De ce a scazut rata natalitatii atat de mult?

Nahreen a scris:

Fiind singura la parinti ma regasesc in aceste randuri dar in acelasi timp cine mi-ar putea garanta ca daca as fi avut frati si surori nu as fi crescut deprivata de unele chestii care mi s-au acordat in totalitate,fiind nevoita sa le impart (inclusiv afectiune parinteasca)sau ca la ora actuala m-as fi inteles bine cu ei?

Chiar daca un anumite privinte ai fi pierdut anumite avantaje,cu siguranta ai fi castigat altele,in alte privinte.Nu e un lucru rau sa impartim ceea ce avem,mai ales cu un frate.Din contra e un exercitiu educational si spiritual foarte bun,care ne imogateste sufleteste.

Nahreen a scris:

Lorelai,cunosc fete care au decis sa tina cate un copil doi de la varste tinere fara ca tatal sau tatii sa fie implicati in viata lor si fara ca ele sa aiba totusi o baza materiala cat de cat decenta si acum se plang de cat de greu le este si ca nu stiu cum o sa faca fata zilei de maine.Dar na...si-au dorit numaidecat copii.Sansa ca ele sa ajunga la reprosuri mai tarziu e mare.Ce parere ai de asta?

Cu siguranta nu e usor oricum,iar ca mama singura e si mai greu.Insa se merita sacrificiul.

lorelai, eu nu inteleg viziunea ta ca e bine sa fie mai multi frati sa se ajute, sa-si planga pe umeri etc

si ca cei singuri sunt privati de imbogatirea aia spirituala

imi suna a sabloane si atat

eu nu merg pe principiul ca trebuie sa-ti impovarezi familia cu ce probleme ai, ca trebuie sa le ceri ajutorul si ei sunt obligati sa ti-l dea, ca trebuie cineva din familie sa poarte in carca necazul tau etc

Cand ajungi la varsta maturitatii oricum ii faci propria familie cu care imparti bunele si relele

si culmea cunosc destule exemple in care fratii isi fac zilele fripte unii altora cu tot felul de bazaconii si asta creeaza tensiuni cu sotii lor

m-am gandit de multe ori ca nici strainii n-ar putea produce asa probleme mari

Concret, dupa ce fratii se casatoresc si au propriile familii ce tangente au? se intalnesc la o poveste sau in familia largita, la zile de nastere, nunta, la un botez, isi dau un telefon etc

ca tu tot insisti pe faptul ca se ajuta intre ei dar ce pot avea atatea de impartit?

Un frate bun e cel ce se bucura cand iti merge bine si nu te ingreuneaza cu problemele lui, ca probleme fiecare are si trebuie sa invete sa si le rezolve singur

eu ii protejez inclusiv pe parinti de necazurile mele sau chiar daca simt nevoia sa le povestesc o fac la capitolul "diverse" tocmai pt ca stiu ca ar suferi, de ce mi-as dori sa sufere si altii din cauza mea?

si sunt convinsa ca multi procedeaza asa

iar cine vrea sa te ajute, te ajuta indiferent ca ti-e ruda/prieten/cunostinta/strain

Elexira a scris:

E adevarat ca exista situatii in care te ingrozesti cand auzi ce si-au putut face fratii unii altora.Dar e chestie de educatie.

Un frate e un frate.Stii vorba aia:sangele apa nu se face.E foarte adevarata.

Dupa 17 ani de casatorie am divortat si am ramas singura cu trei fete. Cea mai mare avea 16 ani si a trebuit sa aiba grija de surorile ei de 12 si 6 ani, eu fiind nevoita sa lucrez mult mai mult sa le pot asigura traiul. Sa nu credeti ca din banii castigati am dus-o foarte bine, trebuia platita intretinerea, lumina, telefonul, internetul, meditatiile pentru 2 copii sa ne ramana bani si pentru mancare si haine. Acum toate aceste greutati au trecut, dar te intreb cum s-ar putea gandi la cresterea natalitatii cand fiica cea mare e satula de crescut copii, cea mijlocie se gandeste la ziua de maine cand ar pute fi data afara din servici, cea mica e inca la scoala ( facultate).

nelyana a scris:

Dupa 17 ani de casatorie am divortat si am ramas singura cu trei fete. Cea mai mare avea 16 ani si a trebuit sa aiba grija de surorile ei de 12 si 6 ani, eu fiind nevoita sa lucrez mult mai mult sa le pot asigura traiul. Sa nu credeti ca din banii castigati am dus-o foarte bine, trebuia platita intretinerea, lumina, telefonul, internetul, meditatiile pentru 2 copii sa ne ramana bani si pentru mancare si haine. Acum toate aceste greutati au trecut, dar te intreb cum s-ar putea gandi la cresterea natalitatii cand fiica cea mare e satula de crescut copii, cea mijlocie se gandeste la ziua de maine cand ar pute fi data afara din servici, cea mica e inca la scoala ( facultate).

Esti inca un exemplu concret ca se poate.Nu cu unul,nu cu doi...ci cu trei.Bravo tie!

In legatura cu siguranta zilei de maine:singura certitudine pe care o avem pe lumea asta e Dumnezeu.In rest niciodata nu putem stii ce va mai fi.Cine e simte si vrea sa faca copii,va face oricum,indiferent de ce va fi.Cine nu...poate avea oricati bani si oricate conditii,ca tot va gasi mereu piedici.

Unei tinere putin ii pasa de rata natalitatii.Doar nu ne apucam acum sa facem copii,doar ca scade natalitatea.Dar daca mama ii explica frumos ca asa e legea firii si este cea mai mare implinire a unui om(la timpul potrivit,bineinteles),daca o educa de mic copil in spiritul asta,cu siguranta la maturitate va fi o mamica fericita.In schimb daca mama se plange toata viata copiilor ei ca, ce greu e sa fii parinte,ce grea e viata asta etc...la maturitate copiii vor deveni persoane anxioase si vor ezita mult inainte de a avea proprii lor copii.

lorelai1907 a scris:

Esti inca un exemplu concret ca se poate.Nu cu unul,nu cu doi...ci cu trei.Bravo tie!

E o diferenta mare intre a supravietui de pe o zi pe alta si a duce o viata buna.

pe a scris:

E o diferenta mare intre a supravietui de pe o zi pe alta si a duce o viata buna.

Ce intelegi printr-o viata buna?

lorelai1907 a scris:

Ce intelegi printr-o viata buna?

Presupun ca o viata buna ai atunci cand nu duci grija zilei de maine pentru ca nu stii daca vei avea ce pune pe masa de mancare sau nu stii daca vei putea plati chiria sa nu ajungi pe drumuri.O viata buna ai atunci cand daca te imbolnavesti tu sau copii tai ai cu ce sa platesti un medicament sau tratament fara sa te bagi in datorii si nu stai sa zaci in casa ca un caine.

O viata buna este atunci cand din truda pe care o depui iti permiti totusi cate o mica placere,fie ca e in forma unui concediu sau bun cumparat.

Deasemenea atunci cand vezi ca tu si familia ta nu suferi zilnic ca sa supravietuiesti.

In concluzie o viata buna nu este neaparat una de lux si bunuri materiale ci una unde pui capul pe perna noaptea obosit dar multumit si fara griji existentiale colosale.

Calauza a scris:

Deci inca odata, repet: am inteles ca esti o persoana care pune pret pe alte valori decat cele materiale, insa nu uita - nici tu, nici altii - ca nu traiesti singura, ci mai ai 7 miliarde de fiinte umane pentru care esti direct si indirect responsabila, plus animale si plante pentru care esti de 2 ori responsabila (pentru fiecare dintre ele), caci ele nu-si pot apara drepturile prea mult de unele singure. Plus planeta asta care - inca - ne mai tine pe toti.

Exista insa o mare dilema - nu familiile numeroase, unele ducand-o de pe o zi pe alta, produc surescitarea acestei planete - ci dimpotriva, cei care din lacomie, vor pe zi ce trece mai mult si mai mult, fara sa le pese de consecinte. Cate lucruri nu se irosesc pe lumea asta, pentru ca unele companii sa faca un profit cat mai mare, in vreme ce altii mor de foame... In ziua de azi problema nu e, indraznesc sa-mi dau cu parerea, cresterea populatiei - dimportiva! Lumea vestica cel putin se confrunta cu o scadere a natalitatii, dar si cu o "epidemie" de "consumerism" (ca nu stiu cum sa traduc). Ideea e ca unii mor de foame iar altii vor prea multe, nu ca nu ar exista destul pentru toti, la o adica...

Calauza a scris:

Deci tot ce trebuie sa faci ca sa-ti asumi responsabilitatea aceasta, este sa faci un pic de planning familial (contraceptive, prezervative, abstinenta, RESPONSABILITATE!).

Corect. Pacat ca in ziua de azi oamenii considera abstinenta de neinchipuit.

Calauza a scris:

Ce gasesti atat de rau intr-o legislatie care da dreptul la un copil de familie???

Eu gasesc ca e abominabil ca statul sa se bage in asa hal in viata cuiva. "Statul" fiind cine? Oameni. Ajunsi la putere. Deci de cele mai multe ori, cu o fibra morala sub nivelul marii. Am povestit mai sus cazul unei femei fortate fizic sa avorteze un copil care mai avea putin si se nastea, doar pentru ca acel copil era "ilegal".

Daca cineva in viata asta m-ar forta la propriu sa imi avortez copilul, as face scopul vietii mele ca el sa moara in chinuri. Si nu glumesc cu nimic. Intai l-as tortura vreo saptamana.

Calauza a scris:

Mult noroc in lumea pe care o creati.

In mare sunt de acord cu tine, ca in primul si in primul rand omul trebuie sa fie responsabil cand vine vorba de "a o baga pe dansa intr-insa", cum se mai spune. Si ca abstinenta nu omoara pe nimeni.

Totusi consider ca te-ai revoltat impotriva persoanei nepotrivite (asa cum si eu odinioara am facut-o, mult mai urat, in cazul tau). Nu oamenii care din credinta in Dumnezeu isi doresc familii mari sunt cei care destabilizeaza moral aceasta lume, ci cei care practica iresponsabilitatea sexuala, in sensul de a se culca azi cu Ionel, maine cu Gigel si poimaine cu Dorel.Ca exista destui, mai ales in zilele noastre.

Finnian a scris:

Exista insa o mare dilema - nu familiile numeroase, unele ducand-o de pe o zi pe alta, produc surescitarea acestei planete - ci dimpotriva, cei care din lacomie, vor pe zi ce trece mai mult si mai mult, fara sa le pese de consecinte... Ideea e ca unii mor de foame iar altii vor prea multe, nu ca nu ar exista destul pentru toti, la o adica...Daca cineva in viata asta m-ar forta la propriu sa imi avortez copilul, as face scopul vietii mele ca el sa moara in chinuri... Nu oamenii care din credinta in Dumnezeu isi doresc familii mari sunt cei care destabilizeaza moral aceasta lume, ci cei care practica iresponsabilitatea sexuala, in sensul de a se culca azi cu Ionel, maine cu Gigel si poimaine cu Dorel.

Ca de obicei sunt de acord - in principiu - cu tine. Cu o singura precizare: trebuie sa "lucram" nu numai cu iresponsabilitatea sustinuta de promotorii religiilor, cat si cu cea a "capilor" lumii asteia - ca doar nu degeaba se spune ca "pestele de la cap se impute". Deci pe langa schimbarea mentalitatii umane, ar fi foarte utila si o mai echitabila/responsabila repartizare a resurselor lumii. Si cred ca nu trebuie sa disociem problemele una de alta, sa blamam doar una sau alta, caci fiecare isi aduce "contributia" ei la prostul mers al societatii umane actuale, si toate impreuna sunt dezastruoase.

Sunt de acord ca nu trebuie lasat statul sa intre chiar asa cu bocancii in viata privata a unei persoane, insa ceva trebuie facut cu privire la inmultirea necontrolata. Si pana una alta legea cu un bebe - hai, doi - de familie nu pare chiar cea mai proasta solutie in comparatie cu consecintele inexistentei ei - pe termen semi-lung.

Cat despre oamenii cu credinta in Dumnezeu care isi doresc familii numeroase, esti de acord cu mine ca nu credinta in Dumnezeu ii trimite in pat, la o partida de amor fara "acoperire", ci propria lor dorinta fizica necontrolata/incontrolabila si iresponsabila (atata timp cat e fara preventie)?

Cat despre restul, acum vreau sa cer sa mi se stearga postarea, pentru ca mi-am promis mie insami ceva si trebuie sa ma tin de cuvant.

Calduroase salutari.