Sari la conținut
Forum Roportal
Cristi din prahova

Si totusi nu suntem decat niste biete animale

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Cine suntem?

De unde venim si care este scopul nostru in aceasta lume?

Nu se cunoaste sigur identitatea noastra.Poate ca am evoluat din maimute sau poate ca suntem rodul unor experimente de inginerie genetica,facute de catre niste fiinte superioare noua.Aceste fiinte au realizat o combinatie intre genele lor si genele vreunei specii de maimute.In urma acestei combinatii a rezultat o minunata fiinta numita OM.Cand furam,ucidem,violam,suntem egoisti,desfranati,uneori lasi,alteori prea violenti,noi nu facem decat sa ne dam de gol originile noastre animalice.Tot ce se consdera ca fiind rau in fiinta noastra,tine de originile noastre ancestrale.Calitati cum sunt inteligenta,demnitatea,cinstea,omenia,capacitatea de a iubi neconditionat etc etc,fac parte din jumatatea noastra "divina".

 

Acum ca putem banui cat de cat cine suntem,vom putea stabili care este scopul nostru pe acest Pamant.Scopul nostru este acela de a deveni OM,de a ne asemana cu parintii nostrii divini.Cand ne nastem,suntem exact niste animale veritabile,insa detinem capacitatea de a deveni OM.In primii ani de viata nu ne putem descurca singuri,cerem de mancare,facem pe noi,ne pasc pericole la tot pasul,cu alte cuvinte suntem net inferiori animaleor.Cand ne-om fi dezvoltat deja si suntem capabili de reproducere,avem impresia ca suntem supermani,ca toata lumea se invarte in jurul nostru,avem impresia ca suntem minunati,dar nu facem decat sa ne dam pe fatza cu atata naivitate,partea noastra intunecata,Alergand dupa placeri,nu facem decat sa ascultam glasul instinctelor noastre..Cand omul se educa,de fapt educa animalul din el.

 

Ca sa devii OM este foarte greu,dar ca sa pari OM este mult mai usor.

Majoritatea dintre noi suntem niste animale,insa mascam acest lucru creind aparente.In acest sens dorim sa parem culti,morali,cinstiti,educati.In afara de instinctele animalice,omul si-a mai cultivat o seama de sentimente negative,care-l fac sa fie mai prejos decat dobitoacele din care se trage.Dusmania,trufia,invidia,razbunarea,sunt doar cateva din sentimentele care ne definesc cu precadere pe noi oamenii.

In incheiere,concluzia acestui post ar fi aceea ca TRAIM CA NISTE ANIMALE (care suntem) IAR SCOPUL NOSTRU ESTE ACELA DE A PAREA OAMENI CAND DE FAPT SCOPUL NOSTRU AR TREBUI SA FIE ACELA DE A DEVENI OAMENI.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cand furam,ucidem,violam,suntem egoisti,desfranati,uneori lasi,alteori prea violenti,noi nu facem decat sa ne dam de gol originile noastre animalice.Tot ce se consdera ca fiind rau in fiinta noastra,tine de originile noastre ancestrale.Calitati cum sunt inteligenta,demnitatea,cinstea,omenia,capacitatea de a iubi neconditionat etc etc,fac parte din jumatatea noastra "divina".

 

Aici mi se pare chiar invers.Cred ca furtul,violul,egoismul,desfranarea,lasitatea,violenta sunt specifice rasei umane nefiind in absolut nici o legatura cu rasele animale.Ele fac tot ce le dicteaza instinctul,deci nu pot fi responsabile pentru asta.Omul are o ratiune,el este responsabil pentru faptele sale.Inteligenta,demnitatea,cinstea,omenia,iubirea neconditionata sunt elemente pe care mai usor le gasesti la animale decat la oameni.

 

 

 

In incheiere,concluzia acestui post ar fi aceea ca TRAIM CA NISTE ANIMALE (care suntem) IAR SCOPUL NOSTRU ESTE ACELA DE A PAREA OAMENI CAND DE FAPT SCOPUL NOSTRU AR TREBUI SA FIE ACELA DE A DEVENI OAMENI.

 

Nu,traim ca niste oameni in definitia omului de azi,animalele ne intrec cu usurinta in anumite domenii,omul nu poate fi comparat cu un animal pentru ca animalul este mai presus decat el in anumite faze,scopul omului este de a deveni intr-adevar om,dar pentru aceasta are nevoie de munca.Deocamdata "suntem" doar niste masini imitative

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Alergand dupa placeri,nu facem decat sa ascultam glasul instinctelor noastre..Cand omul se educa,de fapt educa animalul din el.

Foarte greu sa educi animalul din om. Daca acum cateva secole animalul OM era supus instinctelor violentei, azi omul e supus fara precedent instinctelor placerilor de orice tip. Sexul, banul, luxul, superficialitatea, comoditatea fac parte din normalitatea nu zilnica, ci ora de ora. Dar iata, ca omul se considera evoluat. Pe-o parte are dreptate. De la violenta, strigate de durere si groaza, a evoluat la strigatele orgasmice, la jogging-ul dupa bani, implicit lux, comoditate, pentru idolatrizarea carora suntem instare sa ne sacrificam sufletele. Dar e ceva normal, atata timp cat vor exista destui care sa creada asta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Chestia cea mai haioasa (sau tragica poate), este aceea ca are acel simt al dominarii si controlului, fara a se putea controla mai intai pe sine. In dorinta de a demonstra controlul, distruge mediul exterior si, se rupe de echilibrul cu natura. Ei, ia puneti-l pe un asemenea om, care pretinde ca are control, sa stea imobil, bineanteles in stare de veghe, in ce pozitie ar vrea el, macar un ceas. Fara sa se scarpine cand are mancarimi, fara sa stranute, sa caste sau sa tuseasca. Nici chiar un deget sa nu miste. Doar sa respire. Daca nu reuseste, macar atat, va puteti da seama cat de disciplinat este si, cat control are cu el insusi. Interesant devine faptul ca pe masura ce te educi si te disciplinezi pe tine insuti, scade dorinta de a domina si...se restabileste si echilibrul cu exteriorul. Bineanteles, este direct proportional cu gradul de disciplina.

Este interesanta o idee in sensul acesta, oferita de catre o persoana draga, ce mi-a ghidat pasii in ale sufletului:

 

"Pe masura ce il cauti pe Doamne-Doamne inlauntru, il gasesti afara; si pe masura ce il cauti afara il gasesti inlauntru"

Cred ca este singura balanta care ne ajuta sa ne repunem pe curs, atunci cand deviem in incercarea noastra de a deveni OAMENI.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ei, ia puneti-l pe un asemenea om, care pretinde ca are control, sa stea imobil, bineanteles in stare de veghe, in ce pozitie ar vrea el, macar un ceas. Fara sa se scarpine cand are mancarimi, fara sa stranute, sa caste sau sa tuseasca. Nici chiar un deget sa nu miste. Doar sa respire. Daca nu reuseste, macar atat, va puteti da seama cat de disciplinat este si, cat control are cu el insusi. Interesant devine faptul ca pe masura ce te educi si te disciplinezi pe tine insuti, scade dorinta de a domina si...se restabileste si echilibrul cu exteriorul. Bineanteles, este direct proportional cu gradul de disciplina.

Eu recunosc, nush daca as avea rabdare sa stau astfel 10 min...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Eu recunosc, nush daca as avea rabdare sa stau astfel 10 min...

E drept, chiar si 10 minute ar insemna ceva. Ei, si daca nu stii, este doar o singura cale sa afli. :roll:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

.....parca aristotel spunea ca omul nu este nimic altceva decat un animal social, la vremea lui pentru aceasta afirmatie era "batjocorat"...insa treptat, trepta, dealungul vremii s-a inceput a se accepta datorita comportamentelor ce incetul cu incetul, au inceput sa contureze efinitia filozofica a lui aristotel.

eu una consider ca omul este mai mult decat un animal condus de instincte....ceea ce ne difera pe noi de animale este faptul ca rationam.

omul nu se naste pentru a deveni om....el deja este om. problema este ca isi pierde sau mentine statutul de om odata cu "cei 7 ani".

tot ce este in jurul nostru este definit prin natura sa inca de la nastere....de nu se pastreaza pastreaza ceea ce reprezinta, asta e o alta problema ce este influentata de orice deviere din "drumul" pe care il are de parcurs. :roll:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
E drept, chiar si 10 minute ar insemna ceva. Ei, si daca nu stii, este doar o singura cale sa afli. :D

De fapt stiu, dar vroiam sa fiu putin mai indulgenta cu mine insami. :roll:

Am totusi o vointa puternica, ceva mai puternica decat anumite sentimente si trairi, dar tre sa fiu bine motivata ca sa-i dau elan.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
De fapt stiu, dar vroiam sa fiu putin mai indulgenta cu mine insami. :lol2:

Am totusi o vointa puternica, ceva mai puternica decat anumite sentimente si trairi, dar tre sa fiu bine motivata ca sa-i dau elan.

Stiu ca stii, tocmai de asta am pus problema astfel :( .

Din cele scrise de tine, se poate trage concluzia ca ai o perceptie destul de clara asupra vietii. Siguranta raspunsurilor deriva din putere (la om cea mai puternica dintre... puteri fiind vointa), puterea din cunoastere si, in final, cunoasterea din perceptie directa. Sau poate ca nu am citit mai multe topicuri unde ai scris? :D Glumeam. De regula nu dau gres in aprecieri. Cu atat mai mult, atunci cand vorbesc cu cineva si parca as vorbi cu mine insumi.

Dar sa revin in topic, ai punctat cu o idee teribila in ceea ce il priveste pe om. Motivatia! Scopul! Vezi, animalul este manat de instincte. Dar rationeaza si el, are si el afectivitate si, chiar simt de raspundere. Normal, fiecare in felul lui. Dar omul, are ceva in plus...Constiinta de sine. Si, odata ce isi spune "Eu sunt", se declansaza o reactie de mai multe intrebari si idei ca: "Trebuie sa fac!", "Trebuie sa am!", "De ce exist?", "Ce am de facut?", "Ce ar trebui sa fac?".

Noi oamenii, avem uneori capacitati extraordinare ce tin de spirit. Oameni care stapanesc telekinezia sau leviatia sau oricare alta asemenea capacitate. La animale nu s-a observat un asemenea potential. Dar...desi sunt oameni care si pot si stiu cum, uneori nu au pentru ce. Le lipseste scopul care sa mobilizeze toate fortele. Ma rog, bun sau rau. Cate reactii se declansaza in lant, doar dintr-un singur factor. Scopul mobilizeaza vointa, si daca vrei cu adevarat, poti.

Dar... Daca nu ar fi atatea "dar"-uri. Cati se pot lauda ca au mereu un scop? Daca nu il ai, nu te lasa sa traiesti, daca il ai nu te lasa sa mori. Asa ca, ferice de cei care l-au gasit si de cei care nu se ostenesc sa-l caute.

E intr-adevar o chestie la care meditez de multa vreme. Cine l-a gasit, poate imi spune si mie ce naiba cauta omul cu adevarat pe aceasta lume. Dau o bere! :roll:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sau poate ca nu am citit mai multe topicuri unde ai scris? :roll:

Cred ca pentru asta ar trebui sa rascolesti intreg forumul, ca la vreo 3 mii si ceva de posturi... mi-ai face un profil in amanunt :D

 

 

Si da, atat timp cat biologic suntem facuti din acelasi material (carne, oase, sange, etc.) ca si animalele si functionam ca si ele, avem parti comune. Constiinta de sine care declanseaza acel "Eu sunt" face toata diferenta. Dar mai departe depinde de fiecare din noi daca alegem sa fim condusi de acea parte comuna cu animalul sau acea parte unica a fiintei umane, sau o a treia varianta, sa punem un = intre cele 2.

Eu am renuntat sa mai caut scopul. La fiecare etapa am crezut ca l-am gasit si de fiecare data il depaseam si gaseam altul. Scopul e acela pe care ti-l dai. Dar unul care imi pare mie acum de claritatea cristalului e acela de a face tot ce putem. Zicea cineva ca eroul e acela care face ce poate. Restul oamenilor nu fac!

Ar trebui sa fim toti eroi.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×