agresivitate adolescenti

Da unde sunt adolescentii astia de care povestesti tu? Nu ti se pare ca exagerezi? Cateva cazuri care sar in ochi, nu pot da masura unei generatii intregi, si din pacate exact cei care nu sunt cuminti sunt cei mai accesibili organului cu care generalizam, cu care tragem concluzii, fir ar el de organ Chiar asa fie ei, cum zici tu? Ii cunosti tu, te ai propiat tu de ei, ai vorbit tu cu ei, ca sa stii ca asa sunt?

another_kind a scris:

Credeti-ma ca interpretarea nu a fost rau-voitoare si ultimul lucru pe care l-am cautat e sa agresez in mod gratuit - sau in orice alt mod. Dar cuvantul "pacient" si catalogarea varstei sale drept "o stare grava" vorbesc de la sine. Am cunoscut persoane care stapaneau excelent aceasta tehnica de a isi rastalmaci propriile cuvinte in asa fel incat sa le dea o alta nuanta, crezand ca tine. Nu, nu tine. Niciodata. Haideti sa fim sinceri. Sa vedem daca pot explica in alta maniera, care sa nu para atat de agresiva.

Ce tot incerc sa spun, si nu numai eu, e ca bariera dintre generatii e una sufleteasca in primul rand. De aici pleaca totul.

De pilda... Sa presupunem ca sunteti maritata si aveti o fata de 16 ani. In conversatiile cu sotul va deschideti sufletul, vorbiti sincer, direct, ca de la un suflet la altul. Exista o conexiune reala. Il ascultati, va asculta. Nu va puneti problema de fiecare data cand deschide gura daca minte sau daca are scopuri ascunse. Nu il controlati, nu ii cititi email-urile, sms-urile etc. Nu va duceti la locul lui de munca sa ii intrebati seful cum se comporta, incercand sa aflati daca are secrete fata de dvs, apoi conversatia ramane intre dvs si sef, sotul neafland nimic.

In schimb, in relatie cu fata de 16 ani, in cazul in care o priviti ca pe un "pacient", va ganditi mereu cum sa o abordati; nu discutati direct. Va ganditi cum sa o interogati de o maniera subtila, in asa fel incat sa nu-si dea seama; cum sa o manipulati, cum sa o duceti cu zaharelul. Comunicarea este nesincera, pentru ca nu ii spuneti ce ganditi, ci utilizati anumite tehnici. De care, credeti sau nu, isi va da seama, pentru ca asemenea lucruri se simt, si legatura se va rupe. Una ii spuneti in fata si alta discutati cu profesorii, pe la spatele ei, verificand daca va spune sau nu adevarul, si crezand mai degraba un strain decat pe propriul copil. O intrebati de una si de alta, zambind, iar cand iese din casa ii cititi jurnalul. Va prefaceti ca o intelegeti, ca ii sunteti aproape, ca poate avea incredere in dvs ca si confident, dar in realitate radeti de problemele ei la serviciu, in conversatiile cu prietenii. Va prefaceti ca va pasa de trairile ei dar in realitate vreti doar sa vi se confeseze pentru a verifica daca e sanatoasa la cap sau nu. Cu alte cuvinte, relatia dintre parinte si "pacient" este una mincinoasa. Apropierea e inexistenta. Ori fata, nefiind un bolnav mintal care se bucura ca psihiatrul sa ii asculte povestile despre omuleti verzi, isi va da seama mai devreme sau mai tarziu de acest lucru, si atunci relatia va fi distrusa.

Am sa ma fac ca nu vad explicatia legata de a da sens unei propozitii. In primul rand, nu ma refeream la dvs mentionand persoana care se crede experta pentru ca lucreaza cu adolescentii; credeam ca e clar. Si nu, comparatia cu gazelele sau cu orice altceva in afara de oameni nu e o rautate. Asa sunt priviti si tratati, ca o sub-specie de oameni, cu care nu poate avea loc o comunicare SINCERA si DESCHISA, care trebuie disecati, analizati, manipulati etc. Ceea ce e chiar mai nociv si gretos decat acel tip de parinti care injosesc; macar cu aia stii cum sta treaba. Nu o luati in mod personal, pentru ca din cate vad 99% din populatie are o predilectie ori spre un comportament injositor, ori spre o iubire ipocrita.

another kind

De unde sunt zici ?

Pai de pe strada,din pub-uri si cluburi,din scoli si licee.Cam de pe oriunde.Majoritatea sunt asa cum zic eu si nu exagerez.Te imbeti cu apa rece.

Burel001 a scris:

De unde sunt zici ?

Pai de pe strada,din pub-uri si cluburi,din scoli si licee.Cam de pe oriunde.Majoritatea sunt asa cum zic eu si nu exagerez.Te imbeti cu apa rece.

Respectivii au de la cine invata, avand in vedere ce modele le sunt oferite de oamenii de succes din Romania zilei de azi - Sexy Braileanca, EBA etc. Exista anumite persoane la care prind treburile astea foarte usor. Pe restul probabil nu ii auziti pentru ca nu sunt foarte vocali si nu se dau in spectacol; "stau in banca lor", cum s-ar spune, atat la propriu cat si la figurat. Dar din cauza celor care se comporta asa, dintr-un motiv sau altul, sunt etichetati si ceilalti, si sunt tratati ca si cand daca li s-ar da ocazia, ar face exact aceleasi lucruri.

Dvs, fiind adult, aveti avantajul ca nu sta nimeni sa va compare cu vecinul Costica de la carciuma din spatele blocului, care adoarme in fiecare seara cu capul pe masa, desi aveti amandoi aceeasi varsta, proveniti din acelasi oras, ati invatat la acelasi liceu si acum locuiti in acelasi bloc.

Si daca stam sa ne gandim un pic, jurati cu mana pe inima ca majoritatea adultilor pe care ii cunoasteti depasesc nivelul mediu de inteligenta, au principii solide (care sa nu conduca la comportamente anti-sociale), sunt responsabili, sunt respectuosi (nu numai de forma) etc...? Lumea e plina de imbecili, de egoisti, de lingai, de ipocriti, de prosti etc. Unii pur si simplu au natura asta. Asta nu inseamna ca trebuie sa plateasca ceilalti, fiind bagati toti in aceeasi oala.

Eu ma gandesc cu groaza la momentul cand fiica-mea va fi adolescenta...si asta pentru ca nu sunt convinsa ca eu pot sa-i ofer DIN TIMP atata dragoste si intelegere incat sa fie pe cat de echilibrata poate fi la varsta aia.

Cheia e numai si numai la parinti, adolescentii sunt totusi rodul copilariei pe care parintii le-o ofera.

Din pacate facem parte dintr-o generatie care trebuie educata ea insasi cand e in postura de parinte, ca sa nu le fie atat de greu copiilor nostri sa fie adolescenti...asa cum ne-a fost noua (mie).

Arcangelo, Finnian, ganditi foarte aproape de sufletul meu si va exprimati mult mai bine

X.E.N.A. a scris:

Eu ma gandesc cu groaza la momentul cand fiica-mea va fi adolescenta...si asta pentru ca nu sunt convinsa ca eu pot sa-i ofer DIN TIMP atata dragoste si intelegere incat sa fie pe cat de echilibrata poate fi la varsta aia.

Oana.... eu ce sa mai zic

tocmai am aflat ca fi'meu de 3 ani s-a batut la gradinita, si i-a dat sangele pe nas altui copil ... i-a dat un pumn in nas.

tocmai ma intreb daca a fost bine ca nu l-am batut niciodata...

Doar nu crezi ca fiind violent cu copilul,il poti educa sa NU fie violent la randul lui?

poate nu ai inteles ce am zis.

tocmai pentru ca l-am ferit de violenta (fizica, verbala , tv ) el totusi a fost violent

stiu si cred in teoria precum violenta se invata ... dar chiar nu am habar de unde.

Arcangelo a scris:

Doar nu crezi ca fiind violent cu copilul,il poti educa sa NU fie violent la randul lui?

Copii care sa nu se bata intre ei nu exista, mai ales cand sunt foarte mici si nu pot discerne. Violenta e innascuta, o avem in noi, ca orice alta creatura de pe pamantul asta; prin educatie invatam sa o temperam. Violenta fizica asupra unui copil, din partea unui adult, se lasa cu sechele de tot felul. (Ca sa nu mai spun cat de PENAL si MORALMENTE JEGOS este ca un ditamai omul sa bata un copil de trei ani sau mai putin, care nici pana la mijloc nu-i ajunge. Scuzati cuvintele dure dar s-au intamplat atatea nenorociri plecand de la "lectii" de genul asta incat iau foc cand aud asa ceva. Poate un justitiar de genul ar vrea sa mai astepte vreo 15 ani pana cand acel copil se poate apara). Comentez ideea, nu persoana, care inteleg ca nici nu are asemenea apucaturi in realitate.

Finnian a scris:

deci esti adepta teoriei ca ne nastem cu violenta.

Eu sper sa nu se adevereasca aceasta teorie... dar cine stie, nici oameni mai despteti ca noi nu au putut sa isi dea seama ce e violenta