Imi pierd increderea in oameni.

Sper ca de data asta sa-mi apara topicul. Nu prea stiam unde sa dau fuguta sa ma descarc, asa ca m-am gandit ca aici as putea.. De curand mi-am pierdut o prietena foarte buna, desi dupa ceva timp mi-am dat seama ca nu este chiar cum parea sa fie. La una din certurile noastre mi-a redeschis niste rani din trecut, rani pe care m-am chinuit mult timp sa le inchid si abia reusisem.. Stia foarte bine ca e una din putinele persoane carora le-am vorbit despre trecutul meu, iar ea n-a evitat sa ma doboare in felul asta. Cand mi-au fost facute acele rani pentru prima oara, mi-am pierdut increderea in oameni si pentru a putea trece peste m-am inchis in mine si mi-am pierdut orice sentiment. A durat mult si a fost greu sa ma deschid iar in fata altora, sa invat iar sa am incredere, sa invat sa simt. Acum ma regasesc din nou in aceleasi imprejurari, fiind pe punctul sa imi pierd increderea. Dar ma gandesc la cei dragi si tare mi-e ca or sa sufere si e ultimul lucru pe care-l vreau. In plus, acum sunt bantuita si de umbrele trecutului si simt cum cedez cate putin in fiecare zi..

Nici macar nu stiu la ce ma astept vorbind aici despre toate astea..

Te ajuta uneori sa te inchizi in tine si sa ridici toate barierele, daca te simti vulnerabila, si desi pare ca va dura pentru totdeauna, de obicei e doar o stare temporara. Daca te ajuta sa te simti puternica, nu respinge aceasta stare, "cultiv-o" pentru mai tarziu si invata sa te bazezi doar pe tine la nevoie si sa nu depinzi emotional de altii in asa hal incat dezamagirea cauzata de cineva sa te darame. Vor fi multe momente in viata (de obicei sunt in vietile tuturor) in care vei avea nevoie de acest sentiment, de siguranta ca doar pe tine te poti baza. Dar nu-i indeparta pe cei care nu merita asta. Dupa o vreme au sa se limpezeasca lucrurile si vei vedea ca pentru a nu mai suferi trebuie doar sa tai legaturile cu anumiti oameni, nu sa te feresti de toata lumea. Dar cred ca mai toti trecem intai prin starea de inchidere in sine, e perfect normal. Multa bafta.

Iti multumesc mult pentru raspuns si sfaturi. Daca nu m-as cunoaste, nu m-as teme nici eu prea mult de a ma inchide in mine. Dar si data trecuta, facand asta am devenit o persoana de nerecunoscut, de care imi este oarecum rusine. Pentru a-mi "umple" golul lasat de lipsa oricarui sentiment/emotii am ranit multe persoane, indiferent daca le-am iubit sau nu, le-am facut rau in mod constient. Si nu imi este de indepartat, pentru ca la un moment dat am fost nevoita sa fac asta doar pentru a nu ii rani. Asta ma sperie. Nu vreau sa ajung sa fac iar asa ceva, mai ales ca sunt sigura ca o sa simt nevoia si s-o hranesc.

Increderea in oameni putini si-o mai pastreaza. Nu-ti mai pune sperante prea mari in cineva. Invata sa te bucuri de prezenta prietenilor si atat. Prietenia, prietenie e f rara. Atunci cand apar neintelegeri chiar si cei mai buni prieteni isi arunca vorbe grele, spuse doar la suparare.

Invata sa fii o prietena cumpatata si sa-ti alegi prieteni cumpatati.

In ziua de azi nu poti avea incredere in nimeni. Cat despre prieteni, e bun proverbul acela, "fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma pazesc si singur"! Asta nu inseamna sa nu ai amici, sa te inchizi in tine si sa stai intre 4 pereti, dar de la amicitie pana la prietenie e cale lunga.

Mai important e sa ai incredere in tine.

Fii atenta cu tine si cu cei din jur, fii atenta sa nu ranesti persoana nepotrivita.

E greu, dar un sistem de aparare impotriva atacurilor altora ajuta.

mica_curioasa a scris:

Increderea in oameni putini si-o mai pastreaza. Nu-ti mai pune sperante prea mari in cineva. Invata sa te bucuri de prezenta prietenilor si atat. Prietenia, prietenie e f rara. Atunci cand apar neintelegeri chiar si cei mai buni prieteni isi arunca vorbe grele, spuse doar la suparare.

Invata sa fii o prietena cumpatata si sa-ti alegi prieteni cumpatati.

denise01elle a scris:

In ziua de azi nu poti avea incredere in nimeni. Cat despre prieteni, e bun proverbul acela, "fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma pazesc si singur"! Asta nu inseamna sa nu ai amici, sa te inchizi in tine si sa stai intre 4 pereti, dar de la amicitie pana la prietenie e cale lunga.

Pe mine nu prea m-a ferit Dumnezeu de nimeni.

In perioada asta de liniste de vreo 2 ani, am iubit oameni si de fiecare data am cautat in ei ce era mai bun, am trecut peste micile greseli, peste minciuni... Am avut speranta si incredere ca la bine vor raspunde tot cu bine, ca isi vor deschide inimile. Dar pe cine ajuti, nu te lasa sa traiesti. Iar in ea am vazut o a 2-a sora. Nici eu nu sunt o sfanta, dar am crezut ca nu va recurge la asemenea lucruri doar pentru a iesi invingatoare in razboiul nostru.

whosyourdady a scris:

Mai important e sa ai incredere in tine.

Fii atenta cu tine si cu cei din jur, fii atenta sa nu ranesti persoana nepotrivita.

E greu, dar un sistem de aparare impotriva atacurilor altora ajuta.

In momentul asta nici macar in mine nu am incredere. Ma simt vinovata si mi-e rusine de mine, de faptul ca am fost suficient de naiva sa ma apropii atat de mult de prieteni, sa ii las sa ma cunoasca asa cum sunt, sa ma inteleaga, desi ar fi trebuit sa ma invat minte din patania anterioara. Am facut alegeri gresite, desi eu am fost foarte sigura ca le fac pe cele bune.

SkaterGirl a scris:

Sper ca de data asta sa-mi apara topicul. Nu prea stiam unde sa dau fuguta sa ma descarc, asa ca m-am gandit ca aici as putea.. De curand mi-am pierdut o prietena foarte buna, desi dupa ceva timp mi-am dat seama ca nu este chiar cum parea sa fie. La una din certurile noastre mi-a redeschis niste rani din trecut, rani pe care m-am chinuit mult timp sa le inchid si abia reusisem.. Stia foarte bine ca e una din putinele persoane carora le-am vorbit despre trecutul meu, iar ea n-a evitat sa ma doboare in felul asta. Cand mi-au fost facute acele rani pentru prima oara, mi-am pierdut increderea in oameni si pentru a putea trece peste m-am inchis in mine si mi-am pierdut orice sentiment. A durat mult si a fost greu sa ma deschid iar in fata altora, sa invat iar sa am incredere, sa invat sa simt. Acum ma regasesc din nou in aceleasi imprejurari, fiind pe punctul sa imi pierd increderea. Dar ma gandesc la cei dragi si tare mi-e ca or sa sufere si e ultimul lucru pe care-l vreau. In plus, acum sunt bantuita si de umbrele trecutului si simt cum cedez cate putin in fiecare zi..

Nici macar nu stiu la ce ma astept vorbind aici despre toate astea..

Am citit mesajul tau si am ramas masca. Se vede clar ca tu habar nu ai pe ce lume traiesti. In lumea asta toata lumea inseala pe toata lumea. Incepand de la presedintele tarii si terminand cu femeia de servici care spala pe jos in scoli. Si daca pui totul la inima atunci esti o persoana moarta. Dar nu trebuie sa ajungi nici in cealalta extrema in care sa te izolezi intre 4 pereti si sa nu mai vorbesti cu nimeni. Trebuie mereu sa te adaptezi. Sa iti faci prieteni, dar niciodata sa nu le spui mai mult decat trebuie ei sa stie. Cat despre asa zisele tale "rani" din trecut, alea sunt doar un mare bullcrap. Celui mai bun prieten al meu i-au murit ambii parinti la 4 ani din cauza unui accident de masina si a fost crescut de bunici. Si a trecut peste si acum cativa ani si-a deschis propria firma si o duce destul de bine. Ideea e ca trecutul nu trebuie uitat si nici nu trebuie sa te bantuie. Din greselile trecutului trebuie doar sa inveti si sa incerci sa nu le mai repeti. Atat si nimic mai mult. Si tu ai doar 19 ani. Daca crezi ca acum ai probleme, stai sa vezi cum o sa fie peste cativa ani.

SkaterGirl a scris:

Pe mine nu prea m-a ferit Dumnezeu de nimeni.

In perioada asta de liniste de vreo 2 ani, am iubit oameni si de fiecare data am cautat in ei ce era mai bun, am trecut peste micile greseli, peste minciuni... Am avut speranta si incredere ca la bine vor raspunde tot cu bine, ca isi vor deschide inimile. Dar pe cine ajuti, nu te lasa sa traiesti. Iar in ea am vazut o a 2-a sora. Nici eu nu sunt o sfanta, dar am crezut ca nu va recurge la asemenea lucruri doar pentru a iesi invingatoare in razboiul nostru.

E doar o zicala, daca nu te feresti tu, nu te va feri nimeni. Trebuie sa treci prin diverse chestii in viata ca sa te alegi cu ceva, si fiecare sut in fund e un pas inainte. Si eu pe la varsta ta am invatat cum sta treaba cu prietenele cand cea mai buna prietena a mea (eram prietene de la 4 ani) a incercat sa se culce cu iubitul meu...desi era prietena mea cea mai buna si stia ce e intre noi si ce simt pt el...dar timpul vindeca ranile, ideea e sa inveti ceva din toate experientele prin care trebuie sa treci si sa-ti fie invatare de minte sa nu mai repeti aceleasi greseli. In ceea ce ma priveste, eu nu cred ca exista prietenie intre femei, mai am o prietena, dar e in strainatate...si tot nu ii incredintez secretele mele...nu se stie niciodata cand le-ar putea folosi...

Mie mi se pare foarte sănătos să nu ai