'Histrion'
"Din cite spui inteleg ca pentru tine morala crestina, de exemplu, are o valoare pozitiva, "e buna". Pentru mine, e negativa, e absolut "rea" in totalitatea preceptelor ei."
Se pare ca iti place sa faci presupuneri. Asta inseamna ca te increzi prea mult in mintea ta. Cateodata s-ar putea ca asta sa-ti joace feste. Sa nu mai poti iesi din costumul de scafandru al constructelor.
Nu sunt crestin, sunt ateu. Pe de alta parte, desi vad multe din greselile si naivitatile si rautatile crestinismului, nu pot sa neg ca exista acolo si unele putine aspecte pozitive. Ca atare, nu consider ca sinuciderea e "rea" dpdv crestin, si ca din aceasta cauza nu e ok sa te sinucizi. Iti place sa gandesti in locul meu? In locul altuia? Ai nevoie de polemica? Asta te linisteste? Nu e obositor sa gandesti in locul celorlalti? Nu e confuzionant? Nu ar fi mai odihnitor pt mintea ta sa asculti cu adevarat ce are celalalt de spus, si sa gandesti doar pt tine? Be zen, man! Be zen.
Sa luam felul in care te exprimi: "Pentru mine, e negativa, e absolut "rea" in totalitate"
Vad aici exagerare ("absolut"), idealizare dezamagita, tendinta frustrata spre totalitate. Analizeaza-ti gandirea: gandesti cumva in alb si negru, nedeprins sa vezi si nuantele? Ai idei fixe, care pt tine sunt mai importante decat oamenii sau siguranta personala? Ai o tendinta spre rigiditate? Esti invatat sa observi atat aspectele pozitive cat si cele negative ale unui lucru sau fapt? Stii sa integrezi suferintele, necazurile, nenorocirile sau neplacerile in experienta ta de viata, pentru a evolua? Stii sa cresti interior, sa scapi de prejudecati, de gandiri inchistate? Te cramponezi de idei, de lucruri, de situatii? Esti atasat (in sens buddhist)? Traiesti in prezent sau ruminezi inutil asupra unor probleme din trecut? Ai o nelinistein ce priveste viitorul?
"Iarasi vad ca pentru tine "dreptul la viata" include si "obligatia la viata" a individului uman."
Am zis eu asa ceva? Reciteste tot ce am zis. Te-am intrebat daca tu consideri ca ti-ai developat deplin potentialitatile. Nu mi-ai raspuns la aceasta intrebare. In schimb rezolvi probleme care nici macar nu au fost puse.
Spre lamurire: nu cred in obligatia la viata. Normal ca ai dreptul sa-ti iei viata. Eu te-am invitat insa sa-ti faci o analiza inainte de marele salt in infinit. Ceea ce e mult mai greu decat polemica inutila pe teme etice sau filosofice!
"Vad ca folosesti axiomatic "sensurile vietii" ca si cind ar fi un lucru real, demonstrabil si general acceptat."
Am zis eu asa ceva? Am folosit sensurile vietii in acceptiunea existentialista: daca viata nu are un sens, da-i tu unul. Si poti sa-i dai oricate. Eu ti-am vorbit de unul din ele: developarea potentialitatilor. Am zis eu ca e axiomatic? Incearca sa faci diferenta intre ce spune realmente celalalt si interpretarea (pasional-furioasa) pe care i-o dai tu. Nu poate exista un dialog autentic fara clarificarea comunicarii.
""Viata" in sine nu are nici sens nici scopuri. Genele au functiunea de a se autoreplica iar evolutia iti explica amanuntit cum si de ce de la prima celula s-a ajuns la ceea ce inseamna "viata" azi ca urmare a acesti insusiri. Asta e singurul "sens al vietii" pe care il stiu pina acum."
Am citit si eu Dawkins. Din pacate autoreplicarea genelor este un scop AL LOR, care te foloseste pe tine, individul Histrion, ca pe un robotel bun de aruncat la gunoi dupa ce te-au uzat. Ele sar din corp in corp, si sunt nemuritoare. Tu ramai sa suferi metafizic. Trist, nu?
Daca nu poti avea un scop al vietii autentic (nemurirea ar fi unul) atunci da-ti tu niste scopuri-sensuri care sa ti se potriveasca tie. Asta spuneau existentialistii, si e ok. Eu mi-am gasit cateva. Dar nu as fi reusit, vietuirea mea ar fi fost infernala pana la imposibila.
A propos, cuceririle geneticii si biochimiei fac pe unii savanti sa afirme ca nemurirea e la un pas. Sunt savanti care la 60 de ani fac fitness si isi mentin mintea si corpul in perfecta stare, ca sa prinda trenul nemuririi (regenerarea la nesfarsit a organelor, pe baza proiectului genetic). Cum ti se pare trendul asta? Iti surade ideea?
"In sistemul meu de valori, meseria mea e foarte linistita si deloc riscanta."
Se contrazice asta cu pistolul, bata si toporul de care vorbeai inainte. Nu ti se pare?
Te rog nu mai fi asa de pornit, pentru ca se simte in relationarea ta o furie neputincioasa, care pe mine nu ma deranjeaza (stiu ca vine din alta parte, nu e pentru mine), insa dauneaza dialogului si in final iti distruge tie echilibrul biochimic. Sentimentele negative afecteaza catecolaminele, sunt foarte nocive.
Ca sa continuam discutia: ai reusit sa-ti developezi deplin toate potentialitatile?
Si mai departe: ai o problema in relationarea cu oamenii, in a face fatza necesitatilor pe care le implica integrarea sociala?
