octav.c a scris:PS. Vezi Pippo, cum ne-am lasat purtati de val si ne-am abatut de la subiectul discutiei?Sa ai un sfarsit de saptamana fericit!
Mersi la fel.
Tu nu ai inteles importanta a ceea ce am incercat sa-ti expun, asa-i? Le crezi baliverne... Nici macar nu ai considerat ideea, o simpla "abatere de la subiectul discutiei", adica "o abatere neinsemnata de la o idee fixa".
Probabil ne pierdem timpul.
octav.c a scris:Nu vreau sa te contrazic, insa enuntul tau "legile divine sunt la fel de precise ca legile fizicii" imi arata o comparatie intre doua entotati diferite, nicicum o congruenta.Si cat priveste noul enunt gravitatia se supune legilor divine, 'supunerea' gravitatiei mi se pare a fi un fel de a-i face pe plac lui Dumnezeu. Gravitatia este o lege. Ea nu se supune, ci doar isi face menirea.
Spune tu termenul potrivit pentru urmatorul exemplu: Un om care leviteaza cu ajutorul legilor divine. Ce efect are legea divina in cazul asta? Cum pot defini gravitatia? Supusa? Infranta? Anulata? Eu n-am gasit alt termen potrivit. Gaseste-l tu, chiar ma intereseaza. Cum definesti anularea gravitatiei din exemplul de mai sus?
octav.c a scris:Nu vreau sa te contrazic, insa enuntul tau "legile divine sunt la fel de precise ca legile fizicii" imi arata o comparatie intre doua entotati diferite, nicicum o congruenta.
Intr-adevar le-am tinut separate unele de altele special, deoarece le separa nivelul constiintei umane. Privite in intreg si legile divine si legile fizicii fac parte din acelasi set. Dar noi constientizam deocamdata doar setul legilor fizicii. Deci depinde din ce unghi privim lucrurile.
octav.c a scris:Asta te satisface?Stai rezemat de marul din gradina, moment in care auzi un sunet de suierat si de frunze lovite, apoi o bufnitura seaca. Acest sunet va crea in mintea ta, instantaneu si indiferent la ce te gandeai in clipa respectiva, imaginea unui mar ce cade din copac. Imaginea marului aparuta in mintea ta, va fi insotita in mod automat de coloarea - sa spunem rosie - si de gustul lui dulce acrisor.
Nu ai inteles la ce m-am referit, deoarece nu ti-ai clarificat conceptul pe care l-am expus in discutiile precedente despre imaginatie. Conceptul este simt - imaginatie - simt imaginatia este in centru si transforma orice simt probabil intr-o emotie.
Un exemplu ce s-ar putea experimenta (fictiv, nu combinatie corecta):
rosu - DO ton pe o singura frecventa - miros de ars - gust fad
La astfel de echivalente m-am referit. Marul este deja o imagine complexa formata din nenumarate culori. Iar tabloul general nu este important, ci echivalenta.
Dar bineinteles lucrul acesta ar fi imposibil intr-o lume teoretic construita numai din imagini, deci nu se incadreaza in teoria ta, deci pica pentru tine, indiferent de ratiunea care ne-ar face sa consideram reale asemenea echivalente...
octav.c a scris:As vrea sa te rog ca in week-end-ul ce vine sa-ti amintesti de discutia noastra, si din cand in cand, sa te opresti din ceea ce faceai/gandeai/vorbeai/ascultai/planificai/desenai/citeai/scriai/plimbai etc. si sa te convingi ca in toate cazurile vedeai, cu ochii mintii, imagini live sau memorate.
Chiar aseara am avut o problema cu o memorie legata de un gust specific de scortisoara, al unui ceai pe care l-am baut. Am recunoscut gustul care era foarte bine imprimat in memoria mea, dar ca un facut, nu-mi puteam aminti de la ce era acel gust. Am cautat imagini si concepte in mintea mea, am scormonit-o bine, apoi mi-am amintit: fidea cu lapte si scortisoara.
Imi explici mie unde erau imaginile in lapsusul meu de memorie, cand nu puteam gasi provenienta gustului de scortisoara? Cautam disperat un concept, nu neaparat o imagine. De imagini nici nu poate fi vorba atata timp cat nu gasesti conceptul pe care il cauti in memorie.
Tot ce aveam in cap era amintirea unui gust de scortisoara.... NIMIC IMAGINI!
octav.c a scris:Pippo, te las sa gasesti in continuare 'imagini' dintr-o imaginara lume a orbilor, daca doresti, pentru mine este oricum foarte clar ca omul a ajuns acolo unde a ajuns, datorita prelucrarii informatiilor vizuale.
Am fost tot timpul de acord cu ideea ca vederea, imaginea, pentru om a fost si este probabil cel mai important si dezvoltat simt. Dar ramane totusi un simt, la fel ca celelalte.
Nu consideri un lucru foarte important: un orb din nastere, educat fara ajutorul nici unei imagini va fi net superior orcarui animal. Asta demonstreaza iarasi ca inteligenta si capacitatea analitica a omului nu se datoreaza vederii. Daca omul ar gandi in imagini, orbul din nastere ar ramane toata viata un imbecil.
octav.c a scris:Apoi, ca sa vezi lumea orbilor, ar trebui sa stergi dintr-o lume precum a noastra tot ce este legat de culoare, tot ce este legat de imagine, filme, poze, carti - caci nu cred ca ar fi reusit sa construiasca renumitele carti scrise in Braille, si cred ca s-ar fi limitat la a vorbi -, tot ceea ce inseamna creativitate legata de estetic, aspect,moda, hainele nu existau acolo unde trebuiau sa incalzeasca, si de fapt nu cred ca ar fi existat sentimentul de jena al goliciunii. Indivizii nu mai aveau chipuri, nu conta daca perechea gasita (si asta intamplator, prin intersectare sau strigate - era tanara sau batrana, frumoasa sau urata. Nu ar fi existat ferestre la case - asta daca le-am putea numi case, intrucat nu ne putem imagina ca fara imaginatie ar fi existat creatia arhitecturala.Dar scoate din lumea lor si focul, pe care doar din pipait nu l-ar fi putut intelege, scoate si roata si animalele dresate sau domestice.
Ma opresc aici, caci am impresia ca nu mai ramane nimic...
Sunt de acord iarasi cu importanta simtului vederii. Dar dupa cum observi in jur, sunt nenumarate animale care vad, unele chiar mai bine ca omul, si totusi nu-si intemeiaza imperii civilizate, nici macar nu trag linii cu pietre pe nisip...

), nu fi rautacios...