nu pot avea incredere in el ! Acest om m-a mintit si m-a inselat !

Ccarmen a scris:

Va multumesc pentru sfaturi chiar daca am 41 de ani sufletul cred ca nu imbataneste niciodata !

Incerc sa imi impun sa fiu tare sa pot trece peste aceasta trauma dar situatia mea este mult mai grea pentru ca eu sunt somera ! Am 10 mil rate de platit pe luna ,bani pe care i-am imprumutat pentru a construi aceasta casa !

Mi-a promis ca ma va ajuta si ca imi va plati lunar dar nu pot avea incredere in el ! Acest om m-a mintit si m-a inselat !

Asta e cam aiurea.Dar nu e un capat de drum.In primul rand trebuie sa iti gasesti de lucru.Copilul e marisor si nu te mai conditioneaza atat de mult in privinta programului.Trebuie sa te multumesti cu ce gasesti,pentru inceput,chiar daca e mai greu.Si daca s-a oferit sa te ajute(de apreciat din partea lui),o face in primul rand pentru copil.Si in cea mai rea situatie(dar in cea mai rea),va mutati intr-o locuinta mai mica(o garsoniera sau o casa mica) sau va mutati la parinti(daca mai traiesc).Nu sunt decat niste pereti,importanti sunteti voi(si mai ales copilul).Pe drumuri oricum nu ai cum sa ajungi(sper).Si mai faci si tu economii,pe cat posibil(in special in ceea ce priveste nevoile tale ,nu ale fetitei).Capul sus,ca intr-un fel sau altul se rezolva!Incearca sa mergi sa vorbesti si cu un preot duhovnic.Sunt foarte buni psihologi si au vazut multe cazuri asemanatoare de-a lungul timpului.In momentele astea esti confuza(e normal sa fii asa) si te pot ajuta foarte mult.

In privinta varstei:inteleg ca esti daramata de situatie.Dar nu inteleg de ce vorbesti de parca ai avea 100 de ani,nu 41.Cunosc femei la 40-4o si ceva de ani,care se bucura din plin de ceea ce au.Esti o mamica implinita,sunteti sanatosi cu totii,traiti intr-o zona linistita(care nu e zona de razboi,cum se intampla in lume)...Ai rabdare.Timpul o sa atenueze durerea si daca lupti pentru asta,o va vindeca.Incearca sa faci ceva si pentru tine,sa te simti bine in pielea ta.Mananca sanatos,fa sport,slabeste daca este cazul,citeste ce vrei tu(orice in afara de romane siropoase de dragoste,de ex psihologie)...Sunt atatea lucruri pe care daca le-ai face,nici nu ai mai avea timp de altceva.Si roaga-te!Nu stiu daca ti-a mai spus cineva asa ceva.Roaga-te la Dumnezeu sa te intareasca sa treci pentru asta si sa ai puterea sa ierti.

lorelai1907 a scris:

Asta e cam aiurea.Dar nu e un capat de drum.In primul rand trebuie sa iti gasesti de lucru.Copilul e marisor si nu te mai conditioneaza atat de mult in privinta programului.Trebuie sa te multumesti cu ce gasesti,pentru inceput,chiar daca e mai greu.Si daca s-a oferit sa te ajute(de apreciat din partea lui),o face in primul rand pentru copil.Si in cea mai rea situatie(dar in cea mai rea),va mutati intr-o locuinta mai mica(o garsoniera sau o casa mica) sau va mutati la parinti(daca mai traiesc).Nu sunt decat niste pereti,importanti sunteti voi(si mai ales copilul).Pe drumuri oricum nu ai cum sa ajungi(sper).Si mai faci si tu economii,pe cat posibil(in special in ceea ce priveste nevoile tale ,nu ale fetitei).Capul sus,ca intr-un fel sau altul se rezolva!Incearca sa mergi sa vorbesti si cu un preot duhovnic.Sunt foarte buni psihologi si au vazut multe cazuri asemanatoare de-a lungul timpului.In momentele astea esti confuza(e normal sa fii asa) si te pot ajuta foarte mult.

In privinta varstei:inteleg ca esti daramata de situatie.Dar nu inteleg de ce vorbesti de parca ai avea 100 de ani,nu 41.Cunosc femei la 40-4o si ceva de ani,care se bucura din plin de ceea ce au.Esti o mamica implinita,sunteti sanatosi cu totii,traiti intr-o zona linistita(care nu e zona de razboi,cum se intampla in lume)...Ai rabdare.Timpul o sa atenueze durerea si daca lupti pentru asta,o va vindeca.Incearca sa faci ceva si pentru tine,sa te simti bine in pielea ta.Mananca sanatos,fa sport,slabeste daca este cazul,citeste ce vrei tu(orice in afara de romane siropoase de dragoste,de ex psihologie)...Sunt atatea lucruri pe care daca le-ai face,nici nu ai mai avea timp de altceva.Si roaga-te!Nu stiu daca ti-a mai spus cineva asa ceva.Roaga-te la Dumnezeu sa te intareasca sa treci pentru asta si sa ai puterea sa ierti.

Iti multumesc esti foarte draguta am sa incerc sa fac ce pot inclusiv sport cu toate ca nu am nevoie sa slabesc sunt destul de slaba si asa cum m-ai sfatuit am sa-mi gasesc un preot duhovnic sau chiar un psiholog .

1. Intr-o despartire vinovati sunt intotdeauna amindoi ! E drept ca tot intotdeauna unul este mai vinovat ca celalalt.

2. Un compromis(impacarea) va aduce obligatoriu alte compromisuri.

3. Copilul va suferi mai mult sau mai putin in functie de comportamentul/manipularea celor doi parinti.

4. In viata niciodata sa nu spui niciodata . Orice schimbare poate fi in rau dar si in bine.

5. Timpul vindeca , dar trebuie sa ai rabdare pentru asta .

Concluziea mea : cu cit vei accepta mai usor/repede ca vinovati sunteti amindoi si ca timpul le rezolva pe toate cu atit vei suferi mai putin. Totul depinde numai de tine.