Kosmotro a scris:Pana la urma, sinuciderea la care te gandesti tu poate fi o forma de control. Incerci sa nu scapi controlul, sa nu fii strivit de evenimente asupra carora nu ai putere. Viata iti pare haotica, iar tu vrei sa impui o ordine a ta, cat de cat. E un mecanism de aparare al psihicului in fata unei vieti care pune si probleme de netrecut uneori: o boala paralizanta, un accident care te poate lasa cu dizabilitati, etc.Te gandesti ca ai dreptul sa te sinucizi in viitor daca vor aparea probleme cu neputinta de rezolvat, astfel iti recastigi mental controlul. E un mecanism de compensare. Asa facea si Cioran, si i-a iesit excelent. A reusit sa fenteze tendintele suicidare o viata intreaga. Ma intreb daca nu cumva compenseaza o oarecare nesiguranta in controlul vietii tale in prezent.
Mie mi se pare ca Histrion e destul de demn, si e intr-un dialog mult mai deschis cu noi decat a fost dispus la inceput, iar daca face vreun joc, o face inconstient. Prin autoanaliza toate astea pot fi depasite. Te tenteaza o autoanaliza serioasa, Histrion?
Iei un caiet de 200 de file, si notezi tot ce afli citind cartile astea:
http://www.scribd.com/doc/7504560/Andre-Mo...erapia-Asistata
http://www.scribd.com/doc/7502123/Andree-R...-de-Unul-Singur
"orinţa simbolică de a ieşi, prin moarte, considerată ca gest
suicidar dintr-o existenţă considerată inacceptabilă pentru individ"
Ce anume este inacceptabil in acest moment pt tine, Histrion? Nu spune ca s-ar putea sa pici paralizat si sa nu te mai poti sinucide, si de aia vrei sa o faci acum. Pentru ca daca s-ar intampla asa, un prieten bun cu care ai vorbi din timp te-ar putea eutanasia. Deci argumentul ca te temi de o situatie oribila in care sinuciderea ta ar fi imposibila nu tine.
De ce ti se pare existenta "o constrangere inacceptabila" in acest moment?
"gestul suicidar are semnificaţia simbolică a unei
Problemele ascunse ale Madalinei Manole
Început de soogee, Vin 16 iul 2010 · 210 răspunsuri · 22.850 vizualizări
Histrion, ai pomenit de fostele tale neveste. Ai copil sau copii, probabil au ramas la ele, asta e o pierdere in viata unui barbat care nu e egoist ci investeste suflet intr-o relatie. Cum ai facut fata divorturilor succesive ? (acum pomenesti de iubita ta, nu sotia). Si un singur divort poate fi traumatic, daca nu e integrat deplin in experienta ta de viata. Ce sa mai zic de doua sau mai multe. Primul divort poate fi socotit un esec personal, chiar daca realitatea e ca ambii parteneri au partea lor de responsabilitate. Al doilea poate reconfirma aceasta perceptie, o poate intari. Problemele emotionale nerezolvate, neanalizate si neacceptate pot fi negate ca mecanism de aparare. De multe ori barbatii tind sa-si reprime emotiile, vazndu-le ca slabiciuni. Daca nu dai curs emotiilor de pierdere, de tristete, ele se pot scufunda in subconstient, de unde continua sa ne apese. Putem zice ca suntem ok, si de fapt sa nu fim, din cauza asta. Aceste efecte traumatice ne pot submina bucuria de a trai. De aici pana la sentimentul ca viata nu merita traita nu e decat un pas.
Nu stiu cum ai integrat tu aspectele pozitive si negative (categorizate de tine astfel) ale acestor evenimente neplacute.
Cum ai infruntat sentimentele de vina, autoblamare, rusine, senzatiile de decadere (daca acestea au existat).
Poate fi o tema de meditatie pt tine.
Editat Dum 25 iul 2010 14:11
Kosmotro a scris:Histrion, ai pomenit de fostele tale neveste. Ai copil sau copii, probabil au ramas la ele, asta e o pierdere in viata unui barbat care nu e egoist ci investeste suflet intr-o relatie. Cum ai facut fata divorturilor succesive ? (acum pomenesti de iubita ta, nu sotia). Si un singur divort poate fi traumatic, daca nu e integrat deplin in experienta ta de viata. Ce sa mai zic de doua sau mai multe. Primul divort poate fi socotit un esec personal, chiar daca realitatea e ca ambii parteneri au partea lor de responsabilitate. Al doilea poate reconfirma aceasta perceptie, o poate intari. Problemele emotionale nerezolvate, neanalizate si neacceptate pot fi negate ca mecanism de aparare. De multe ori barbatii tind sa-si reprime emotiile, vazndu-le ca slabiciuni. Daca nu dai curs emotiilor de pierdere, de tristete, ele se pot scufunda in subconstient, de unde continua sa ne apese. Putem zice ca suntem ok, si de fapt sa nu fim, din cauza asta. Aceste efecte traumatice ne pot submina bucuria de a trai. De aici pana la sentimentul ca viata nu merita traita nu e decat un pas.Nu stiu cum ai integrat tu aspectele pozitive si negative (categorizate de tine astfel) ale acestor evenimente neplacute.
Cum ai infruntat sentimentele de vina, autoblamare, rusine, senzatiile de decadere (daca acestea au existat).
Poate fi o tema de meditatie pt tine.
Nu ,Kosmotron, baiatul meu sta cu mine, a fugit de la mama lui si practic eu l-am crescut. (scoala, liceu, facultate, si incontinuare). Sintem buni prieteni, si multa vreme cei care ne vedeau impreuna pentru prima data credeau ca sintem frati ( semanam), nu tata si fiu.
2. 1 divort si atit. Dupa aia m-am invatat minte sa nu mai bag autoritatile, de buna voie si nesilit de nimeni, in casa si viata mea. Am vorbit de iubite, nu de iubita. Mai multe si simultan. Sotii in acceptiunea mea, nu in cea oficiala. Nu e treaba societatii si autoritatilor ce sotii si cite am. "Hirtia roz" de ti-o semneaza grasul cu tricolor pe burta ( ca de popi , evident nu poate fi vorba) e nu doar inutila ci chiar nociva. Cum spui, divortul e traumatic , dar pentru mine doar prin expunerea publica , la tribunal, a unor lucruri care de fapt nu privesc decit exclusiv pe cei implicati in el ( eu si ea). Acum e natural: nimeni nu tine pe nimeni cu forta, sprijinit de bratul legii. Liberul arbitru e complet si aici.De unde si rezolvarea libera, ca intre buni prieteni (cum si sintem) a tuturor problemelor sau conflictelor care apar, fara sa apelam la parerea niciunui functionar. Cind am mai scris ca resping in corpore morala crestina , ma refeream inclusiv la relatiile dintre barbati si femei pe care le propovaduieste si care sint preluate ad literam in legislatia familiei de la noi..( ATENTIE! NU am spus "barbat si femeie", sintagma in sine invalidanta prin reducerea obligatorie si generala la un binom: cuplul). Trauma divortului mi-a deschis ochii asupra acestei infractiuni legale a statului si religiei contra persoanei !
Intrebarea corecta pe care ar trebuii sa o puna primarul e : " Iei in casatorie, silit de lege, cutume , traditii si de nevoia de a te conforma lor pe Gingirica (sau pe Gingirel)?"
Pot spune ca acum imi este rusine ca m-am casatorit, pentru ca a fost o greseala grava fata de mine insumi. (reparata si nerepetata ulterior).
Editat Dum 25 iul 2010 15:07
Poate ar trebui sa scoateti numele Madalinei din titlul topicului...
mica_curioasa a scris:Poate ar trebui sa scoateti numele Madalinei din titlul topicului...
Sau poate nu? Eu inca traiesc si pot raspunde la intrebari. Ea nu mai poate. Nu se mai poate apara in nici un fel de toate acuzele si prezumtiile imbecile de "anormalitate" , de boala si restul care i se pun in circa. Judecati-ma pe mine, poate asa pricepeti ceva si despre ea si va veti gindi de doua ori inainte de a da cu piatra in memoria si viata ei. Nu sint un alter ego al Madalinei. Ce mi se intimpla mie poate fi complet diferit de ce i se intimpla ei. Dar un lucru ar fi posibil sa il avem in comun: o alta perceptie (tot normala) asupra vietii si mortii decit cea dictata de conditionarile comune in care va baga ceea ce voi considerati a fi "bunul simt" comun si prejudecatile lui.
.
Editat Dum 25 iul 2010 16:12
Oneiros a scris:Esti rebel, batjocoritor si potrivnic la orice. Nu zice nimeni sa nu te sinucizi atunci cand nu mai ai nici o cale de scapare. Si eu m-am gandit de multe ori la asta dar nu as face o parada din asa ceva. Insa de aici si pana la a deveni un rebel si un batjocoritor e cale lunga. Daca tu te sincuzi, este consecinta netrebniciei vietii tale, traita ca un netrebnic ce esti, adica POTRIVNIC, BATJOCORITOR si REBEL. Iar daca eu o sa ma sinucid, va fi din aceleasi motive. Eu spre deosebire de tine, nu voi fi un ipocrit. Adica, imi recunosc vina si neputinta. Refuz sa cred ca se sinucide cineva de prea bine. Tu insa faci apologia sinuciderii fara cauza. Adica esti un rebel fara cauza.Am auzit odata ca un barbat s-a sinucis in asa fel ca sa-si lase consoarta si copilul fara mijloace de trai. Din ceea ce scrii tu, eu deduc ca ai acelasi caracter, lipstit de dragoste si simtul raspunderii. Adica esti obraznic ca si dracu, care nu face decat propriile pofte. De aici si respingerea bisericii, pentru ca dracul din tine simte ca e judecat pentru obraznicie. Mai esti si trufas. Cum poate sa fie un sinucigas plin de trufie cand actul sinuciderii semnifica capitularea in fata incercarilor vietii? O asemenea atitudine este una schizofrenica, adica scindata. De unde se deduce ca nu tu esti papusarul care iti curma firul vietii cu parintii mentali.
Genial! Sfintul duh vorbeste prin tastatura ta!Te fac fericit daca iti spun ca ai perfecta dreptate? Da, totul e exact cum spui. Se vede ca ai inteles perfect fiecare cuvint de-al meu.
Editat Dum 25 iul 2010 15:59
Oneiros a scris:Nici sa nu te gandesti ca am glumit.
Nici eu! Serios! Cind pogoara sfintul duh in QWERTY ,mari minunatii se posteaza!
Histrion a scris:Genial! Sfintul duh vorbeste prin tastatura ta!Te fac fericit daca iti spun ca ai perfecta dreptate? Da, totul e exact cum spui. Se vede ca ai inteles perfect fiecare cuvint de-al meu.
Nici sa nu te gandesti ca am glumit.
Histrion a scris:Sau poate nu? Eu inca traiesc si pot raspunde la intrebari. Ea nu mai poate. Nu se mai poate apara in nici un fel de toate acuzele si prezumtiile imbecile de "anormalitate" , de boala si restul care i se pun in circa. Judecati-ma pe mine, poate asa pricepeti ceva si despre ea si va veti gindi de doua ori inainte de a da cu piatra in memoria si viata ei. Nu sint un alter ego al Madalinei. Ce mi se intimpla mie poate fi complet diferit de ce i se intimpla ei. Dar un lucru ar fi posibil sa il avem in comun: o alta perceptie (tot normala) asupra vietii si mortii decit cea dictata de conditionarile comune in care va baga ceea ce voi considerati a fi "bunul simt" comun si prejudecatile lui.
Neadaptarea la societate si neajunsurile ei, a fiintelor adulte nu e problema nimanui, doar a persoanei insasi. Supravietuieste cel puternic.