Problemele ascunse ale Madalinei Manole

LongDistanceRunner a scris:

Eu cred ca iti reprimi mult emotiile si ca ai ajuns in stadiul in care nu mai ai habar ce simti.

Faptul ca ai reactionat calm si detasat cand ti s-a spus ca ai o boala terminala nu inseamna ca asa ai simtit cu adevarat.

Indiferenta pe care incerci sa o afisezi este un mecanism de aparare , impotriva suferintei.

Poate ai batut lumea asta in lung si in lat , ai vazut , facut atatea , dar toate facute superficial si nu in acord cu ce ti-a cerut inima.

Habar n-ai ce simti.Cel mai probabil traiesti numai emotii false si preferi sa infrunti moartea decat emotiile reprimate.

Esti liber sa crezi ce vrei. Fiecare om reactioneaza in felul lui la ce i se intimpla. Ti se pare normal ca la 100 de ani( cifra rotunda) sa poti accepta moartea ca pe ceva natural, cu o deplina detasare? Ai auzit de batrinii care se sting pur si simplu refuzind sa mai bea si sa mai manince ? Crezi ca ei sint superficiali ( cam cum se masoara superficialitatea sau adincimea sentimentelor si emotiilor, ai vreo idee?) in ceea ce simt ? Si crezi ca starea asta de spirit, acceptarea llinistita a inevitabilului , sau indiferenta cum simplifici tu, tine exclusiv de virsta inaintata si de starea de decrepitudine?

E un mecanism de aparare probabil, habar n-am amanunte de specialitate, dar ,automat, de fiecare data in situatii limita, cum ar fi si un astfel de anunt, nu am reactii de panica sau refuz isteric al realitatii, ci una asemanatoare cu a acestor oameni: calm absolut si acceptare deplina si instantanee. Fara angoase, fara regrete, fara dorinte refulate , fara intrebari retorice- "De ce mi se intimpla asta MIE ? " Sau strigate de condamnat dus la esafod " E nedrept! Nu vreau sa mor!" Dimpotriva, e o eliberare a tuturor tensiunilor , cam cum ar fi dupa un super act sexual ( ca sa dau un exemplu mai usor de inteles). Ramine o mare curiozitate , rationala, despre ce va urma, ca de fiecare data cind te intilnesti cu ceva nou. Iar singura problema la care m-am gindit era sa gasesc o modalitate prin care sa nu sufar de loc sau minimal si pentru scurta vreme: trebuie sa am rezerve de Fortral, chiar si morfina, sa cer de la inceput asa ceva, de la primele si cele mai mici dureri, si sa pot pune deoparte suficient ca sa pot sa ma curat singur daca si cind asi decide asta.

Scorpionul_Rosu a scris:

Histrionule, esti Ironman. Lipsa emotiilor cred ca te ajuta mult in orice activitate, insa are un revers. Cand dispar cele negative, dispar si cele pozitive. Raman scopurile clare si rationale, ele duse la indeplinire produc o oarecare stare de bine, restul ce se mai strange din latura senzoriala si gata treaba. Orice altceva, nu prea cred. Iar explozii emotionale spontane... Iarasi nu cred. Cum ziceam, Ironman. Vorba Alergatorului, nimic profund, totul superficial, d-aia nici nu te afecteaza nimic, departamentul ala la tine este inchis. Cred...

E taman pe dos. Emotiile pozitive sint benzina cu care functionez! Disparitia lor ar fi pentru mine unul dintre acele "lucruri mai oribile de cit moartea" si complet inacceptabil. Daca ai citit ce am mai scris pe aici, ai vedea ca am facut bine in jurul meu , pe cit a fost in puterea mea sa fac. Asta mi-a umplut permanent rezervorul ! Includ si dragostea ( nu sexul in sine, senzorialul) in acest bine. Iubire,dor, tandrete, dorinta, si iar dor... iubesti si esti iubit . Dar asta e alt capitol, chiar daca ar fi fost interesant pentru Kosmotro sa mai spun din el.

Histrion a scris:

E taman pe dos. Emotiile pozitive sint benzina cu care functionez! Disparitia lor ar fi pentru mine unul dintre acele "lucruri mai oribile de cit moartea" si complet inacceptabil. Daca ai citit ce am mai scris pe aici, ai vedea ca am facut bine in jurul meu , pe cit a fost in puterea mea sa fac. Asta mi-a umplut permanent rezervorul ! Includ si dragostea ( nu sexul in sine, senzorialul) in acest bine. Iubire,dor, tandrete, dorinta, si iar dor... iubesti si esti iubit . Dar asta e alt capitol, chiar daca ar fi fost interesant pentru Kosmotro sa mai spun din el.

Interesant. M-am gandit dup-aia la faptul ca esti reporter, intai nu imi trecuse prin cap sa fac o asociere. Asta imi explica comportamentul, sistemul de gandire, sistemul emotional... Am intalnit in activitatea mea multi reporteri, nu-mi plac. Probabil neplacerea mea in ceea ce priveste reporterii se trage de la rezultatele muncii lor - motiv pentru care nici nu ma mai uit la TV... Realitatea nu este asa cum o prezinta media... Nu stiam sigur daca un reporter chiar crede ce zice... Incep sa ma gandesc ca da, pe moment intra in transa si baga mare acolo. Daca mai iese din transa sau nu e alta problema. Nu imi plac nici Speedy Gonzales cu camerele pe umar care fug ca potarnichile in directia in care li se pare ca s-a intamplat o nenorocire. Realitatea nu este un show, razboiul nu este un show, dragostea nu este un show, moartea nu este un show, viata nu este un show. Insa oamenii se plictisesc si vor show, asa ca totul poate deveni un show, iar show-ul poate deveni un mod de viata. Sinuciderile sunt rezultatul unor neimpliniri emotionale de ordin intern sau a unor mari frici. Nu le consider act de curaj sau de lasitate. Bineinteles ca as impiedica un om sa se sinucida - chiar si cel care crede ca le-a facut pe toate si nu mai are niciun motiv sa traiasca tot va gasi unul (cineva care zice asa ceva inseamna ca nu a facut nimic care sa il implineasca, s-a mintit singur atat de vartos incat a ajuns sa se creada - importanta unui lucru este cea pe care i-o acorzi, nu aia unanim acceptata).

L.E. Scuze ca a iesit asa agresiva postarea, n-am nimic cu tine, imi spun si eu o parere, nu sunt nici psiholog, nici psihiatru, nici altceva de genul asta.

Histrion a scris:

Subliniez din nou: Nu trebuie sa cauti sau sa inventezi un motiv "acceptabil si rezonabil" pentru oricine altcineva.

Madalina s-a sinucis pentru motivele ei , pe care ea si le intelegea si accepta. Punct! Nu conteaza parerea , aprobarea, dezaprobarea nimanui fata de aceste motive. Tot respectul meu ante si post mortem, Madalina!

Mie mi se pare ca tu faci un joc aici: am un motiv serios sa ma sinucid, dar nu va spun care. Toata lumea sare cu diverse posibile motive, iar tu le arati ca gresesc si inca amarnic. Depresiv nu esti, dimpotriva iti place sa traiesti. Nu esti insensibil, dimpotriva functionezi pe baza emotiilor pozitive. Nu ti-e frica de moarte, de boala, dimpotriva le tratezi ca pe niste evenimente obisnuite. Inteleg ca te enerveaza perspectiva comuna, cum ca sinucigasii sunt bolnavi. Ai vrut sa-ti manifesti aprobarea fata de gestul Madalinei M., despre care spui ca nu avem temeiuri sa credem ca era bolnava. Intr-adevar, nu avem. Dar nu avem temeiuri nici sa credem ca nu era bolnava. Intrebarea care se pune este: exista sinucigasi care nu au o afectiune psihica? Raspunsul tau este: da. Eu ma intreb atunci: de ce se sinucid? Inteleg ca motivul tau e personal si nu vrei sa-l dezvalui si e dreptul tau sa nu faci acest lucru. Dar cred ca iti dai seama ca unii vor sa stie ce poate determina un om care se bucura de viata, nu ii e frica de moarte, nu sufera de o boala incurabila etc. sa se sinucida. Mai exact nu cred ca e corect sa le spui oamenilor ca se insala grav si ca tu insuti esti dovada in acest sens, fara sa le explici clar ce vrei sa spui cu acest lucru.

Dan Diaconescu mai lipseste, din telenuvela asta roportaliana .

Lipseai si tu la un momendat dar uite ca ai aparut

Alexandra78 a scris:

Mie mi se pare ca tu faci un joc aici: am un motiv serios sa ma sinucid, dar nu va spun care. Toata lumea sare cu diverse posibile motive, iar tu le arati ca gresesc si inca amarnic. Depresiv nu esti, dimpotriva iti place sa traiesti. Nu esti insensibil, dimpotriva functionezi pe baza emotiilor pozitive. Nu ti-e frica de moarte, de boala, dimpotriva le tratezi ca pe niste evenimente obisnuite. Inteleg ca te enerveaza perspectiva comuna, cum ca sinucigasii sunt bolnavi. Ai vrut sa-ti manifesti aprobarea fata de gestul Madalinei M., despre care spui ca nu avem temeiuri sa credem ca era bolnava. Intr-adevar, nu avem. Dar nu avem temeiuri nici sa credem ca nu era bolnava. Intrebarea care se pune este: exista sinucigasi care nu au o afectiune psihica? Raspunsul tau este: da. Eu ma intreb atunci: de ce se sinucid? Inteleg ca motivul tau e personal si nu vrei sa-l dezvalui si e dreptul tau sa nu faci acest lucru. Dar cred ca iti dai seama ca unii vor sa stie ce poate determina un om care se bucura de viata, nu ii e frica de moarte, nu sufera de o boala incurabila etc. sa se sinucida. Mai exact nu cred ca e corect sa le spui oamenilor ca se insala grav si ca tu insuti esti dovada in acest sens, fara sa le explici clar ce vrei sa spui cu acest lucru.

V-am mai dat aici un link catre o lucrare de specialitate a Institutului de Criminologie, se pare ca nu a fost vazut asa ca imi permit sa citez :

"Sinuciderea este actul de conduită intenţională, voluntar-deliberată, legat de

un motiv exogen (social sau psiho-social) şi de o motivaţie endogenă

(psihologică sau psihopatologică), specifice pentru fiecare individ

Daca o tii tot asa o sa ajungi un sinucigas jalnic.Macar inainte sa te omori fii demn , fara sa iti bati joc de altii asa cum faci cu noi. :flowers:

Pana la urma, sinuciderea la care te gandesti tu poate fi o forma de control. Incerci sa nu scapi controlul, sa nu fii strivit de evenimente asupra carora nu ai putere. Viata iti pare haotica, iar tu vrei sa impui o ordine a ta, cat de cat. E un mecanism de aparare al psihicului in fata unei vieti care pune si probleme de netrecut uneori: o boala paralizanta, un accident care te poate lasa cu dizabilitati, etc.

Te gandesti ca ai dreptul sa te sinucizi in viitor daca vor aparea probleme cu neputinta de rezolvat, astfel iti recastigi mental controlul. E un mecanism de compensare. Asa facea si Cioran, si i-a iesit excelent. A reusit sa fenteze tendintele suicidare o viata intreaga. Ma intreb daca nu cumva compenseaza o oarecare nesiguranta in controlul vietii tale in prezent.

LongDistanceRunner a scris:

Daca o tii tot asa o sa ajungi un sinucigas jalnic.Macar inainte sa te omori fii demn , fara sa iti bati joc de altii asa cum faci cu noi. :flowers:

Mie mi se pare ca Histrion e destul de demn, si e intr-un dialog mult mai deschis cu noi decat a fost dispus la inceput, iar daca face vreun joc, o face inconstient. Prin autoanaliza toate astea pot fi depasite. Te tenteaza o autoanaliza serioasa, Histrion?

Iei un caiet de 200 de file, si notezi tot ce afli citind cartile astea:

http://www.scribd.com/doc/7504560/Andre-Mo...erapia-Asistata

http://www.scribd.com/doc/7502123/Andree-R...-de-Unul-Singur

"orinţa simbolică de a ieşi, prin moarte, considerată ca gest

suicidar dintr-o existenţă considerată inacceptabilă pentru individ"

Ce anume este inacceptabil in acest moment pt tine, Histrion? Nu spune ca s-ar putea sa pici paralizat si sa nu te mai poti sinucide, si de aia vrei sa o faci acum. Pentru ca daca s-ar intampla asa, un prieten bun cu care ai vorbi din timp te-ar putea eutanasia. Deci argumentul ca te temi de o situatie oribila in care sinuciderea ta ar fi imposibila nu tine.

De ce ti se pare existenta "o constrangere inacceptabila" in acest moment?

"gestul suicidar are semnificaţia simbolică a unei

Histrion a scris:

Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci

concomitent, şi dorinţa simbolică de a ieşi, prin moarte, considerată ca gest

suicidar dintr-o existenţă considerată inacceptabilă pentru individ. O existenţă pe

care acesta o percepe ca pe o constr

Sunt si voi fii impotriva sinuciderii.....dar pe Madalina nu sunt in masura sa o judec....pt ca doar ea stie ce'a fost in sufletul ei...probabil ca intr'adevar motivul real al mortii ei nu se va afla niciodata...pt ca cei care detin adevarul...il ascund foarte bine...si nu il vor lasa sa iasa la iveala!Tind sa cred ca Mirabela Dauer avea dreptate in convorbirea telefonica care s'a publicat pe toate posturile:Madalina toata viata s'a sacrificat pt toti...si niciunul nu i'a recunoscut meritele...erau obijnuiti sa primeasca tot mai mult de la ea!Sa fim realisti..sotul ei....fiind atat de indurerat si postand intr'o asa mare victima..sustine mereu ca el nu acuza..nu jigneste si nu denigreaza p nimeni..dar nu scapa un minut dintr'un interviu sa nu faca lucrurile astea impotriva parintilor madalinei!fiind atat d indurerat...nu ai nici vlaga...nici chef..nici starea necesara sa apari p toate posturile sa ponegresti numele si imaginea a ceea ce ti'a fost mama copilului tau,fie demn...si sa o lase sa s odihneasca....sa o planga in particular..nu sa se posteze pe ecran sa victimizeze...si sa povesteasca lumii cate tentative de sinucidere a avut sotia lui....macar sa ii respecte dorinta de a nu'i strica imaginea..pentru ca ea asta nu dorea cat era in viata ....ca dupa spusele lui de aia ea a refuzat ajutor medical!!!...Sa fim seriosi...!