România
Roportal.ro

Problemele ascunse ale Madalinei Manole

Început de soogee, Vin 16 iul 2010 · 210 răspunsuri · 22.850 vizualizări

Ligia12.203 mesaje#101
Histrion a scris:
Ajutorul cu forta e o forma de viol, in sine.

Daca sotia ta ar fi grav bolnava, la un pas de moarte, de o boala care se poate trata cu succes, dar ea ar refuza orice ajutor, tu i-ai respecta aceasta decizie? Chiar daca o poti pierde pentru totdeauna si ai sti ca e de neinlocuit ? Nu te-ai gandi ca poate boala are un rol in atitudinea ei refractara la ajutor? I-ai respecta decizia si ai privi-o cum moare doar pentru ca tu crezi ca ajutorul cu forta e o forma de viol? Nu ai avea mai apoi mustrari de constiinta?

Madalina trebuia dusa cu forta la psiholog de cand s-au observat primele semne (si s-au observat semne). Spun asta pentru ca atunci cand esti bolnav, de cele mai multe ori nu constientizezi ce e mai bine pentru tine... sau poate crezi ca moartea e cel mai bun lucru pentru tine. Asta e atitudine sanatoasa, de respectat?

Kosmotro3.443 mesaje#102
Histrion a scris:
Nu am si nu am avut niciuna dintre problemele pe care le ridici in intrebarile din mesajul anterior. In primul rind nu ai idee ce virsta am. Nu stiu exact, dar banuiesc ca in functie de virsta variaza si problematica suicidara. Vorbesti mereu depre autoanaliza, dar nu spui nimic despre metodologia unei astfel de actiuni. Ceea ce simt e foarte limpede si incape intr-o fraza scurta chiar si pe un bilet de autobuz, nu e nevoie de un A 2 ! Hint : din curiozitate am fost la 2 psihiatrii si o psiholoaga (mai multe opinii, nu?) Primul m-a tratat cu cipralex, fara sa-si asume un diagnostic, psiholoaga cu o terapie tranzactionala (idem), iar efectul asupra hotaririi suicidare a fost zero barat. Ultimul psihiatru, un om cu maxima experienta, mi-a dat in sfirsit si un diagnostic...negativ: nu sufar de depresie si de aceea nici medicatia nici terapia nu au avut efecte pentru disparitia ideatiei suicidare ci dimpotriva. De la el am aflat despre existente "internarii obligatorii" pe care se pare ca dorea sa mi-o "aplice" psiholoaga iar vorbele lui au fost" Un psihiatru mai putin experimentat te lega in spital si te indopa cu medicamente. La tine asta doar ar fi precipitat actul, ca oricum o faceai cum te puteai misca".

Azi e o tendinta in psihologia moderna de a nu te grabi sa sari cu diagnosticul. Pe langa faptul ca diagnosticarea e dificila, cere timp, teste, greselile pot fi facute usor, etc, mai este si problema cu etichetarea. Multi se prabusesc psihic cand li se spune in fatza: "ai aia si aia". Iarasi internarea poate fi benefica sau maligna in functie de caz. Unii au nevoie si nu o primesc, desi o cer, altora le face rau, pentru ca isi pierd statutul social, stima de sine, samd.

Ai fost tratat cu cipralex? Daca dereglarea ta e biochimica, niste medicamente pe termen scurt care sa-ti dea niste stari altele decat esti obisnuit pot face minuni. Vezi ca te poti simti si altfel decat naspa, si incerci sa atingi starea aia fara medicamente.

Vad ca ai o parere proasta despre psihologi. E vorba de transferul psihanalitic? Proiectezi asupra lor sentimentele negative care te framanta pentru ca vezi in ei o figura de autoritate, posibil paternala?

Nu suferi de depresie. Depresia ta poate fi ascunsa in agresivitatea ta. Pentru ai forta interioara se simte. Chestiune de temperament.

Nu am idee ce varsta ai, dar pun pariu ca tatal tau nu te-a ajutat sa devii un adevarat barbat, nici prin implicare, nici prin model. Am dreptate? Maturizarea unui baietel intr-un barbat e o evolutie complicata, dificila, si absenta ghidarii tatalui e catastrofala in multe cazuri. Gandesti ca un baietel suparat, sau mai degraba simti asta, esti intr-un fel de conflict opozitionist (iar ura ta pt religie cred ca te confuzioneaza si mai mult, pt ca ar fi mai bine pt tine sa te eliberezi de ea, ca sa poti vedea obiectiv totul).

Eu as vrea sa stiu insa motivul pentru care vrei sa te sinucizi, si pe care l-ai pomenit in primele tale mesaje pe acest topic. Cred ca acolo e un nod de suferinta important,care poate fi taiat, cat o fi el de gordian.

Nu stiu insa daca esti dispus sa spui asta in public pe forum.

P.S. Parerea mea este ca esti liber sa te sinucizi. Dar autoanaliza inseamna ca inainte de a disparea pt totdeauna sa incerci sa intelegi ce e cu viata ta, sa derulezi pana la capat firele incalcite ale evenimentelor care te-au manat ca pe un gandacel intr-o parte sau in alta, sa vezi clar ce anume te racaie, sa fii constient de toate cotloanele si compartimentele psihicului tau. Si apoi mai vorbim. Pentru ca vei avea maaaari surprize.

Editat Vin 23 iul 2010 15:24

NABOO10.129 mesaje#103
Ligia1 a scris:
Daca sotia ta ar fi grav bolnava, la un pas de moarte, de o boala care se poate trata cu succes, dar ea ar refuza orice ajutor, tu i-ai respecta aceasta decizie? Chiar daca o poti pierde pentru totdeauna si ai sti ca e de neinlocuit ? Nu te-ai gandi ca poate boala are un rol in atitudinea ei refractara la ajutor? I-ai respecta decizia si ai privi-o cum moare doar pentru ca tu crezi ca ajutorul cu forta e o forma de viol? Nu ai avea mai apoi mustrari de constiinta?

Madalina trebuia dusa cu forta la psiholog de cand s-au observat primele semne (si s-au observat semne). Spun asta pentru ca atunci cand esti bolnav, de cele mai multe ori nu constientizezi ce e mai bine pentru tine... sau poate crezi ca moartea e cel mai bun lucru pentru tine. Asta e atitudine sanatoasa, de respectat?

si ca sa fim un pic mai cinici..

daca copilul s-ar afla intr-o stare confuza cu ganduri ascunse de suicid,,,ce ai face domnule Histrion?..sau doamna..( aici fiecare poate fi oricine si orice )

L-ai lasa sa se "elibereze" , privindu-i cu mandrie si respect curajul ??

Histrion1.007 mesaje#104
NABOO a scris:
nu,,nu sunt de acord cu suicidul..

si nu este dreptul meu sa nu ma sinucid...

este o obligatie data de Liberul Arbitru..dreptul de a trai..

El ne-a dat viata, tot El o si ia cand considera ca am platiti indeajuns pentru acest privilegiu.

indiferent cat de frumoasa sau cat de urta este..este un privilegiu si reprezinta un rol pe care trebuie sa ti-l asumi..

Fiecare are o menire pe acest pamant si nu are dreptul sa-i condamne pe ceilalti...vezi copilul ramas si condamnat la o viata fara mama.

Adevarat, viata este un meci...un meci in care dai goluri sau primesti glouri..

Liberul Arbitru nu face sa penalizeze greselile si numai el are dreptul asta...altefel iti iei un cartonas rosu si esti "eliminat".

Facand aceste peralele, poti spune ca faci parte dintr-o echipa cu care te lupti pentru a marca...

Toate aceste marcari reprezinta realizarile tale in urma carora vei obtine un premiu...

Aceste premii sunt variate...de la realizari profesionale, planuri familiale, copii, etc...

Dar vad ca nu vezi chiar asa de profund acest meci numit --Viata--

Ai participat vreodata la vreun concurs?...

Nu consideri ca este mult mai rusinos sa abandonezi cursa decat sa o temini pe ultimul loc????

Exista legi nescrise care te obliga la curaj..

Fara aceste legi nu am mai razbate prin mocirla..

Ce sa faca o familie napastuita care a ramas fara casa --luata de ape--si care mai are si copii inecati?...

sa se sinucida?...

Dupa optica ta, cam asta ar trebui sa faca...si cu toate astea ei merg mai departe..

Paradoxal...nu este un act de curaj.In Psihiatrie , medicina in general, un astfel de act este asociat cu o "deraiere" chimica la nivel neurologic...

Nici asta nu stii..

Adrenalina este hormonul care provoaca "curajul"..

Dereglarea neurologica si instabilitatea psihica duce la secretii mari de adrenalina..

Odata cu aceste dereglari scade si secretia de seretonina ( hormonul placerii )..care duce la inhibare, si depresie..

Asociate pot duce la suicid..

Un om trebuie sa aiba o gandire pozitiva care sa convearga catre ceilalti care il inconjoara..

Daca cei ce te inconjoara sunt multumiti , evident si tu vei fi multumit..este logic.

Repet: un om care ajunge sa faca un astfel de pas este instabil psihic, echilibrul interior este dat peste cap...

instabilitatea psihica nu este o alta forma de normalitate cum ai vrea tu sa spui...ci este o boala ca orice alta boala . numai ca ne este greu sa o recunoastem noi,,oamenii de rand care nu avem de-a face cu asa ceva..

Noua ni se pare dificil si rusinos sa apelam la un psiholog...lucru care nu se intampla in tarile educate din punctul asta de vedere..

Nu stiu despre cine vorbesti! Care "El"? Nu il cunosc. Cit despre meciuri, le cunosc doar din vorbe si in termeni generali. Nu stiu regulile "oficiale" sau nu ale niciunui sport si nici nu imi amintesc sa fi vazut vreodata la televizor un meci de orice fel sau orice competitie sportiva.Nu ma interesat si nu ma intereseaza . Nu, nu am participat niciodata la un concurs sportiv si nu am fost niciodata pe un stadion sau sala de sport decit daca a fost o obligatie scolara . Chestia cu menirea pe acest pamint e tare de tot! Hopa! Si cine stabileste menirile astea? Vreun nea caisa dumnezeu de dupa norisori? Mi-o fi trimis si o scrisoare cu confirmare de primire in care imi comunica menirea asta cum imi trimite primaria hirtia cu taxele locale? Ma uitai la cutia postala si nu vazui mandatul! Care sint legile alea nescrise? Daca sint nescrise sint nepublicate in monitorul oficial, nu? Iar daca sint nepublicate.. de unde vrei tu sa aflu de ele si daca asi afla de ce le-as respecta? Ma aresteaza sau amendeaza cineva altfel? Cit despre psihiatrie si medicina, citeste postarea mea de mai sus. Dadui cu nasul si pe acolo. Am o gindire pozitiva si tocmai de aia ma sinucid. Sint multumit, cei din jur sint multumiti, dar asta nu are nici o lrgatura cu ce voi face foarte curind.

Ligia12.203 mesaje#105
Histrion a scris:
Am o gindire pozitiva si tocmai de aia ma sinucid. Sint multumit, cei din jur sint multumiti, dar asta nu are nici o lrgatura cu ce voi face foarte curind.

de ce te sinucizi daca esti multumit?

NABOO10.129 mesaje#106
Histrion a scris:
Nu stiu despre cine vorbesti! Care "El"? Nu il cunosc. Cit despre meciuri, le cunosc doar din vorbe si in termeni generali. Nu stiu regulile "oficiale" sau nu ale niciunui sport si nici nu imi amintesc sa fi vazut vreodata la televizor un meci de orice fel sau orice competitie sportiva.Nu ma interesat si nu ma intereseaza . Nu, nu am participat niciodata la un concurs sportiv si nu am fost niciodata pe un stadion sau sala de sport decit daca a fost o obligatie scolara . Chestia cu menirea pe acest pamint e tare de tot! Hopa! Si cine stabileste menirile astea? Vreun nea caisa dumnezeu de dupa norisori? Mi-o fi trimis si o scrisoare cu confirmare de primire in care imi comunica menirea asta cum imi trimite primaria hirtia cu taxele locale? Ma uitai la cutia postala si nu vazui mandatul! Care sint legile alea nescrise? Daca sint nescrise sint nepublicate in monitorul oficial, nu? Iar daca sint nepublicate.. de unde vrei tu sa aflu de ele si daca asi afla de ce le-as respecta? Ma aresteaza sau amendeaza cineva altfel? Cit despre psihiatrie si medicina, citeste postarea mea de mai sus. Dadui cu nasul si pe acolo. Am o gindire pozitiva si tocmai de aia ma sinucid. Sint multumit, cei din jur sint multumiti, dar asta nu are nici o lrgatura cu ce voi face foarte curind.

eu nu sunt ateu dar nici o persoana religioasa habotnica..

cred ca pricepi la care EL ma refer si nu este cazul sa intram in polemica pe tema religioasa..

Este problema ta ce faci si cum o faci si de ce o faci.

Singura interactiune intre noi doi a fost aici si nu mi-ai surescitat interesul asupra ta.

Am mai spus ca nu sunt de acor cu suicidul si acum spun ca sunt in totala discordanta cu persoanele care promoveaza astfel de idei si actiuni.

Spui ca ai dat cu nasul prin cabinete de gen..

Cu siguranta , nu degeaba si clar exista un motiv.

Nu ma intereseaza motivul, dar oricare ar fi acela nu te indreptateste sa promovezi astfel de idei ca si cum ar fi unele demne de urmat si eliberatoare.

Nu te erija in ceea ce nu esti si nu vei fi niciodata.

Probabil ca vor exista cateva oi bete care sa-ti dea dreptate si unele chiar sa faca pasul decisiv, dar asta nu te ridica la rangul de poarta stelara.

Nu astepta ajutor aici, eu unul nu ti-l voi da.

Pot doar sa spun si sa te sfatuiesc, in cazul in care te hotarasti sa faci pasul, sa il faci fara sa produci deranj prea mare.

Exista sinucigasi care si-au ales gresit blocul de pe care au sarit si au ramas infirmi pe viata chinuindu-si familiile..

..sunt unii care cheltuie banii pulblici atunci cand se pun in alerta salvari, pompieri, medici, politie.

Daca o faci fa-o curat fara sa deranjezi..

Stiu..sunt cinic, dar cu persoane ca tine nu se poate discuta altfel..:jester:

Editat Vin 23 iul 2010 15:48

Histrion1.007 mesaje#107
Kosmotro a scris:
Azi e o tendinta in psihologia moderna de a nu te grabi sa sari cu diagnosticul. Pe langa faptul ca diagnosticarea e dificila, cere timp, teste, greselile pot fi facute usor, etc, mai este si problema cu etichetarea. Multi se prabusesc psihic cand li se spune in fatza: "ai aia si aia". Iarasi internarea poate fi benefica sau maligna in functie de caz. Unii au nevoie si nu o primesc, desi o cer, altora le face rau, pentru ca isi pierd statutul social, stima de sine, samd.

Ai fost tratat cu cipralex? Daca dereglarea ta e biochimica, niste medicamente pe termen scurt care sa-ti dea niste stari altele decat esti obisnuit pot face minuni. Vezi ca te poti simti si altfel decat naspa, si incerci sa atingi starea aia fara medicamente.

Vad ca ai o parere proasta despre psihologi. E vorba de transferul psihanalitic? Proiectezi asupra lor sentimentele negative care te framanta pentru ca vezi in ei o figura de autoritate, posibil paternala?

Nu suferi de depresie. Depresia ta poate fi ascunsa in agresivitatea ta. Pentru ai forta interioara se simte. Chestiune de temperament.

Nu am idee ce varsta ai, dar pun pariu ca tatal tau nu te-a ajutat sa devii un adevarat barbat, nici prin implicare, nici prin model. Am dreptate? Maturizarea unui baietel intr-un barbat e o evolutie complicata, dificila, si absenta ghidarii tatalui e catastrofala in multe cazuri. Gandesti ca un baietel suparat, sau mai degraba simti asta, esti intr-un fel de conflict opozitionist (iar ura ta pt religie cred ca te confuzioneaza si mai mult, pt ca ar fi mai bine pt tine sa te eliberezi de ea, ca sa poti vedea obiectiv totul).

Eu as vrea sa stiu insa motivul pentru care vrei sa te sinucizi, si pe care l-ai pomenit in primele tale mesaje pe acest topic. Cred ca acolo e un nod de suferinta important,care poate fi taiat, cat o fi el de gordian.

Nu stiu insa daca esti dispus sa spui asta in public pe forum.

P.S. Parerea mea este ca esti liber sa te sinucizi. Dar autoanaliza inseamna ca inainte de a disparea pt totdeauna sa incerci sa intelegi ce e cu viata ta, sa derulezi pana la capat firele incalcite ale evenimentelor care te-au manat ca pe un gandacel intr-o parte sau in alta, sa vezi clar ce anume te racaie, sa fii constient de toate cotloanele si compartimentele psihicului tau. Si apoi mai vorbim. Pentru ca vei avea maaaari surprize.

!. Am luat cipralex si nu a avut nici un efect, din cite mi s-a spus serotonina mea e okay asa ca nu putea apare un efect. Nu e o dereglare biochimica.

Parerea proasta o am punctual doar despre psiholoaga respectiva, care a refuzat sa ma mai primeasc dupa vreo 4 sedinte pentruca " nu voia sa aiba in palmares un pacient care s-a sinucis" asa ca mi-a dat de ales intre internare si despartire. Si nici macar nu a spus-o pe fata. Ma tot imbia sa merg cu ea la spitalul din Berceni sa ma "vada" un alt psihiatru care sa ma si trateze. Ce insemna "vazutul" asta m-a lamurit ulterior batrinul doctor de care am zis. Cu tatal meu am avut mereu relatii foarte bune. Idem cu mama. Familia mea e una deschisa si dornica de orice fel de dialog, nu a existat nici nun fel de dificultate de comunicare pe orice subiect si nici un fel de agresivitate din nici o parte. De mic am invatat sa nu judec dupa zvonuri si fara a avea toate datele care pot fi cunoscute.Nu te supara, dar sintagma "un adevarat barbat" mi se pare traditional- sexista. Un adevarat om ar fi mai cuprinzator si DA, m-a ajutat enorm tatal meu. Si prin implicare su prin model si prin cele 30.000 de carti pe care le aveam acasa in biblioteca si la care aveam acces liber, la orice virsta si la orice carte. Si am citit!

Ura mea pentru religie a aparut abia dupa revolutie, si a crescut gradual simultan cu cresterea importantei ei sociale si a interferentei ei abuzive cu viata mea. Pina atunci imi era complet indiferenta. Ce reactie ai avea daca , fiind general recunoscut ca cel mai bun om din tara in meseria ta, ai fi concediat doar pentru ca esti ateu si nu renunti la asta? Sau daca nu ai acces la o functie publica importanta doar pentru ca nu esti de acord sa depui un juramint care se termina cu invocatia aberanta "asa sa-mi ajute dumnezeu"? Sau daca trebuie sa-ti aperi copilul , la scoala, de agresarea fizica incitata de o profesoara de religie pentru ca tu ai cerut ca el sa nu participe la orele de religie?

NABOO a scris:
eu nu sunt ateu dar nici o persoana religioasa habotnica..

cred ca pricepi la care EL ma refer si nu este cazul sa intram in polemica pe tema religioasa..

Este problema ta ce faci si cum o faci si de ce o faci.

Singura interactiune intre noi doi a fost aici si nu mi-ai surescitat interesul asupra ta.

Am mai spus ca nu sunt de acor cu suicidul si acum spun ca sunt in totala discordanta cu persoanele care promoveaza astfel de idei si actiuni.

Spui ca ai dat cu nasul prin cabinete de gen..

Cu siguranta , nu degeaba si clar exista un motiv.

Nu ma intereseaza motivul, dar oricare ar fi acela nu te indreptateste sa promovezi astfel de idei ca si cum ar fi unele demne de urmat si eliberatoare.

Nu te erija in ceea ce nu esti si nu vei fi niciodata.

Probabil ca vor exista cateva oi bete care sa-ti dea dreptate si unele chiar sa faca pasul decisiv, dar asta nu te ridica la rangul de poarta stelara.

Nu astepta ajutor aici, eu unul nu ti-l voi da.

Pot doar sa spun si sa te sfatuiesc, in cazul in care te hotarasti sa faci pasul, sa il faci fara sa produci deranj prea mare.

Exista sinucigasi care si-au ales gresit blocul de pe care au sarit si au ramas infirmi pe viata chinuindu-si familiile..

..sunt unii care cheltuie banii pulblici atunci cand se pun in alerta salvari, pompieri, medici, politie.

Daca o faci fa-o curat fara sa deranjezi..

Stiu..sunt cinic, dar cu persoane ca tine nu se poate discuta altfel..:jester:

Am aceeasi indreptatire sa spun ce cred despre suicid cum ai si tu. Tu ai adus in discutie divinitatea ca pe un argument suprem. O fi pentru tine si e dreptul tau. Cit despre persoanele care se sinucid (mai putin cei care ii ucid si pe altii odata cu ei) am doar respect si admiratie . Daca asta se traduce in capul tau ca o promovare a suicidului, e treaba ta. Daca o fac, nu se pune, doar cind si unde o fac ar fi corect sa spui. Si NU consider ca important sau macar demn de luat in calcul deranjul facut altora. Da, am dat cu nasul prin cabinete de gen pentruca mentalitatea unora ca tine perverteste gindirea publica si ajung pina si eu sa ma intreb daca sint sau nu sanatos la bila cind vreau sa ma sinucid. Linisteste-te: sint. Oficial si medical. Iar pentru Madalina, sinuciderea a fost eliberatoare, de aia a facut-o! Intimplator, si pentru mine e la fel. Nu am ales sa ma nasc dar aleg cind cum si unde mor. Atit.

Editat Vin 23 iul 2010 16:29

Kosmotro3.443 mesaje#108
Histrion a scris:
Ura mea pentru religie a aparut abia dupa revolutie, si a crescut gradual simultan cu cresterea importantei ei sociale si a interferentei ei abuzive cu viata mea. Pina atunci imi era complet indiferenta. Ce reactie ai avea daca , fiind general recunoscut ca cel mai bun om din tara in meseria ta, ai fi concediat doar pentru ca esti ateu si nu renunti la asta? Sau daca nu ai acces la o functie publica importanta doar pentru ca nu esti de acord sa depui un juramint care se termina cu invocatia aberanta "asa sa-mi ajute dumnezeu"? Sau daca trebuie sa-ti aperi copilul , la scoala, de agresarea fizica incitata de o profesoara de religie pentru ca tu ai cerut ca el sa nu participe la orele de religie?

Foarte nasol. Dar sunt strategii si aici. De pilda poti sa o dai in judecata pe profa, sa-i faci plangere, sa scrii in ziare-

Nu ai acces la o functie publica pt ca nu vrei sa depui juramant ce implica si conotatii religioase? Oare asta nu a fost un pretext ca sa te indeparteze pt ca ai gura prea mare si ii deranjai?

De ce nu iei legatura cu organizatii de genul "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă" sau altele,care te pot sfatui juridic?

Eu nu as lasa lucrurile asa in locul tau. Daca esti bataios verbal, de ce nu lupti pe toate fronturile? Banuiam eu ca ai o indignare pe teme de nedreptate sociala. Esti un justitiar, iar situatia in Romania e rea, corupta.

Esti frustrat din cauza ca nedreptatea in tara e mare. De ce nu activezi politic? - si nu ma refer la partidele corupte, ci fa tu ceva corect, cu oameni ca Remus Cernea, de pilda.

Berne zicea ca un om nu are dreptul sa se sinucida daca are copil minor (chiar daca nu e in ingrijirea lui, ci poate la o fosta sotie). Ce parere ai de asta?

Ai fost concediat pt ca esti ateu? De ce nu-i dai in judecata sa ceri despagubiri imense? Ai o mentalitate de invins? NU vrei sa fii un luptator? Iti place sa fii dat la o parte, sa te resemnezi, sa te plangi?

De ce nu studiezi legile si sa cauti consilieri juridici care sa vada ce se poate face.

Inca o intrebare: cum stai cu relatiile intime-emotionale-romantice cu sexul opus? Esti timid, nesigur de atractivitatea si masculinitatea ta? Ai avut o mare dezamagire intr-o relatie de durata in care ai investit mult?

Femeile te coplesesc? Esti hiperemotiv sau emotiv? Esti idealist?

Nu te cred cand spui ca esti multumit si ca toti in jurul tau sunt multumiti. Daca ai face o lista pe un A4, in mod onest, cred ca s-ar umple. E prea multa nemultumire clocotita, veche, in tine.

Esti genul de utopic care nu poate accepta realitatea cruda, dura, absurda? Iti place sa visezi cu ochii deschisi peste zi la lumi mai bune? Ai fost interesat de utopii, de sisteme justitiare echitabile? Ai studiat filosofie?

Nu poti accepta ca viata inseamna cruzime gratuita, "pestele mare papa pe cel mic"?

Preferi sa ramai cu idealismul tau decat sa-ti ajustezi viziunea la o realitate care te irita si intristeaza? TI se pare ca ai decadea, ca ai renunta la sinele tau daca ai face asta?

Esti sensibil? Esti genul care se devoteaza intr-o relatie si traieste intens? Ai scris poezii?

Colegii in scoala generala te-au privit ca pe un ciudat? Au ras de tine?

Editat Vin 23 iul 2010 16:34

NABOO10.129 mesaje#109
Histrion a scris:
Am aceeasi indreptatire sa spun ce cred despre suicid cum ai si tu. Tu ai adus in discutie divinitatea ca pe un argument suprem. O fi pentru tine si e dreptul tau. Cit despre persoanele care se sinucid (mai putin cei care ii ucid si pe altii odata cu ei) am doar respect si admiratie . Daca asta se traduce in capul tau ca o promovare a suicidului, e treaba ta. Daca o fac, nu se pune, doar cind si unde o fac ar fi corect sa spui. Si NU consider ca important sau macar demn de luat in calcul deranjul facut altora. Da, am dat cu nasul prin cabinete de gen pentruca mentalitatea unora ca tine perverteste gindirea publica si ajung pina si eu sa ma intreb daca sint sau nu sanatos la bila cind vreau sa ma sinucid. Linisteste-te: sint. Oficial si medical. Iar pentru Madalina, sinuciderea a fost eliberatoare, de aia a facut-o! Intimplator, si pentru mine e la fel. Nu am ales sa ma nasc dar aleg cind cum si unde mor. Atit.

Am adus in discutie divinitatea pentru ca nimic nu este intamplator.

Fiecare are un rol pe lumea asta si acest rol si-l joaca ajutat de destin.

Tu, fiind ateu convins, banuiesc ca nu crezi in destin si nici nu ai vreo definitie la indemana pentru aceasta notiune.

Dupa spusele tale, destinul se afla in mana ta si faci ce vrei cu el.

Adevarat, esti stapan pe viata ta dar nu si pe destinul tau.Nu ai cum sa-l schimbi.

Destinul unora este sa moara in urma unei sinucideri, dar asta nu inseamna ca este si voia lui Dumnezeu in care tu nu crezi.

Eu prefer sa spun ca Dumnezeu se afla in mine dar nu pot spune ca ma indentific cu el.

Daca ai fi fost vreun japonez pentru care onoarea este mai presus decat viata, poate ca te-as fi inteles, avand in vedere ca ei au dezvoltat de-a lungul miilor de ani un astfel de cult..cel al onoarei.

Si probabil ca este mai lesne de inteles actiunea unui sepuku decat sinuciderea din dragoste sau saracie sau mai stiu eu ce alte motive..

Tu, fiind intre aceste 2 paralele , nu am cum sa inteleg o astfel de actiune si mai mult decat atat, afirmi ca esti ok din toate punctele de vedere..

Lasa-ma sa am dubii asupra acestui "OK"..

Gandirea pozitiva iti lipseste cu desvarsire si egoismul l-ai ridicat la rang de cult.

Nu te intereseaza de viata celorlalti care s-a mulat pe viata ta , de aspiratiile celorlalti care privesc inainte simtind ca esti prezent.

E ca si cum ai spune sec.".imi bag..p..la si plec..nu ma intereseaza de restul, mie sa-mi fie bine"

Asta este o dovada de slabiciune si egoism.Nu poti face fata provocarilor vietii drept urmare alegi calea ceam mai simpla pentru tine si ii pui pe ceilalti in dificultate.

Histrion1.007 mesaje#110
Kosmotro a scris:
Foarte nasol. Dar sunt strategii si aici. De pilda poti sa o dai in judecata pe profa, sa-i faci plangere, sa scrii in ziare-

Nu ai acces la o functie publica pt ca nu vrei sa depui juramant ce implica si conotatii religioase? Oare asta nu a fost un pretext ca sa te indeparteze pt ca ai gura prea mare si ii deranjai?

De ce nu iei legatura cu organizatii de genul "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă" sau altele,care te pot sfatui juridic?

Eu nu as lasa lucrurile asa in locul tau. Daca esti bataios verbal, de ce nu lupti pe toate fronturile? Banuiam eu ca ai o indignare pe teme de nedreptate sociala. Esti un justitiar, iar situatia in Romania e rea, corupta.

Esti frustrat din cauza ca nedreptatea in tara e mare. De ce nu activezi politic? - si nu ma refer la partidele corupte, ci fa tu ceva corect, cu oameni ca Remus Cernea, de pilda.

Berne zicea ca un om nu are dreptul sa se sinucida daca are copil minor (chiar daca nu e in ingrijirea lui, ci poate la o fosta sotie). Ce parere ai de asta?

Ai fost concediat pt ca esti ateu? De ce nu-i dai in judecata sa ceri despagubiri imense? Ai o mentalitate de invins? NU vrei sa fii un luptator? Iti place sa fii dat la o parte, sa te resemnezi, sa te plangi?

De ce nu studiezi legile si sa cauti consilieri juridici care sa vada ce se poate face.

Inca o intrebare: cum stai cu relatiile intime-emotionale-romantice cu sexul opus? Esti timid, nesigur de atractivitatea si masculinitatea ta? Ai avut o mare dezamagire intr-o relatie de durata in care ai investit mult?

Femeile te coplesesc? Esti hiperemotiv sau emotiv? Esti idealist?

Nu te cred cand spui ca esti multumit si ca toti in jurul tau sunt multumiti. Daca ai face o lista pe un A4, in mod onest, cred ca s-ar umple. E prea multa nemultumire clocotita, veche, in tine.

Esti genul de utopic care nu poate accepta realitatea cruda, dura, absurda? Iti place sa visezi cu ochii deschisi peste zi la lumi mai bune? Ai fost interesat de utopii, de sisteme justitiare echitabile? Ai studiat filosofie?

Nu poti accepta ca viata inseamna cruzime gratuita, "pestele mare papa pe cel mic"?

Preferi sa ramai cu idealismul tau decat sa-ti ajustezi viziunea la o realitate care te irita si intristeaza? TI se pare ca ai decadea, ca ai renunta la sinele tau daca ai face asta?

Esti sensibil? Esti genul care se devoteaza intr-o relatie si traieste intens? Ai scris poezii?

Colegii in scoala generala te-au privit ca pe un ciudat? Au ras de tine?

Am de ani de zile procese cu ei. Cu unul sint la Curtea Suprema. Un dosar la Procuratura Generala... a disparut pur si simplu dupa citiva ani! Aia zic ca nu mai e si ce sa faca! Apropo de sexul opus iti spun doar ca poliamoria e un superb si realizabil mod de viata.! Cit despre tara asta... Daca ai alergat vreodata cu un copil de sase ani in brate, care are o tumoare cit jumatate din creier, prin spitale in care doctorii nu vor sa se uite la el doar pentru ca e un pui de tigan sarac si in care dai cu ficiorul sa deschizi usa unui cabinet inchis cu cheia pe dinauntru, daca ai vazut cu ochii tai cum arata alti copilasi si femei si barbati care au fost arsi de vii in pogromuri prin satele patriei, daca ai ajutat paramedicii straini sa bage in salvarile lor tinerii impuscati in ceafa de parasutisti ai armatei romane in mijlocul Bucurestiului(iunie 1990) , daca ai dormit macar o noapte linga oamenii din canale, daca....multe multe multe din astea, din blinda si ortodoxa noastra patrie...sau de aiurea... ti-a cerut vreodata un om cu care te cunosti bine sa il omori ca sa scape de suferinta dupa ce o mina a explodat in sub masina din fata ta iar el a ramas fara picioare si e cuprins de flacari? Si sa nu ai dreptul sa o faci - iar arma pe care i-o pui in mina sa o faca singur sa nu o poate tine- ci sa-l duci la spital unde mai supravietuieste citeva ore? ...nu e vorba de "idealism" ci de actiune reala concreta si rapida si maxim eficienta. Am salvat totusi,la propriu, vietile unor oameni actionind asa. Nu sint justitiar, nici idealist nici utopic. Colegii si colegele din toate scolile se bateau sa le fiu prieten . Sint si am fost leaderul multor grupuri din jurul meu. Si e natural. Nu cer si nu impun eu nimic ci sint cautat instinctiv.

← Înapoi la Psihologie