eu stiu, aveam dublul anilor de casnicie...
Mi-a rupt inima in bucati
Început de Ccarmen, Mar 27 iul 2010 · 131 răspunsuri · 17.106 vizualizări
Trebuie sa ne cautam pe noi insine in primul rand, sa nu credem ca un contract rezolva o viata.
Aici nu ne apartine nimic, suntem simpli vizitatori, veniti singuri, plecam singuri. In trecere ne indragostim, simtim cum ni se inmoaie genunchii de emotie, apoi invatam sa iubim mai profund. Cred ca venim aici sa invatam sa iubim, dar cateodata ne plictisim sa "muncim" la perfectionare, flacara de la inceput nu poate fi la fel, dar poate avea noi nuante.
fiecare dintre noi, atunci cind a citit primul mesaj al topicului s-a vazut, o secunda cel putin, in postura celei care scrie atit de disperata, si fiecare a reactionat in felul ei
pentru unele dintre noi exista o teama constanta de a nu fi parasite pentru alta, un fel de drob de sare care sta intr-un echilibru precar, precum in poveste
e monstruos, distruge tot ce e frumos, delicat si gingas intr-o relatie
nici nu putem sti exact ce simte, nimeni nu poate sti sigur pina nu ajunge in aceeasi situatie, sper din tot sufletul sa nu se intimple asta, dar, repet, nu stii niciodata ce e in sufletul unei persoane, si nici atunci, fiecare isi gestioneaza altfel emotionalul, daca nu treci, macar prin ceva asemanator
sper sa mai intre pe forum si sa incercam pe cit posibil sa resimta cit mai usor aceasta lovitura urita a vietii
In primul rand, nu pleca de la ideea ca ruptura va fi neaparat definitiva.
Gandeste pozitiv. Eu daca nu faceam asta cred ca ajungeam la nebuni.
In al doilea rand, am verificat pe mai multe cazuri o anumita treaba. Atunci cand 2 se despart, din dorinta unuia, care a gasit pe altcineva, initial durerea provocata de aceasta ruptura e suferita de cel lasat in urma, pentru ca celalalt are o "plasa de salvare" in care cade, perspectivele unei relatii noi. Dar cand celalalt incepe sa se elibereze de aceasta durere, ea trece treptat pe umerii celui care a provocat-o. Nu exista ca cineva sa isi traiasca noua viata linistit, cu fericirea cladita pe suferinta altuia, mai ales cand e si un copil la mijloc.
Trebuie sa ii dai timp sa isi dea seama ce a facut, sa faca o comparatie intre tiner si actuala, pentru ca actuala nu a avut pana acum decat statut de amanta, deci a stat ascunsa, el nu sti e de ce e in stare in calitate de partenera oficiala. Toate vacile astea sunt mieroase si li se baga barbatilor pe sub piele la inceput, ii atrag, nu ii lasa in pace. Pe urma isi dau mereu arama pe fata asemenea femei. in primul rand sunt foarte geloase si le place sa controleze barbatul, traiesc cu paranoia inselatului ca doar stiu ce le poate pielea si femeilor si barbatilor din exemplul propriu.
Cine nu isi punea problema inselatului, statea mai linistit, avea incredere deplina.
Fa un efort si nu te gandi la el cu ranchiuna.
Gandeste-te, cum au mai spus si altii, ca situatia putea sa fie mai grava; putea sa fie mort.
Eu am stat si cu teama asta multa vreme si prin comparatie, faptul ca a plecat mi se pare o nimica toata.
Nu poti sti ce aduce viitorul, dar daca ai constiinta curata Dumnezeu te va ajuta sa treci peste toate.
In general barbatii plecati dupa prospaturi se intorc, spun asta din experienta mai multora din familie.
Motivul e foarte simplu: femeile care s-au bagat cu buna stiinta sa le strice casa au adesea un caracter infect, ori nu faceau asa ceva. Uneori se intorc prea tarziu, dar asta depinde numai de tine.
Editat Mar 27 iul 2010 13:41
Salvie a scris:o singura nelamurire am,,,daca ei/ele pleaca de acasa pentru ca nu li s-a ofeit dragoste de ce dupa un interval oarecare tanjesc dupa ce au avut?..si mai este un punct...cunosc un caz in care dragostea a fost cea care l-a facut sa plece...prea multa....care sa fi fost motivul?...cred ca sunt si alte lucruri care te face sa pleci de acasa...
pentru ca doar au impresia ca gasesc dragoste pe unde se duc. si de fapt descopera ca si cea noua se plictiseste, ca si ea uita sa-l iubeasca la fel cum o facea la inceput :) si tanjeste dupa ce a construit cat de cat alaturi de familie 
dar ofera la fel ca si in fosta relatie, adica nimic. doar asteapta sa primeasca
cat despre prea multa dragoste? m-as intreba mai intai daca e dragoste sau doar atasament, posesivitate, agresivitatea aia de genul "te iubesc si stiu eu mai bine ce ai tu nevoie asa ca sa faci cum spun eu"
cand iubim pe cineva il iubim cu tot cu calitati si cu tot cu defecte. nu il iubim doar atunci cand e perfect 
il iubim si atunci cand simte nevoia sa se retraga pentru catva timp in interiorul lui... suntem fericiti atunci cand cel de langa noi e fericit! (si nu ma refer aici la cei lipsiti de bun simt pe care ii fac fericiti aventurile extra sau bataia de joc la adresa partenerului, vorbesc despre oameni maturi...)
Ccarmen a scris:Dupa 12 ani m-a parasit ! Am facut o casa impreuna avem un copil de 11 ani ,ne-am facut planuri iar el m-a parasitpentru o alta femeie !
Un barbat nu ia o asemenea decizie peste noapte , in mod cert au existat semne pe care nu le'ai vazut .
Nu, nu vreu sa'ti fac eu reprosuri, t'i le vei face tu in timp.
Ma uimeste insa uimirea ta, ca te'a parasit pentru o alta femeie ?!
... Si daca te parasea pentru un barbat ?
Ccarmen a scris:Sunt distrusa mi-a facut inima bucati si nu stiu daca o voi putea lipi la loc! Traiesc un cosmar de cateva zile plang non- stop si inghit calmante ! Ce sa fac ? Imi pun mereu intrebarea cum am sa pot trai fara el ?
Sigur, e trist ... Dumnezeu stie ce'i in inima ta .
Dar de trait, poti trai fara el ... in fond esti matura, ai coloana vertebrala si cel mai important lucru un copil de crescut . :)
Ccarmen a scris:Fetita mea este si ea distrusa ! Am nevoie de ajutor !! Va rog dati-mi un sfat ! Imi este frica ca am sa ma imbolnavesc si am sa-i provoc si eu inca o durere fetitei mele ! Va implor sa ma ajutati !!
Noi nu te putem ajuta, decat cu sfaturi ... bune sau rele, ele reprezinta singura certitudine din partea noastra .
Insa tu, tu ai datoria de a te ajuta atat pe tine, cat si pe copilul ala caruia nu'i poti gasi nici o vina in toata povestea asta .
Daca ai ceva bani pusi la ciorap, ia'ti copila de mana si plecati impreuna cateva zile !
Editat Mar 27 iul 2010 13:56
Biotika a scris:Trebuie sa ne cautam pe noi insine in primul rand, sa nu credem ca un contract rezolva o viata.Aici nu ne apartine nimic, suntem simpli vizitatori, veniti singuri, plecam singuri. In trecere ne indragostim, simtim cum ni se inmoaie genunchii de emotie, apoi invatam sa iubim mai profund. Cred ca venim aici sa invatam sa iubim, dar cateodata ne plictisim sa "muncim" la perfectionare, flacara de la inceput nu poate fi la fel, dar poate avea noi nuante.
asta daca nu facem tot ce ne sta in putinta sa stingem flacara aia
Amarena a scris:cand iubim, astupam gura ego-ului..cand pasiunea dispare, ne aducem aminte ca il avem
in loc sa cultivam dragostea, udam la radacina orgoliul.
asa este. eu am pierdut candva din cauza ego-ului. incerc sa nu repet greseala...
Salvie a scris:eu stiu, aveam dublul anilor de casnicie...
imi pare rau! :)
(si nu ma refer aici la cei lipsiti de bun simt pe care ii fac fericiti aventurile extra sau bataia de joc la adresa partenerului, vorbesc despre oameni maturi...)..eu la asta ma refeream...plus niste batai zdravene...am o prietena care traieste cosmarul asta pentru ca nu a fost destul de puternica sa duca la capat ce a inceput-divortul....
cat despre posesivitate nu a fost vorba, era o relatie bazata pe respect, incredere...cel putin asa se credea la acel moment...uneori unele lucruri chiar nu depind de partener oricat de atent ar fi...sunt mai rare cazurile sau dese....depinde cat de *insetat de nou este partenerul sau partenera...
esentialul este ca vina o poarta ambii parteneri sau niciunul....uneori lucrurile pur si simplu nu se potrivesc oricat ai trage de o relatie, de o familie....
nu are de ce....a fost un lucru util pentru mine si sanatatea mea :) dally
Editat Mar 27 iul 2010 13:55
Salvie a scris:(si nu ma refer aici la cei lipsiti de bun simt pe care ii fac fericiti aventurile extra sau bataia de joc la adresa partenerului, vorbesc despre oameni maturi...)..eu la asta ma refeream...plus niste batai zdravene...am o prietena care traieste cosmarul asta pentru ca nu a fost destul de puternica sa duca la capat ce a inceput-divortul....cat despre posesivitate nu a fost vorba, era o relatie bazata pe respect, incredere...cel putin asa se credea la acel moment...uneori unele lucruri chiar nu depind de partener oricat de atent ar fi...sunt mai rare cazurile sau dese....depinde cat de *insetat de nou este partenerul sau partenera...
esentialul este ca vina o poarta ambii parteneri sau niciunul....uneori lucrurile pur si simplu nu se potrivesc oricat ai trage de o relatie, de o familie....
din nefericire trebuie sa invatam si aspra lectie a renuntarii :) mai ales cand e pentru binele nostru
stiu ca uneori nu se potrivesc. sau uneori pur si simplu se termina ce aveam de rezolvat cu partenerul respectiv si e momentul sa trecem mai departe. de noi depinde sa o facem in genunchi sau cu capul sus
dar presupun ca daca a stat atatia ani langa acel barbat probabil nu a facut-o degeaba si ar trebui sa invete cum sa lupte pentru el
merita incercat daca ea considera ca nu este o cauza pierduta...fiecare poveste cu finalul ei...
ce-i doresc este sa mearga mai departe , fara ura , sa ia lucrurile asa cum sunt in acest moment pentru ca trecutul nu are cum sa-l mai schimbe...si sunt sigura ca pe parcurs se vor rezolva toate....greu, dar , se vor rezolva..