Histrion a scris:Ura mea pentru religie a aparut abia dupa revolutie, si a crescut gradual simultan cu cresterea importantei ei sociale si a interferentei ei abuzive cu viata mea. Pina atunci imi era complet indiferenta. Ce reactie ai avea daca , fiind general recunoscut ca cel mai bun om din tara in meseria ta, ai fi concediat doar pentru ca esti ateu si nu renunti la asta? Sau daca nu ai acces la o functie publica importanta doar pentru ca nu esti de acord sa depui un juramint care se termina cu invocatia aberanta "asa sa-mi ajute dumnezeu"? Sau daca trebuie sa-ti aperi copilul , la scoala, de agresarea fizica incitata de o profesoara de religie pentru ca tu ai cerut ca el sa nu participe la orele de religie?
Foarte nasol. Dar sunt strategii si aici. De pilda poti sa o dai in judecata pe profa, sa-i faci plangere, sa scrii in ziare-
Nu ai acces la o functie publica pt ca nu vrei sa depui juramant ce implica si conotatii religioase? Oare asta nu a fost un pretext ca sa te indeparteze pt ca ai gura prea mare si ii deranjai?
De ce nu iei legatura cu organizatii de genul "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă" sau altele,care te pot sfatui juridic?
Eu nu as lasa lucrurile asa in locul tau. Daca esti bataios verbal, de ce nu lupti pe toate fronturile? Banuiam eu ca ai o indignare pe teme de nedreptate sociala. Esti un justitiar, iar situatia in Romania e rea, corupta.
Esti frustrat din cauza ca nedreptatea in tara e mare. De ce nu activezi politic? - si nu ma refer la partidele corupte, ci fa tu ceva corect, cu oameni ca Remus Cernea, de pilda.
Berne zicea ca un om nu are dreptul sa se sinucida daca are copil minor (chiar daca nu e in ingrijirea lui, ci poate la o fosta sotie). Ce parere ai de asta?
Ai fost concediat pt ca esti ateu? De ce nu-i dai in judecata sa ceri despagubiri imense? Ai o mentalitate de invins? NU vrei sa fii un luptator? Iti place sa fii dat la o parte, sa te resemnezi, sa te plangi?
De ce nu studiezi legile si sa cauti consilieri juridici care sa vada ce se poate face.
Inca o intrebare: cum stai cu relatiile intime-emotionale-romantice cu sexul opus? Esti timid, nesigur de atractivitatea si masculinitatea ta? Ai avut o mare dezamagire intr-o relatie de durata in care ai investit mult?
Femeile te coplesesc? Esti hiperemotiv sau emotiv? Esti idealist?
Nu te cred cand spui ca esti multumit si ca toti in jurul tau sunt multumiti. Daca ai face o lista pe un A4, in mod onest, cred ca s-ar umple. E prea multa nemultumire clocotita, veche, in tine.
Esti genul de utopic care nu poate accepta realitatea cruda, dura, absurda? Iti place sa visezi cu ochii deschisi peste zi la lumi mai bune? Ai fost interesat de utopii, de sisteme justitiare echitabile? Ai studiat filosofie?
Nu poti accepta ca viata inseamna cruzime gratuita, "pestele mare papa pe cel mic"?
Preferi sa ramai cu idealismul tau decat sa-ti ajustezi viziunea la o realitate care te irita si intristeaza? TI se pare ca ai decadea, ca ai renunta la sinele tau daca ai face asta?
Esti sensibil? Esti genul care se devoteaza intr-o relatie si traieste intens? Ai scris poezii?
Colegii in scoala generala te-au privit ca pe un ciudat? Au ras de tine?