joannahart 53 Raportează post Postat Noiembrie 23, 2010 ***traduce-ne si noua ce ai vrut sa spui! *** cu scuzele de rigoare. traduce-ne este imperativul care se foloseste uzual? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lynxul_negru 3207 Raportează post Postat Noiembrie 23, 2010 OK. Sarazinule! Pentru inceput am sa-ti dau o: NECUNOSCUTA! Domnule Leonte! Poate ati observat, topicul se numeste duel in proza iar regulile lui au fost expuse la inceput. Regula principala este ca trebuie sa scrieti ceva la provocarea si pe tema data de userul care a postat mai inainte. Deci tema este: BURUIANA. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Aether. 433 Raportează post Postat Decembrie 2, 2010 (editat) Buruiana --Am fumat o buruiana ! asa a inceput. Una si alta si alta, au dus-o spre un esec lamentabil. Viata halucinanta a luat-o de langa prieteni, vartejul a tras-o inauntru iar noi, abia o mai putem tine cu varful degetelor. Nu ştiu cine şi cum a ajuns p Editat Decembrie 2, 2010 de Aether Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Mihai LEONTE 24 Raportează post Postat Decembrie 3, 2010 Domnule Leonte! Poate ati observat, topicul se numeste duel in proza iar regulile lui au fost expuse la inceput. Regula principala este ca trebuie sa scrieti ceva la provocarea si pe tema data de userul care a postat mai inainte. Deci tema este: BURUIANA. *** Draga Sarazinule, Citind ultima postarea revin cu o altfel de povestire! *** NUCII COPILĂRIEI...autor Mihai LEONTE Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Mai 8, 2014 (editat) Caramida. Stii, unii aleg o pietricica, altii o scanteie de lemn culeasa de pe drum sau poate un dop de la o sticla de Cola. Dar tu..tu a trebuit sa arunci cu ditamai bolovanul de fiecare data. Asta pentru ca de fiecare data cand voiai sa iti faci simtita prezenta - sa te asiguri ca imi spargi geamul, somnul, visul si linistea. Sa fii sigur ca esti acolo, in mintea mea. Imponderabilitatea nu era pentru tine. Nu esti un romantic si nu ai fost niciodata. Te reprezinta cel mai bine cuvantul 'carnal'. De ce nu te pot acuza insa, e lipsa de imaginatie. Intotdeauna ai fost un actor veritabil cu tot arsenalul la zi. Cand te-am poftit la usa ca sa imi salvez geamul, mi-ai spus ca ai uitat sa-ti cumperi tigarile. Revenind si spargandu-mi geamul dupa bunul obicei, te-ai scuzat invocand o memorie proasta. Da. Memorie proasta ai avut si atunci cand ti-ai amintit zi de zi si ora de ora cum te-a batut colegul la tenis de camp. Tot geamul meu a suferit cand ti-am sugerat sa te antrenezi mai des, daca iti doresti lauri. Cand ti-am propus sa lasam geamul in pace si sa zabovim pe terasa, ai invocat maseaua cu bucluc si ai fugit la dentist. Bietul, nu putea sa te faca sa pricepi ca nu este cazul sa iti scoti o masea sanatoasa doar pentru a putea sa mai prinzi o ocazie de a imi sparge mie geamul. Cand am obosit si ti-am dat interdictie la bolovanii din gradina mea, ai facut un efort supraomenesc sa ii convingi pe vecini ca nu au nevoie de bolovanii lor si sa ti cedeze tie. Mi-ai spart toate geamurile atunci. Cand ai pierdut teren si in vata vecinilor, ai ramas dator vandut cumparand bolovani la tot drumul, iar cand am refuzat sa imi mai repar geamurile ca sa nu mai ai ce sparge, ai imprumutat bani de la banca si mi-ai pus geamuri noi. Ca sa ai ce sparge. Cand s-au terminat toti bolovanii din lume, ai inceput sa scoti din casa caramida cu caramida si mi-ai spart in continuare geamurile, pentru a pune altele in loc. Mare ti-a fost mirarea insa cand in locul meu era doar o fotografie pe perete. Atat a mai ramas din mine, cea careia ii spargeai geamurile. Un zid din caramida cu o fotografie pe perete in fata unui geam spart. Dar am inteles atunci. Geamul acela spart din fata zidului din caramida cu o poza pe perete - erai chiar tu. clepsidra .............................................................................. Editat Mai 8, 2014 de stupid_me 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Mai 8, 2014 (editat) Clepsidra "'ti-ar clepsidra de ras sa-ti fie!" - ranji ironic batranelul simpatic, cu o grimasa smechera in fata vitrinei prafuite, din care il privea arogant un manechin feminin, din acela de croitorie, fara cap... "ehe, ce clipe frumoase am petrecut amandoi..." isi continua monologul cu obiectul invechit, care arata exact ca o clepsidra ce cunoscuse si timpuri mai bune. Pe vremuri, cand strada pavata cu piatra cubica era atinsa de pantofi fini si mangaiata de matasea rochiilor vaporoase, ce lasau in urma un parfum discret, vitrina cu pricina fusese un loc de pelerinaj pentru multe doamne cu pretentii din Bucurestiul interbelic. Clepsidra din vitrina fusese obiect de admiratie pentru multe trupuri incorsetate si primise rasfatul multor dantele fine, matasuri si catifele, inainte de a fi dezgolita pe rand de noile posesoare ale minunatiilor acelea de vesminte. Acolo era pe vremuri unul din cele mai la moda ateliere de croitorie pentru doamne si batranelul nostalgic - ultimul proprietar al acestuia, croitor cu staif, din cei mai buni si mai priceputi in a descifra orice dorinta feminina intr-ale modei. "Ti-aduci aminte, Suzi?" sopti trist in directia manechinului, incercand discret sa-si stearga o lacrima stinghera din coltul ridat al ochiului. "Ti-aduci aminte de rochia aceea de seara, de matase neagra, a doamnei avocat? Ti-aduci aminte ce fina era la atingere, ce bogatie de falduri ii facusem sa-i ascundem lipsurile din corset? Ti-aduci aminte ce mandra aratai inainte de ultima proba, cat de bine te prindea croiala, cat de subtire iti parea mijlocul si ce avalansa de pliuri sofisticate te invaluia? Eram atat de mandru de tine si de munca noastra, incat aproape ca nu mai voiam s-o las sa te despoaie... si nasturii de perle atat de fini si de discreti si totusi atat de evidenti, incat nu mai aveai nevoie de nici o alta bijuterie.... si broderia corsajului cat de complicata si frumoasa putea sa fie.... eh! ce timpuri, ce timpuri, Suzico!" Isi lasa barbia in piept si, cu ochii usor inlacrimati, atintiti spre pavaj, facu cativa pasi indepartandu-se de vitrina. Apoi se opri si se intoarse iar, privind lung la forma de clepsidra scaldata in razele tarzii ale dupa-amiezei... paradoxal, observa in vitrina, alaturi de manechinul invechit si ascunsa dupa un colt, o clepsidra adevarata.... mica, cu sticla devenita fumurie, cu nisipul scurs.... ofta greu si, intorcandu-si privirea spre manechin, ii sopti pentru ultima oara, cu un zambet plin de regrete: "Suzico, am facut treaba buna amandoi si am mai fi facut daca vremea noastra nu s-ar fi dus... ramai sanatoasa, frumoasa mea si mai presus de orice, nu uita ca ai trait timpuri cand toate damele bine din oras erau invidioase pe tine si cadeau lesinate in corsete..." Ii facu cu ochiul, ii trimise o bezea si, cu pasi marunti si sovaitori, se indeparta de cladire, pierzandu-se in multime....In vitrina, Suzi - cea fara cap si cu mijloc de viespe - ramase tacuta, aceeasi martora muta a timpurilor cu miros de lavanda, peste care nisipul clepsidrei se scursese ... matelot Editat Mai 8, 2014 de *tania* 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
