octav.c a scris:
Observi si experimentezi evenimentele intregii zile ti se pare un raspuns potrivit?
Da si nu numai atat.
Zen`sei a scris:In legatura cu somul profund iti zic eu exemple personale . Atunci cand esti rupt de oboseala si adormi fara iti propui... si te trezesti , sau te trezeste cineva dupa scurt timp / o jumatate de ora , o ora , doua / realizezi ca nu stii ce s-a intamplat . Nu ai fost nicaieri < nu ai visat nimic > si totul ti se pare un time-lapse in care timpul s-a unit si tu ai fost absent.... inconstient !
In somnul cu vise nu ai constienta de sine ! ...Nu stii cine esti si nu poti controla nimic !
Din punctul meu de vedere, totul aproape corect cu exceptia a ceea ce nu am sters, care - tot raportat la experienta personala, concreta - nu e corect: am experimentat visarea si in acea scurta 1/2 ora de somn de lemn, si chiar si visarea constienta (adica in vis stiam ca visez si, spre exemplu, creierul inventa posibile scenarii la care eu ma "uitam" cu mirare, stiind de fapt cum sta situatia in realitate). Dar am experimentat si starea de somn profund, fara vise si alternanta, inclusiv controlul visului: adica momente in care nu-mi placea ce visez si schimbam brusc directia, sau chiar personajul, sau chiar imi impuneam sa ma trezesc, am experimentat chiar si starea de vis in vis (adica esti in somn si la un moment dat visezi ca visezi ceva, sper ca intelegi ce vreau sa spun).
Si sunt sigura ca si altii au patit ce descriu eu.
Dar in restul expunerii din care am preluat citatele de mai sus, totul este corect - tot din punctul meu de vedere.
Pippo a scris:1) Ideile pot fi divergente la acelasi nivel, dar trebuie neaparat sa fie convergente pe nivelul imediat superior de intelegere. Altfel, daca ideile sau ramurile de idei nu se imbina in aceiasi idee de ordin superior care sa contina toate dezvoltarile sale particulare,
neaparat o ramura sau alta de idei este falsa.
2) ... Adica directia generala este data de directia tuturor indivizilor, fara un scop bine determinat, ceea ce duce la concluzia ca este un fals, deoarece in univers totul are un scop bine determinat.
1) Logica corecta, insa oare in acest caz care este ideea gresita? 
Sa nu cadem in capcana de a spune ca: "ideea mea e cea adevarata/corecta"...
2) Si asta e o afirmatie corecta, insa scopul in care a fost folosita (sau traducerea ei din context) este total gresit. My opinion...ca tot vorbim de realitate inversata!
octav.c a scris:Cred ca desi te grabeai, totusi era necesar sa faci precizarea ca cele de mai sus, sunt, desigur, propria si personala ta parere. Nu de alta, dar asa cum stau vorbele tale in postarea de mai sus, ar putea da impresia de adevar-adevarat.
Ceea ce este fals...
....si continui ultima ta fraza de mai sus: sau o realitate inversata, o foarte subtila manipulare a realitatii - totul depinde de unghi, nu-i asa Pippo? In ce unghi sta fiecare cand priveste un obiect, atunci cand subiectul este exterior obiectului?
CAT DESPRE CONSTIINTA COLECTIVA care se vehiculeaza, inca nu stim daca este vorba de o Constiinta Colectiva a Umanitatii imaginata de mintile oamenilor, sau de una imaginata de o minte superioara/ceea ce se numeste Divinul, din care mintile oamenilor fac parte (celule mici, atomi). Si trebuie sa recunoastem ca de-al lungul timpului Umanitatii, au fost idei care au fost considerate adevarate nebunii la nivelul respectiv de evolutie, insa cu timpul si-au castigat locul in panoplia descoperirilor planetei... Asa ca: avem dreptul sa respingem din start o idee - printre putinele/singurele care ar oferi solutii concrete de schimbare pozitiva in evolutia Umanitatii? Sau o putem studia sa vedem daca gasim si in ea - ideea - acele mici adevaruri relative care (ca intr-un puzzle) conduc la adevarul suprem, si pe care le putem folosi int-un mod pozitiv?
Zen`sei a scris:1) Oricum viata ramane in copil si deci chiar daca nu se va dezvolta mental... ca organism va functiona ! Curiozitatea si cheful de joaca vor exista... spiritul va fi acolo sa experimenteze !....
2) Ideal e sa ne intoarcem , prin meditatie , odata ajunsi la un anumit nivel de intelegere... si nu sa ne exilam si mai mult in procese mentale , pentru ca ajungem la un punct in care intelegerea mentala/grafica folosind conventiile pe care le avem , nu mai este posibila si inebunim sau ne pierdem - orientarea si directia . Si folosim toata energia vitala si constienta de care dispunem , incercand sa sustinem si sa expandam aceste iluzii ale intelegerii noastre cu care ne indetificam apoi - eronat !
1) Inca o data corect!
2) Zen-ul este o chestie foarte interesanta, cred ca trebuie sa incep sa citesc putin mai mult despre... caci recunosc practic ideea pe care ai expus-o mai sus...De fapt chiar acum suntem intr-un "koan" pe care-l recunosc, caci l-am mai intalnit sub diverse forme... razboiul ideilor, lupta inteligentei disperate sa-si sustina adevarurile (la care a ajuns prin intelegerea proprie) care paradoxal nu duce la progres real (cel putin pentru mine e de preferat retragerea si confundarea cu obiectul). Cred ca ma repet, dar parerea mea este ca, numai inteligenta/ratiunea (chiar si cea in stare pura, sublimata) nu ajunge sa reveleze Adevarul si cu atat mai putin nu conduce spre starea de implinire reala a fiintei...
Ma intreb... daca eu vad si din perspectiva lui Octav si din cea a lui Zen'sei, oare asta unde ma "duce", sau ce ma face asta? 
:) :roll:
Si acum, fara gluma: Zen'sei cred ca ai dreptate ca si cale spre implinirea individuala, insa si Octav are dreptate ca si drum imediat spre implinirea colectiva, ca si Umanitate. Numai contemplarea fara actiune in cazul complex al Umanitatii, nu va produce evolutia la masa planetara - cea in care nu crede Pippo... iar maselor la acest moment li te adresezi prin ratiunea evidenta, cea pe care o putem intelege toti, asta este calea imediata propusa de ratiunea sustinuta de Octav... In esenta toate drumurile sunt bune cand converg spre producerea Binelui...
Pippo a scris:
Deci sustin ca este o mare confuzie a considera constiinta globala urmatorul pas al dezvoltarii inteligentei omului. - Nu exista constiinta globala (mintea asta globala constienta de sine ca intreg) - este o confuzie....
Pippo, este posibil ca fraza ta de mai sus sa reprezinte un adevar, desi nu in sensul acordat de tine. Insa este posibil ca mintea globala constienta de sine:
1) sa nu existe decat sub aspectul particelelor de energie divina (sau chi, sau Duhul Sfant) cuprinse in fiinta oricarei forme de existenta si care, deoarece pornesc de la esenta, de la intreg, normal ca conduc spre aceleasi idei/rezultate/cautari
2) sa fie doar dorinta sub/in/constienta a fiecarui individ de schimbare in bine (un bine universal) a existentei actuale, si atunci inseamna ca suntem foarte multi care ne dorim aceleasi lucruri - si efectiv nu vad ce e rau in asta... Si in acest caz, crezi ca ar fi singura situatie in istoria umanitatii in care un grup numeros de indivizi a trasat directia istoriei?
3) sub aspect esoteric, sa fie cine stie ce plan superior de cunoastere la care mai multi indivizi au acces constient sau nu, si atunci acei indivizi nu ar fi de fapt niste vizionari?
Dar indiferent de varianta, intrebarea mea pentru tine este: ce este atat de rau in realitatea propusa de Constiinta Globala? Oare nu implica ea mai multa responsabilitate, mai multa iubire, intelegere, mai multa minte chiar, mai buna co-existenta a tuturor fiintelor? Nu propune ea un astfel de plan existential, care sincer pare un plan superior de existenta? Arata-mi tu raul din aceasta idee (chiar si daca nu s-ar materializa, ar fi o cale falsa, ce avem de pierdut urmand-o? Nu am invata ceva nou si am imbunatati situatia existenta macar? Sau preferi o existenta superioara "rece", in care domina ratiunea si stiinta only? Dar unde ar fi castigul intr-o astfel de lume? Eu personal ma "lipsesc" bucuroasa de asa ceva...
Si ca sa expun concluzia cunoasterii mele de pana acum: daca as avea de ales, as da toata mintea/ratiunea mea pe mai multa liniste si fericire/implinire interioara.
Zen`sei a scris:... De altfel nu poti ajunge la meditatie decat dupa ce ajungi la un maxim de reprezentari si intelegeri mentale , cand ajungi la o "supraincarcare" iar mintea colapseaza in "liniste"... face implozie !
O cauti singur cand ajungi in postura asta , pentru ca ai inteles ca nu poti intelege mai departe prin metodele de reprezentare grafica/holografica/mentala - exterioare tie , ci trebuie sa traiesti/simti lucrurile pentru a intelege mai mult . Cand ajungi la vorba :stiu ca nu stiu nimic... pentru ca pe masura ce gasesti mai multe raspunsuri , la fiecare raspuns mai sunt atasate inca o suita/suta de intrebari ....Starea de meditatie o folosim/avem deja cand suntem copii ....E gresit a presupune ca dupa meditatie urmeaza "oblivione" , uitarea si anihilarea... defapt e exact opusul - renasterea .
Dupa meditatie tot iti mai folosesti ratiunea/mintea , dar doar ca pe o unealta si nu ca pe un alter-ego... care se foloseste el de tine 
Tot mai gandesti , mai analizezi , mai creezi , mai traiesti ;) ... dar gandirea/mintea nu te mai domina ci tu - fiinta iti recapeti controlul si devii cu adevarat constient , iar intelegerea lucrurilor se face la nivel mai profund , mai direct , la nivel cauzal dupa cum il denumesc orientalii . Nu mai ai nevoie sa descifrezi in detaliu ci pur si simplu intelegi direct...
Scuze Burel ca am dat atatea citate lungi, dar incerc sa fac o sinteza ca sa raspund la mai multe postari odata...
Zen'sei, la cele de mai sus am ajuns si eu in concluzie... Si inca ceva, realizez ca, pe masura ce dezbat si citesc tot felul de idei pe aici sau prin alte parti, pierd din ce in ce mai mult din esenta lucrurilor, din ceea ce am dobandit deja. Deci, pentru mine cel putin, e momentul sa ma distantez de lumea ideilor, sa experimentez direct (chestia asta e ciclica) ca sa ma reintorc la esenta.... Cred ca in curand o sa spun si eu ca si tine: gata, "de data asta o tai pe mare"... no ofense, guys, dar incep sa ma simt "in minoritate" intr-o lume a testosteronului pur, e clar ca logica mea nu poate echivala cu a voastra, never, ever...ma duc sa fac copii, asa cum ne sta noua bine... :) Glumesc, ca sa inchei intr-o nota optimista
