agresivitate adolescenti

Arcangelo a scris:

M-am abtinut (pana acum) sa polemizez cu unele persoane foarte "calificate" care isi dau pareri experte pe aici.Tocmai pentru ca am o parere foarte proasta despre ce cred dumnealor ca inseamna "sa lucrezi cu adolescentii" -lucru in care -cica- au o enorma experienta.(NU SE VEDE)

Adolescenta nu este o boala.Nici usoara nici "foarte grava"! -nu este "o stare foarte grava" -cum poti sa iubesti adolescentii,daca nu le iubesti adolescenta?! -cum poti sa ajuti adolescentii,daca nu ii iubesti?!

Cum poti sa pretinzi ca ii intelegi? -adolescenta nu e "varsta luptei intre bine si rau" -nu exista o asemenea varsta.

Adolescentii nu sunt pacienti! -sunt oameni.Pe care in mod evident nu ii intelegi si nu ii iubesti!

Voi imi amintiti de bancul cu diferenta dintre pediatru si pedofil: "pedofilul chiar iubeste copii!"

Dar tu cum ti-ai dobandit intelepciunea asta cu care tratezi subiectul, daca nu lucrezi cu ei, nu ai crescut vreun copil si nici nu vei creste vreodata? Trebuie sa te conving pe tine de ceva anume? Arata experienta palpabila in domeniu, ca din carti stim si noi multe. LA TINE SE VEDE. Altceva, desigur, dar prefer sa ma abtin.

lixit2010 a scris:

Voi ce spuneti, cum sa abordez aceasta problema?

La 16 ani este o minora inca si parca traieste din banii tai.

Ii spui clar ca nici tu nu vrei sa fi deranjat pentru bani si daca nu se schimba,

va ajunge in puscarie ca se va lovi de ceva probleme majore cu aceasta atitudine.

Comportarea copiiilor depinde de educatia primita de acasa!!!

Inteleg ca ati divortat dar ma mira ca o profesoara doar un monstru a creat???

Fluturel a scris:

deci esti adepta teoriei ca ne nastem cu violenta.

Eu sper sa nu se adevereasca aceasta teorie... dar cine stie, nici oameni mai despteti ca noi nu au putut sa isi dea seama ce e violenta

Cred ca singurul cu care ne nastem e instinctul de conservare, care se poate manifesta in diverse moduri, in functie de situatie. Unul din modurile prin care se poate manifesta este violenta, atunci cand apelezi la ea pentru a-ti apara viata, pentru a respinge concret un atac fizic. Ne putem naste cu acest fel de violenta, dar violenta verbala, violenta fizica aplicata celuilalt atunci cand nu suntem de acord cu ce face acesta, se invata.

Putem sa ne enervam, sa apucam un obiect si sa dam cu el de pereti pentru a ne descarca de energia care se acumuleaza, dar a lovi o alta fiinta umana pentru a te descarca, e deja urmarea a ceva ce inveti, ce vezi in mod obisnuit si-l aplici ca pe ceva normal.

E de dorit a invata sa ne stapanim enervarea inainte ca ea sa ne stapaneasca pe noi. A aplica un fel de corectie prin bataie, fara ca sa fii enervat, nu mai este o violenta propriu-zisa, ci o pedeapsa. Astfel respectiva persoana stia ca daca incalca anumite reguli, trebuia sa indure durerea fizica.

In timpurile de azi, durerea fizica nu mai este considerata de dorit ca si pedeapsa si se apeleaza la altfel de pedepse (a inchide copilul singur in camera, a nu-i mai arata afectiune, a-l trata cu raceala sau alte pedepse care pot fi extreme chiar si fara a se apela la violenta fizica) care uneori pot avea urmari mult mai grave.

Fiecare parinte trebuie sa-si cunoasca copilul si sa stie ce fel de atitudine sa ia fata de greselile acestuia. Sunt copii care invata din propriile greseli si le regreta fara a mai fi nevoie sa fie pedepsiti, unii trebuie sa fie obisnuiti sa le evite, invatand ca atunci cand faci prostii, platesti intr-un fel sau altul. Si mai exista o categorie (cu mostenire genetica) de copiii sau persoane adulte care nu vor asculta niciodata de o autoritate, de un sistem de reguli sociale.

Fluturel a scris:

deci esti adepta teoriei ca ne nastem cu violenta.

Nici eu nu pot sa accept asa ceva!!! Daca mama a folosit droguri, copilul imediat dupa nastere este mai dificil ca vrea

doza insa se poate dezobisnui cu un pic de munca aceasta conditie. Cateodata este chiar grava situatia, depinde de ce fel de drog a luat mama, insa in conditii normale agresivitatea se castiga pe parcursul vietii.

mica_curioasa a scris:

Ne putem naste cu acest fel de violenta, dar violenta verbala, violenta fizica aplicata celuilalt atunci cand nu suntem de acord cu ce face acesta, se invata.

Cam asta am vrut si eu sa spun. Trebuie sa se traga linia intre violenta in general, care poate fi si un mecanism de eliberare de tensiune (de exemplu datul cu un obiect de perete) si violenta animalica sau diabolica, care se rasfrange asupra altora.

In privinta pedepselor, violenta animalica e lovirea cuiva la nervi, ori fizic ori prin cuvinte dure; cea diabolica e lovirea cuiva fara nervi, pentru a-i aplica o pedeapsa. Aceea e calculata, aplicata cu calm, si, fireste, mult mai hidoasa exact pin asta.

Ori unii tind sa confunde primul tip de violenta, care e doar un mecanism de eliberare si nu face rau nimanui, cu al doilea, si sa-l sanctioneze ca atare.

Finnian a scris:

Ori unii tind sa confunde primul tip de violenta, care e doar un mecanism de eliberare si nu face rau nimanui, cu al doilea, si sa-l sanctioneze ca atare.

Ai dreptate Finniano, violenta violeta :flowers: se poate descompune

@Egroeg - Va rog nu-mi mai pociti nick-ul, ca altfel va spun si eu cu ce seamana fonic al dvs. :). Suntem off topic, oricum.

The Unknown a scris:

Inteleg ca ati divortat dar ma mira ca o profesoara doar un monstru a creat???

Poate vreti sa va abtineti de la a numi copilul cuiva un monstru. Problemele de genul asta apar inclusiv cand parintii au atitudinea de "traiesti din banii mei si asta e tot ce conteaza". Copilul nu e nici chirias, nici prizonier. E foarte usor sa raspundem in viteza, la gramada, la asemenea probleme, cu aceleasi clisee. Din cliseu in cliseu ne ducem....ma rog, stiti unde.

Finnian a scris:

Poate vreti sa va abtineti de la a numi copilul cuiva un monstru.

Incearca sa nu-mi dai sfaturi, cum si ce, ca nu le accept!!!! si nu ma provoca la discutii inutile.

Da, am drept sa ma exprim cum vreau fara sa cer parerea nimanui!!!!!!

Nu prea ma abtin de la nimic ca nu decid asa, si aia e mai jos de un monstru, este un drog adicted, spalata pe creier, aproape irecuperabila, azi-maine criminala, si NU eu l-am dus acolo cu postarile mele din vioteza!!!!!

Excelent, nu va provoc dar va atrag atentia. Poate pentru dvs e o forma de entertainment, ca si cand ati completa un rebus, dar cel care a deschis topicul e un om real, cu o problema reala, care se va simti cumva citind postarea dvs. Prin urmare poate ati vrea sa reflectati doua secunde daca e sau nu bine sa ii numiti copilul un monstru !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (semnele de exclamare, copyright dvs).

The Unknown a scris:

La 16 ani este o minora inca si parca traieste din banii tai.

Ii spui clar ca nici tu nu vrei sa fi deranjat pentru bani si daca nu se schimba,

va ajunge in puscarie ca se va lovi de ceva probleme majore cu aceasta atitudine.

Comportarea copiiilor depinde de educatia primita de acasa!!!

Inteleg ca ati divortat dar ma mira ca o profesoara doar un monstru a creat???

Parintii trebuie sa isi intretina copiii, asta o stii in momentul in care decizi sa ai copii. Nu este o modalitate de a santaja pe cineva si nici de a indrepta un comportament sau o atitudine.

Putem sa stim noi ca ceea ce ii invatam pe copiii nostri acasa le va folosi in viata? Ii invatam ceea ce ne-a folosit noua, ceea ce ni s-a intamplat noua, dar asta nu inseamna ca ei vor trai aceleasi experiente.

referitor la uimirea ta ca o profesoara a creat un monstru- ea este profesoara pentru elevii sai, pentru copilul ei nu este decat mama.