Nu am minima intentie, intrucat prefer sa nu imi dau cu parerea in legatura cu lucruri sau persoane care nu ma intereseaza, plus ca suntem off topic. Numai ca vedeti dvs, multe dintre problemele enuntate se datoreaza unei societati saturate de clisee, pe care multi le preiau cu drag. Imediat ne gandim la anturaj, la tentatii, la hormoni... Indiferent care ar fi problema reala. Ne limitam la a alege de pe o lista de stereotipuri. Ma scuzati ca am indraznit, din postura mea de Gavroche. Multa sanatate.
agresivitate adolescenti
Început de lixit2010, Mie 21 apr 2010 · 70 răspunsuri · 13.092 vizualizări
Finnian a scris:Nu am minima intentie, intrucat prefer sa nu imi dau cu parerea in legatura cu lucruri sau persoane care nu ma intereseaza, plus ca suntem off topic. Numai ca vedeti dvs, multe dintre problemele enuntate se datoreaza unei societati saturate de clisee, pe care multi le preiau cu drag. Imediat ne gandim la anturaj, la tentatii, la hormoni... Indiferent care ar fi problema reala. Ne limitam la a alege de pe o lista de stereotipuri. Ma scuzati ca am indraznit, din postura mea de Gavroche. Multa sanatate.
Deja ai facut-o, pune-ti in ordine haosul de idei.
io iti pot spune din proprie experienta ca este doar un episod...bazandu-ma bineinteles pe faptul ca toti stim ce educatie am dat copiilor nostri, ce s-a prins de ei si cat de bun este fondul lor...daca "iesirile" fiicei tale is ceva nou, iti garantez ca e doar perioada adolsecentei (perioada tembela pentru noi parintii) cand adolescentilor parca li se invaluie creierul in ceata si nu vad decat ceea ce vor ei sa vada, actioneaza impulsiv si isi inchipuie ca is buricii pamantului...brusc, parintii devin cei mai mari dusmani si incearca sa se ascunda pe cat posibil de ei...nu te speria prea tare, o sa treaca....pana atunci nu prea ai ce sa faci decat sa incerci, din cand in cand, cand o prinzi in toane bune, sa stai de vorba cu ea, dar musai de la egal la egal si nu de la parinte la copil...si tot din cand in cand, e bine sa ne amintim cat de rebeli si neintelesi eram si noi, la 16 ani.
lixit2010 a scris:Hello!Uite ma confrunt cu o mare problema: am o fetita care in 3 luni o sa implineasca 16 ani, adolescenta deci si de la care am auzit niste replici la care am ramas masca! De o virulenta verbala iesita din comun!
cred ca nu exista o "reteta" in acest caz, copiii sunt diferiti , ceea ce se aplica cu succes in cazul unui copil, la altul nu are nici un rezultat. eu zic sa ai rabdare, multa rabdare, sa incerci sa o intelegi si sa o sprijini in ceea ce ei i se pare important.
am trecut si eu prin niste momente asemanatoare cu ce spui tu, fiu-meu are 17 ani.
desi multi cred ca e o lipsa de comunicare, eu nu cred asta. cred ca , mai degraba este semnul ca cei carora le (mai) spunem copii , incep sa nu mai fie copii.
Editat Joi 22 apr 2010 23:53
Finnian a scris:Nu am minima intentie, intrucat prefer sa nu imi dau cu parerea in legatura cu lucruri sau persoane care nu ma intereseaza, plus ca suntem off topic. Numai ca vedeti dvs, multe dintre problemele enuntate se datoreaza unei societati saturate de clisee, pe care multi le preiau cu drag. Imediat ne gandim la anturaj, la tentatii, la hormoni... Indiferent care ar fi problema reala. Ne limitam la a alege de pe o lista de stereotipuri. Ma scuzati ca am indraznit, din postura mea de Gavroche. Multa sanatate.
Poate nu sunt neaparat clisee. Vezi tu, te contrazici aici cu persoane care au lucrat cu adolescenti, care stau printre ei ore intregi pe zi. Daca incepi sa ai experienta cu ei si sa te descurci cu ei pornind de la ceea ce le este comun, si avansand spre ceea ce ii diferentiaza, nu inseamna ca apelezi la clisee.
Termenul de "pacient" nu am sa il retrag. Pentru ca ideea mea nu este ca ei SUNT niste pacienti, ci ca trebuie tratati asemenea unora. Vreau sa spun, cu un plus de indulgenta. Indulgenta activa, nu pasiva, asa cum ai inteles tu.
Adolescenta nu este o boala, este o stare foarte grava, este varsta luptei dintre bine si rau, sunt anii in care hotaram ce fel de oameni suntem.
Editat Vin 23 apr 2010 09:35
M-am abtinut (pana acum) sa polemizez cu unele persoane foarte "calificate" care isi dau pareri experte pe aici.Tocmai pentru ca am o parere foarte proasta despre ce cred dumnealor ca inseamna "sa lucrezi cu adolescentii" -lucru in care -cica- au o enorma experienta.(NU SE VEDE)
Adolescenta nu este o boala.Nici usoara nici "foarte grava"! -nu este "o stare foarte grava" -cum poti sa iubesti adolescentii,daca nu le iubesti adolescenta?! -cum poti sa ajuti adolescentii,daca nu ii iubesti?!
Cum poti sa pretinzi ca ii intelegi? -adolescenta nu e "varsta luptei intre bine si rau" -nu exista o asemenea varsta.
Adolescentii nu sunt pacienti! -sunt oameni.Pe care in mod evident nu ii intelegi si nu ii iubesti!
Voi imi amintiti de bancul cu diferenta dintre pediatru si pedofil: "pedofilul chiar iubeste copii!"
Editat Vin 23 apr 2010 09:49
Mi se intampla foarte des sa fiu gresit inteleasa, pentru ca am un fel de al meu de a folosi cuvintele, ma exprim umpic metaforic.
1. nu am o experienta enorma, si nu am sustinut asta, doar ca am lucrat o perioada cu persoane de acesta varsta.
2. intr un fel sunt absolut de acord cu ceea ce ai zis, felul in care am incercat eu sa explic niste lucruri a fost unul functional si pragmatic.
3. e drept ca nu exista o varsta exacta pentru aceasta batalie 
. Dar in adolescenta ea e mai violenta si mai vizibila in exterior. Se iau decizii importante la varsta asta, si procesul care duce catre ele e unul dificil si foarte costisitor.
De dragi imi sunt dragi, poti sa zici tu ce i zice, daca vedem unele lucruri diferit, nu inseamna ca tu ii iubesti si ii intelegi, si eu nu.
Toata poveste cu pacientul aici bate: sunt fragili, inspaimantator de fragili, si trebuie avut grija. Asta e tot.
another_kind a scris:
Am inteles perfect din prima, credeti-ma, si cunosc acele zambete de indulgenta : "Nu te iau in seama pentru ca vorbesc hormonii din tine", fiind foarte usor sa ignori ce spune un om, de fiecare data cand nu-ti convine, cu aceasta afirmatie. Presupun ca nici pe dvs nu va ung pe suflet, venind din parte unui barbat, urmatoarele cuvinte: "Nu te iau in seama pentru ca esti in perioada aia a lunii." Orice influenta ar avea hormonii, omul e foarte complex, si uneori tindem sa uitam asta.
Ma nedumereste faptul ca mereu se discuta despre ei ca si cand ar fi de pe alta planeta, facand mereu diferentierea intre "ei" si "noi". Sa spuna cineva ca stie cum gandesc si simt adolescentii pentru ca lucreaza zilnic cu ei imi da impresia ca se vorbeste despre niste gazele de la gradina zoologica, de care se poate ocupa numai personalul specializat. Mi se pare absolut halucinant sa ii spui asta cuiva care a trecut prin acea etapa a vietii si stie perfect ce se simte.
Editat Vin 23 apr 2010 13:01
O interpretare rau voitoare poate fi data la orice, crede ma.
Una este sa fii indulgent, si alta este sa nu iei in serios pe cineva. A nu lua in serios mi se pare si mie foarte grav. Mai ales ca la varsta despre care vorbum, multe sunt foarte seriose, chiar daca celorlalti nu le par asa. Gasesc genul de atitudine descris de tine la fel de impardonabil cum il gasesti si tu.
Faptul ca in corpul uei fete de 16 ani se intampla modificari biochimice si hormonale de o amploare care se va mai repeta la menopauza, nu l poti nega. E imposibil ca furtuna aceea la nivel biochimic sa nu aiba repercursuni in comportament.
"Ei" si "noi" folosesc la nivel grmatical, pentru ca propozitia sa aiba sens, nu din asumarea unei diferenta care exista si nu exista intre un adolescent si cineva care a trecut deja prin asta.
Nu mai lucrez cu adolescentii de trei ani, si nu am spus ca am lucrat cu ei ca sa mi dau vreo patina, ci ca sa arat ca nu vorbesc din carti, ci din convietuirea cu ei.
Asta cu gazelele e o rautate gratuita. Stiu ca se poarte genul asta de cerbicie pe forumuri, dar se poate discuta si cumpatat, fara sa fabrici un adversar numai ca sa ti curga tie verbul mai bine:). Pe cuvant ca se poate.
Editat Vin 23 apr 2010 13:45
Nu stiu ce sa spun. Niciodata nu m-am priceput foarte bine la relatiile umane.Cu adolescenti cu atat mai putin.
Incerc insa sa imi aduc aminte cum aratam eu ca adolescent si in mod sigur eram complet diferit fata de cei de astazi.Poate de aceea nu ii inteleg.Esta o alta lume si altfel de adolescenti.
Cum sa inteleg insa violenta lor extrema,lipsa acuta de valori morale,indiferenta fata de viitor,lipsa de orice responsabilitate,lipsa de respect fata de orice nu se incadreaza in viziunea lor, intransigenta feroce,inconstienta unor acte nocive chiar pentru ei,spiritul de turma de care dau dovada intre ei ,spre deosebire de accesele de independenta si refuzul autoritatii cand este vorba reguli ?
O singura scuza au.Societatea in care traim cu totii este bolnava si adolescentii cred ca sunt unul dintre barometrele sociale cele mai fine. Asta nu inseamna ca este in regula ce se intampla cu ei.