otilia9 a scris:Dar gandeste-te si la:
"Ma doare sufletul"
Poti spune "ma doare constiinta" si sa pastreze acelasi sens?
Eu cred ca(,) constiinta tine mai mult de mental,de partea materiala.Constiinta "o simti "mai mult in creier pe cand sufletul il simti mult mai intim.
Nu stiu.
Durerea si placerea atat fizica cat si "sufleteasca" ajung in constiinta, atata timp cat le constientizam, oriunde ar fi situata constiinta.
In religie, ideea este sa ne salvam sufletele. Ce rost ar avea sa ne salvam sufletele daca asta nu ar implica salvarea constiintei? S-ar putea explica prin faptul ca sufletul este ceva mai important si mare decat constiinta omului, mai constient decat constiinta, sau ca sufletul este constiinta.
Pe de alta parte, in spiritualitate, pentru a atinge o constiinta inalta, se lucreaza cu mintea dar mai ales cu sufletul, cu emotiile. Ca si cum simturile centralizate de minte servesc (transmit impulsuri inteligent organizate) emotiile. In urma emotiei noi luam decizii. Avand o viata statica, logic-rationala-repetitiva, practic anulam liberul arbitru daca emotia sta la baza ratiunii. Logica probabil este facuta sa serveasca ratiunea care include un mecanism de centralizare al simturilor, mecanism care transforma totul in emotii de baza. Caz in care sufletul este esenta vietii, constiinta care decide cu adevarat, care ia deciziile cheie din varful piramidei. La randul lor si subordonatii iau singuri decizii (creierul cu intreg mecanismul fizic), dar toate astea sub influenta sefului din spate - sufletul (constiinta?).
Am dubii ca amintirile noastre ar fi imagini facute din pixeli. Cred ca sunt emotii sau combinatii de emotii (care in fond e acelasi lucru, cu diferenta ca omul-sufletul ar folosi in acest caz un limbaj universal de interpretare si stocare al informatiei)
Sunt speculatii deocamdata. Trebuie sa clarificam detaliile. Ce este de fapt emotia?
otilia9 a scris:Hai sa mai facem un exercitiu de gandire: oamenii au suflet si sunt constienti de sine.Dar suflet au si animalele,oare ele au aceasta constiinta de sine?
Animalele au intr-un anumit grad constiinta de sine. Daca durerea si placerea ajung sa fie constientizate, asta este constiinta - intr-o anumita masura desigur.
Parca niste studii spuneau ca si plantele sufera si se bucura. Interesant ca argument.
Si acum vine intrebarea: Constiinta este in spirit (nu spun in minte deoarece mintea ca intreg ar putea include si sufletul)?
Constiinta nu poate fi in spirit deoarece in sedintele de spiritism nu se ia legatura cu persoana decedata, ci doar cu informatia psihica din care a fost compus decedatul.
octav.c a scris:Pana la urma, ce intelegem prin notiunea de suflet?
Ar trebui sa facem diferenta intre suflet si spirit. Nu inteleg unde sa incadrez constiinta, dar sigur intreaga constiinta nu poate fi doar in spirit, in mental, dupa cum am explicat mai sus. Daca ar fi constiinta in spirit, in mental (mentalul logic-psihic) atunci in sedintele de spiritism s-ar vorbi cu decedatii, dar se vorbeste doar cu o copie informatica-psihica a decedatului (ca in episoadele din star-trek in care o reproduceau pe doctora ce construise nava in "holospatiu"). Deci spiritul este informatia (energie inteligent organizata) noastra pamanteana, ce include personalitatea noastra cu obiceiuri, cunostinte, creatii, dar nu fiinta creatoare care suntem noi in viata.
PS Vorbesc serios, nu sunt teorii SF. Exemplul din star-trek l-am facut deoarece un om reprodus in "holospatiul" de pe Enterprise descrie bine ce inteleg eu prin spiritul unui om - informatia psihica-inteligenta din care este format omul, dar nu omul in sine - deci om (la nivel informatic) cu experienta sa de-o viata, dar fara putere de creatie.
-
-
-
Unii oameni sunt mai treji decat altii. Nu in sensul de "mai inteligenti", ci in sensul in care percep mai detaliat realitatea. Ca niste nivele ale unui vis. Unii percep viata mai estompat, altii o percep mai reala, mai vie, mai detaliata. Chiar in viata unui om sunt perioade din astea ce pot alterna. Eu cred ca sunt diverse stari ale constiintei. Cred ca ar trebui sa ajungem sa simtim, sa traim totul din jurul nostru cat mai detaliat. Pentru a trai detaliat, cred ca este necesar a trai echlibrat, fara excese in nimic. Astfel s-ar putea explica si necesitatea cumpatarilor pe care o cer religiile.