Jurnal de sampanie

[another_kind 7]

Am o fire mai libertina. In sensul ca am avut multi parteneri si am practicat multe excentricitati sexuale. Trebuie sa mentionez ca toti au insemnat ceva pentru mine, altfel un barbat nu ajunge sa ma atinga in veci. Din ce in ce mai des am inceput sa ma lovesc de parerile unora cum ca o fata ca mine nu pote deveni o sotie buna. Mai ales ca eu sunt in stare sa-mi pun banii pe ideea exact opusa. Parerea voastra care este?

[Saharian 1567]

Ca nu esti deloc cine pretinzi !

 

:)

[another_kind 7]

Ca nu esti deloc cine pretinzi !

 

:)

 

=)) e foarte amuzant. Tocmai vin de pe softpedia, unde m-am ales cu un bann pentru ca m-am luat le cearta cu un administrator. Ideea e ca si acolo, primele reactii cam astea erau. dar dupa aia s-au mai lamurit si am inceput sa discutam:)

[LikeThisPoppy 1630]

Libertinajul nu prea se impaca cu notiunea de sotie. Ai renunta la acesta ca sa poti fi o sotie buna?

[another_kind 7]

Libertinajul nu prea se impaca cu notiunea de sotie. Ai renunta la acesta ca sa poti fi o sotie buna?

 

 

Fireste. Dar ma crede cineva? Toti partenerii mei au insemnat ceva pentru mine. Nu am facut nebunii de dragul nebuniilor, am facut nebunii de dragul partenerilor. Imi place sa le indeplinesc fanteziile sexuale. Am limitele mai ridicate decat ale altor femei, sunt dispusa la mai multe, dar asta nu inseamna ca nu pot fi cuminte.

[LikeThisPoppy 1630]

Fireste. Dar ma crede cineva? Toti partenerii mei au insemnat ceva pentru mine. Nu am facut nebunii de dragul nebuniilor, am facut nebunii de dragul partenerilor. Imi place sa le indeplinesc fanteziile sexuale. Am limitele mai ridicate decat ale altor femei, sunt dispusa la mai multe, dar asta nu inseamna ca nu pot fi cuminte.

Increderea scade invers proportional cu nr partenerilor sexuali. Normai ca ai simtit ceva pentru ei.... dar daca simti in fiecare zi pentru altul...

Insa tu stii cel mai bine.

[Burel001 1051]

Anther_one,

 

Off topic dar nu pot sa ma abtin: Pe "o" l-ai uitat sau asa ai vrut tu?

 

Acum relativ la intrebarea ta,nu cred ca in conditii normale poti devenii o sotie buna.Buna pentru o majoritate ,care vede sotia asta intr-un anume fel, mai apropiat cu siguranta de puritanism decat de libertinism.

Tocmai pentru ca ai simtit ceva pentru fiecare si ti-ai asumat sentimental toate relatiile,combinat cu excentricitatile , ma face sa cred ca se va mai repeta.Este filozofia ta erotica si asta te defineste ca femeie.In consecinta poti fi o sotie foarte buna ,pentru un barbat la fel de libertin ca si tine si inca si mai plin de excentricitati ,cat mai erotice.

 

Daca imi spuneai ca ai avut doar relatii interesate de exemplu si o gramada de excentricitati ,abia atunci te incadrai in teoria mea, care spune ca astfel de femei pot devenii cele mai bune sotii.Nu mai au curiozitati erotice,relatiile au fost de conjunctura,asteapta barbatul care sa le aduca fericirea, iar un barbat care le iubeste si trece cu vederea aventurile trecutului devine un mic idol pentru ele.

[Stardust2013 6]

Am o fire mai libertina. In sensul ca am avut multi parteneri si am practicat multe excentricitati sexuale. Trebuie sa mentionez ca toti au insemnat ceva pentru mine, altfel un barbat nu ajunge sa ma atinga in veci. Din ce in ce mai des am inceput sa ma lovesc de parerile unora cum ca o fata ca mine nu pote deveni o sotie buna. Mai ales ca eu sunt in stare sa-mi pun banii pe ideea exact opusa. Parerea voastra care este?

 

Eu cred ca nu poti deveni o sotie buna decat pentru o perioada limitata de timp. Adica, sa explic mai clar: poti deveni o sotie buna in sensul de: o companie placuta, reliable, grijulie si atenta la nevoile sotului tau, care in mod sigur va fi un barbat fericit daca aplici cu el (only) ceea ce ai invatat pana acum, dar tu nu cred ca vei fi o sotie fericita. Deci casatoria ca si excentricitatile sexuale le faci pentru tine, pt placerea ta, sau pentru altii? Adica poti incerca o casnicie, dar eu cred ca daca excentricitatile sexuale si casnicia le faci pentru placerea ta, la un moment dat ceea ce esti in sufletul tau (si care te-a "impins" la viata de dinainte de casnicie) va iesi din nou la iveala si-si va cere drepturile. Of course, poti sa incerci sa te "educi" in sensul casniciei si renuntarii la libertatea ta, precum si la monogamie, dar nu cred ca sunt sanse mari de reusita. Pe langa chestiunile care tin de fire, mai ia in considerare si obisnuintele create de tipul de viata pe care l-ai avut pana acum. Mai bine incerci ceva de domeniul "parteneriatului", adica un partener de cursa lunga, alaturi de care sa dai sharing la o parte din viata ta, dar sa-ti pastrezi apartamentul tau (sau locul tau personal), precum si independenta. Nu inteleg de ce toate femeile sunt invatate ca fericirea si implinirea inseamna casnicie, familie, copii, in primul rand nici nu cred ca omul e facut sa fie monogam, multe probleme de cuplu si sociale pornesc de la monogamia autoimpusa (dar nici cu ideea "zburatului din floare-n floare" nu sunt de acord, in primul rand ca experimentatul in exces duce la uzura fizica si sufleteasca :) ). Dar asta e un subiect larg si foarte greu de aplicat corect (atat fata de altii cat si fata de sine insusi) si, binenteles, asta e doar parerea mea.

[another_kind 7]

In primul rand trebuie sa observ marea diferenta de reactie intre softpedia si aici. Acolo a cam fost ceva de genul: mars taratura de aici, vrei o viata cuminte acuma?

 

Nu intamplator am deschis acest topic. Simt ca ma aflu la un moment in viata mea in care trebuie sa trag niste concluzii. Am 33 de ani, si daca hotarasc ca o viata de familie este tot ce imi doresc, trebuie sa o fac repede, altfel nu mai e timp. Eu una simt ca nu mi se potriveste, ca nu e de mine, insa mi-e foarte frica sa nu regret mai tarziu.

 

Intr-adevar ma indragostesc repede si foarte tare, si se pare ca desi am o varsta, nu reusesc sa trec de stadiul asta al innamorarilor copilaresti. Se pare ca la mine nu tine de varsta, tine de felul meu de a fi.

 

Ati mai cunoscut persoane ca mine? Cum sunt? Ce fel de viata au?

 

Increderea scade invers proportional cu nr partenerilor sexuali. Normai ca ai simtit ceva pentru ei.... dar daca simti in fiecare zi pentru altul...

Insa tu stii cel mai bine.

 

 

Nu chiar in fiecare zi :good:. Hai sa intru in amanunte, pentru ca am senzatia ca de data asta am cu cine sta de vorba. Am 33 de ani, am fost virgina pana la 20, si in cei 13 ani de activitate sexuala am avut in jur de 40 de parteneri. Pe multi i-am iubit, pe unii nu am mai vrut sa ii vad a doua zi. Am avut relatii monogame lungi, in care nu am inselat, si altele in care am inselat, de nervi. Daca ma enervezi asta fac, asta e razbunarea mea. Nu ma cert, nu fac scene, dar te insel, si asta ma linisteste. Nu stiu cum si de e. Dar m-ar interesa sa stiu daca e o reactie pe care o mai au si altii. Am avut si relatii scurte dar foarte intense si frumoase. Am avut si o relatie cu un barbat insurat...pot sa spun in apararea mea ca nu am stiut 4 luni de zile, si cand am aflat a fost imposiibil sa ma desprind un an de zile, pentru ca l-am iubit foarte mult. Ca excentricitati, dincolo de multe care se pot face intre doua persoane, am practicat si swing, si 3 some. Nu am initiat eu experimentele astea, dar de placut mi au placut.

 

Nu stiu exact care este polititca forumului si in cate amnunte pot intra. Ideea mea nu este de a ma exprima vulgar, dar cat mai detaliat, pentru a obtine reactii cat mai relevante realitatii. Asa ca m-ar ajuta o explicatie in acest sens.

 

Anther_one,

 

Off topic dar nu pot sa ma abtin: Pe "o" l-ai uitat sau asa ai vrut tu?

 

Acum relativ la intrebarea ta,nu cred ca in conditii normale poti devenii o sotie buna.Buna pentru o majoritate ,care vede sotia asta intr-un anume fel, mai apropiat cu siguranta de puritanism decat de libertinism.

Tocmai pentru ca ai simtit ceva pentru fiecare si ti-ai asumat sentimental toate relatiile,combinat cu excentricitatile , ma face sa cred ca se va mai repeta.Este filozofia ta erotica si asta te defineste ca femeie.In consecinta poti fi o sotie foarte buna ,pentru un barbat la fel de libertin ca si tine si inca si mai plin de excentricitati ,cat mai erotice.

 

Daca imi spuneai ca ai avut doar relatii interesate de exemplu si o gramada de excentricitati ,abia atunci te incadrai in teoria mea, care spune ca astfel de femei pot devenii cele mai bune sotii.Nu mai au curiozitati erotice,relatiile au fost de conjunctura,asteapta barbatul care sa le aduca fericirea, iar un barbat care le iubeste si trece cu vederea aventurile trecutului devine un mic idol pentru ele.

 

 

Pe "o" nu l-am tastat din gresala =)) Dar nu ma deranjaza, mi se pare funny :)

 

Tocmai ce spui tu ma alarmeaza si pe mine. Prea sunt asumate toate. Daca sunt dependenta de asta? De perioada de inceput, de zapaceala aia de la inceput, de schimbare?

 

Eu cred ca nu poti deveni o sotie buna decat pentru o perioada limitata de timp. Adica, sa explic mai clar: poti deveni o sotie buna in sensul de: o companie placuta, reliable, grijulie si atenta la nevoile sotului tau, care in mod sigur va fi un barbat fericit daca aplici cu el (only) ceea ce ai invatat pana acum, dar tu nu cred ca vei fi o sotie fericita. Deci casatoria ca si excentricitatile sexuale le faci pentru tine, pt placerea ta, sau pentru altii? Adica poti incerca o casnicie, dar eu cred ca daca excentricitatile sexuale si casnicia le faci pentru placerea ta, la un moment dat ceea ce esti in sufletul tau (si care te-a "impins" la viata de dinainte de casnicie) va iesi din nou la iveala si-si va cere drepturile. Of course, poti sa incerci sa te "educi" in sensul casniciei si renuntarii la libertatea ta, precum si la monogamie, dar nu cred ca sunt sanse mari de reusita. Pe langa chestiunile care tin de fire, mai ia in considerare si obisnuintele create de tipul de viata pe care l-ai avut pana acum. Mai bine incerci ceva de domeniul "parteneriatului", adica un partener de cursa lunga, alaturi de care sa dai sharing la o parte din viata ta, dar sa-ti pastrezi apartamentul tau (sau locul tau personal), precum si independenta. Nu inteleg de ce toate femeile sunt invatate ca fericirea si implinirea inseamna casnicie, familie, copii, in primul rand nici nu cred ca omul e facut sa fie monogam, multe probleme de cuplu si sociale pornesc de la monogamia autoimpusa (dar nici cu ideea "zburatului din floare-n floare" nu sunt de acord, in primul rand ca experimentatul in exces duce la uzura fizica si sufleteasca :) ). Dar asta e un subiect larg si foarte greu de aplicat corect (atat fata de altii cat si fata de sine insusi) si, binenteles, asta e doar parerea mea.

 

 

Nu simt apropiindu-se nici o uzura, de nici un fel. Doar presiunea asta a celor din jurul meu, de a ma asza la casa mea, da a intemeia o familie a inceput sa ma puna pe ganduri. Daca ei au dreptate? Daca am sa regret mai tarziu?

Editat Ianuarie 27, 2010 de Anther_one

[Saharian 1567]

Mi-a "placut" ca te-ai justificat adanc pentru relatia cu nenorocitul insurat ... presupun ca il puteai de fapt aseza la capitolul "experimentari sexuale" .... ca tot te gandesti la el ca la o broasca raioasa

 

un frustrat insurat :)