Top de Top...ic

Hmm.. dilema asta cred ca se naste din cauza ca fiecare dintre noi are un bagaj in spate, este format intr-un anume fel.. cumva diferit de ceilalti.

Pentru unii dintre noi.. sufletul este cea mai pura, vitala.. divina bucatica din noi. Cu cat sufletul este mai liber si mai curat, cu atat esti mai stapan pe fiinta ta.. si in legatura stransa si directa cu divinitatea. De asemenea, este vazut ca fiind bagajul ancestral cu care te nasti.. drept urmare.. cand corpul fizic inceteaza sa traiasca.. sufletul pleaca in dimensiunea de unde a venit.. impreuna cu memoria experientelor, trairilor.. lectiilor din aceasta existenta.

Altii fac o diferentiere foarte clara intre suflet si constiinta (desi, dupa parerea mea.. esenta e aceeasi) in sensul in care bucatica divina din tine este constiinta.. ca pe ea trebuie s-o cureti si s-o "cultivi".. cu ea pleci inapoi in alta dimensiuni. Iar sufletul il inteleg ca fiind suma virtutiile noastre.. pe care iar trebuie sa le cultivam.

Acuma.. nu stiu daca-i neaparat corecta separarea celor doua.. inclin sa cred ca o imbinare intre ele ar fi cel mai corect... da' asta-i doar parerea mea.. :roll:

"Mai...dragilor" ce o fi vrut IIsus sa spuna:"veti afla Adevarul si Adevarul va va elibera"? :roll:

Constiinta,constienta si cunostinta or fi acelasi lucru? :D

Stim ca omul nu a fost creat constient;a devenit constient mai tirziu multumita... stim noi cui!

Bagherra a scris:

"Mai...dragilor" ce o fi vrut IIsus sa spuna:"veti afla Adevarul si Adevarul va va elibera"? :roll:

Probabil a spus "a afla" cu sensul de "a intelege". "Veti intelege adevarul...". Intelegerea adevarata te elibereaza, te ridica deasupra. Considerand ca exista o realitate spirituala superioara careia realitatea fizica i se supune, a intelege realitatea spirituala este echivalent cu "a te elibera" din realitatea fizica. Presupunand ca realitatea spirituala este granita realitatii de dupa moarte, cine reuseste sa o inteleaga (sa o afle - sa afle Adevarul) in aceasta viata, este deja eliberat inca inainte de moartea fizica.

nightwish a scris:

Pentru unii dintre noi.. sufletul este cea mai pura, vitala.. divina bucatica din noi. Cu cat sufletul este mai liber si mai curat, cu atat esti mai stapan pe fiinta ta.. si in legatura stransa si directa cu divinitatea.

Deci sufletul ar rezulta ca fiind gandirea emotionala, constiinta. Ce inseamna de fapt "suflet curat", "pur"? Inseamna inocent? Nu, altfel n-ar avea rost experientele pe pamant. Inseamna bun, curatit de rau? Poate. Dar atunci cum deosebim binele de rau? Cine ne spune ce e bine si ce e rau daca nu constiinta? Si daca constiinta ne spune ce e bine si ce e rau, iar constiinta pateaza sau curata sufletul, atunci poate constiinta e chiar sufletul.

nightwish a scris:

De asemenea, este vazut ca fiind bagajul ancestral cu care te nasti.. drept urmare.. cand corpul fizic inceteaza sa traiasca.. sufletul pleaca in dimensiunea de unde a venit.. impreuna cu memoria experientelor, trairilor.. lectiilor din aceasta existenta.

Memoria experientelor (cel putin o copie a memoriei, daca nu chiar originalul) ramane pe pamant sub forma spiritului. Dar ce este sufletul? Se spune ca sufletul este etern. Daca sufletul este etern, iar noi suntem suflete, suntem si noi eterni. Am existat dintotdeauna si vom exista totdeauna? Atunci de ce nu ne amintim? Poate e o conditie temporara cu scopul de curatire (scoala de corectie) a sufletelor. Posibil si asta.

De ce daca sufletul nostru este etern si a existat dintotdeauna, nu ne amintim cine si ce am fost? Nu pastreaza sufletul constiinta? Si iarasi revin... daca sufletul nu ar pastra constiinta, ce rost are viata eterna??? De fapt nu exista viata eterna decat intr-o constiinta eterna. Iar daca ceea ce se pastreaza pentru eternitate este sufletul, atunci sufletul trebuie sa si fie constiinta, sau cel putin trebuie ca sufletul sa poata accesa din nou constiinta dupa moarte, daca constiinta ramane memorata in spirit sau intr-o alta forma. Oricum, viata eterna a sufletului, inseamna neaparat unirea sufletului cu constiinta, altfel nu poate fi vorba de viata eterna.

Si spiritul,pe unde l-ati ratacit? :roll:

Pippo a scris:

In religie, ideea este sa ne salvam sufletele. Ce rost ar avea sa ne salvam sufletele daca asta nu ar implica salvarea constiintei? S-ar putea explica prin faptul ca sufletul este ceva mai important si mare decat constiinta omului, mai constient decat constiinta, sau ca sufletul este constiinta.

Pippo a scris:

Constiinta de sine o experimentam direct, si intelegem bine despre ce este vorba. Totusi nu am inteles inca ce este sufletul. Daca de mine sunt constient, iar sufletul este altceva decat constiinta de mine, la ce ar fi cineva interesat de viata vesnica daca oricum constiinta despre sine se pierde? Deoarece singurul lucru promis in viata vesnica este "mantuirea sufletului". Deci asigurarea continuitatii sufletului. De exemplu Isus s-a intors cu intreaga constiinta. Daca dupa moarte, vesnic este sufletul, sufletul ar trebui sa fie constiinta in sine, sau poate mai mult, motorul sau mecanismul care poate reconstrui constiinta din informatiile trecutului.

Excelent argument!

nightwish a scris:

Hmm.. dilema asta cred ca se naste din cauza ca fiecare dintre noi are un bagaj in spate, este format intr-un anume fel.. cumva diferit de ceilalti.

Da, Nightwish, asa este. Noi ne comportam ca si cum am fi un japonez, un norvegian si un rus care discuta intre ei fiecare in limba lui... Fara o limba comun inteleasa, vom vorbi la nesfarsit fara vreun rost.

Poate ca ar trebui sa incepem sa notam undeva anumite idei 'unanim' acceptate, pe care sa incepem sa le asezam precum blocurile de fundare ale unei constructii si sa incepem sa 'urcam' in cunoastere.

nightwish a scris:

Pentru unii dintre noi.. sufletul este cea mai pura, vitala.. divina bucatica din noi. Cu cat sufletul este mai liber si mai curat, cu atat esti mai stapan pe fiinta ta.. si in legatura stransa si directa cu divinitatea.

De asemenea, si pentru unii si pentru altii, constiinta este: "cea mai pura, vitala.. divina bucatica din noi. Si... in legatura stransa si directa cu divinitatea." Nu?

Constiinta = ?

Constiinta de sine = ?

nightwish a scris:

De asemenea, este vazut ca fiind bagajul ancestral cu care te nasti.. drept urmare.. cand corpul fizic inceteaza sa traiasca.. sufletul pleaca in dimensiunea de unde a venit.. impreuna cu memoria experientelor, trairilor.. lectiilor din aceasta existenta.

Ei, aici parerile noastre se despart.

Eu nu consider constiinta ca fiind ceva dobandit genetic, 'cu care te nasti', si aduc in sprijin ideea cu copilul crescut izolat de societatea umana: nu se recunoaste in oglinda si nu are constiinta de sine.

In plus, nu pot fi de acord nici cu plecarea sufletului-constiintei de sine, dupa moarte...

Si nici nu ar fi de dorit:

http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/20...ncolo-de-viata/

Citeste link-ul si mai vorbim...

Bagherra a scris:

1."Mai...dragilor" ce o fi vrut IIsus sa spuna:"veti afla Adevarul si Adevarul va va elibera"? :roll:

2. Constiinta,constienta si cunostinta or fi acelasi lucru? :D

3. Stim ca omul nu a fost creat constient;a devenit constient mai tirziu multumita... stim noi cui!

1. Ca Adevarul este mantuitorul, si nu o persoana calare pe un cal alb...

2. Nu. Un caine lovit in cap devine inconstient. Dupa ce-si revine, devine constient si atat.

Un om insa devine inconstient, apoi constient si mai apoi, o constiinta a sinelui.

Cunostinta este o experienta.

3. Corect.

otilia9 a scris:

Si spiritul, pe unde l-ati ratacit? :(

Nu, vorbim in limba spiritului, despre suflet.

octav.c a scris:

Nu, nu poti spune, este adevarat.

In acelasi timp insa, durerea sufleteasca o simti - oarecum - prin constiinta de sine. Chiar daca o simti localizata undeva sub inima.

Daca nu ai fi constient, nu ai simti nici o durere.

Cred ca in jurul constiintei de sine 'graviteaza' toate simtirile.

De acord.

octav.c a scris:

Nu tin neaparat sa-mi impun punctul de vedere, mai ales ca nu sunt sigur. Cum spuneam: "in ultima vreme, incep sa cred ca notiunea de suflet se identifica cu cea de constiinta."

Pipaim...

Asadar, animalele nu au constiinta de sine, asta este clar.

Tot adevarat este ca obisnuim sa spunem despre un animal, ca este un suflet si el. Dar e? Sau, mai bine spus, ce este sufletul, ca sa putem afirma ca si un animal il poseda???

Daca sufletul este doar simtire exterioara, au si ei.

Daca sufletul este si simtire interioara, atunci cam este nevoie de constiinta de sine, si animalele nu au asa ceva.

Dupa umula-mi parere,sufletul este asa cum scrie in Biblie,suflare de viata.

Fara aceasta suflare de viata,suflet,nimic din ceea ce este viu nu ar exista.

otilia9 a scris:

Dupa umila-mi parere, sufletul este asa cum scrie in Biblie, suflare de viata.

Atentie:

"7. Atunci, lu

Pippo a scris:

Nu stiu.

Durerea si placerea atat fizica cat si "sufleteasca" ajung in constiinta, atata timp cat le constientizam, oriunde ar fi situata constiinta.

Noi constientizam toate procesele care au loc in corpul nostru folosindu-ne de creier.Asta ne-ar face sa credem ca sediul constiintei s-ar afla acolo.

In religie, ideea este sa ne salvam sufletele. Ce rost ar avea sa ne salvam sufletele daca asta nu ar implica salvarea constiintei? S-ar putea explica prin faptul ca sufletul este ceva mai important si mare decat constiinta omului, mai constient decat constiinta, sau ca sufletul este constiinta.

Religia ne spune ca suntem corp,suflet si spirit(duh).Ni se spune ce avem de facut pentru corp si suflet.De ce nu avem explicatii si indrumari si cu privire la spirit?

Si mai jos spui:

Si acum vine intrebarea: Constiinta este in spirit (nu spun in minte deoarece mintea ca intreg ar putea include si sufletul)?

Constiinta nu poate fi in spirit deoarece in sedintele de spiritism nu se ia legatura cu persoana decedata, ci doar cu informatia psihica din care a fost compus decedatul.

Ar trebui sa facem diferenta intre suflet si spirit. Nu inteleg unde sa incadrez constiinta, dar sigur intreaga constiinta nu poate fi doar in spirit, in mental, dupa cum am explicat mai sus. Daca ar fi constiinta in spirit, in mental (mentalul logic-psihic) atunci in sedintele de spiritism s-ar vorbi cu decedatii, dar se vorbeste doar cu o copie informatica-psihica a decedatului (ca in episoadele din star-trek in care o reproduceau pe doctora ce construise nava in "holospatiu"). Deci spiritul este informatia (energie inteligent organizata) noastra pamanteana, ce include personalitatea noastra cu obiceiuri, cunostinte, creatii, dar nu fiinta creatoare care suntem noi in viata.

Daca suferim de vreo afectiune a creierului care duce la o pierdere a receptionarii stimulilor care vin din corp,cat mai putem sa ne consideram constienti de noi? Cred ca intr-un procent foarte mic sau deloc,dar ca indivizi suntem tot corp,suflet,spirit.

octav.c a scris:

Atentie:

"7. Atunci, lu

otilia9 a scris:

Daca suferim de vreo afectiune a creierului care duce la o pierdere a receptionarii stimulilor care vin din corp,cat mai putem sa ne consideram constienti de noi? Cred ca intr-un procent foarte mic sau deloc,dar ca indivizi suntem tot corp,suflet,spirit.

Ai auzit, desigur de Stephen Howking:

http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_Hawking

otilia9 a scris:

Constiinta (sub forma de a diferentia binele de rau) omul o capata in momentul cand a mancat din pomul cunoasterii binelui si raului.

Ala despre care vorbesti tu, este discernamantul de a folosi roadele stiintei (pomilor).

"Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din păm