Început de octav.c, Mie 18 nov 2009 · 395 răspunsuri · 32.527 vizualizări
nightwish a scris:la copii este o amestecatura.. ei inteleg a focul poate face rau, dupa ce il experimenteaza si vad ca fac buba. Pana atunci nu prea percuteaza la ideea de bun/rau.Abia dupa cativa ani... inteleg care-i faza, de fapt.
Eu am inteles ce-i raul, abia dupa ce ai mei parinti mi-au spus sa nu pun mana pe portita de la soba ca frigeee, iar eu in momentul imediat urmator am pus ambele maini... si am inteles 
nightwish a scris:Un singur lucru am de adaugat: Pippo, la copii este o amestecatura.. ei inteleg a focul poate face rau, dupa ce il experimenteaza si vad ca fac buba. Pana atunci nu prea percuteaza la ideea de bun/rau.Abia dupa cativa ani... inteleg care-i faza, de fapt.
Bineinteles. Omul in urma experientelor directe poate imagina si astfel intelege un concept, cum este focul. Copilul, nefiind matur in gandire si in cunostinte/experiente despre lumea in care traieste, nu poate imagina destul de corect focul si nici in relatie cu elementele din jur, nu poate intelege de multe ori doar prin imaginatie in baza cunostintelor putine pe care le are. In urma experientei directe sau cunostintelor acumulate si dezvoltarea gandirii/imaginatiei, intelege/imagineaza mai bine.
Poate clarificam unele detalii, Octav. Recunosti existenta imaginatiei ca fiind facultatea care il diferentiaza pe om de animal? Recunosti ca imaginatia nu este invatare? Recunosti ca invatarea este simpla memorare? Recunosti ca imaginatia este un fel de mecanism de procesare a memoriilor?
Recunosti ca imaginatia nu lucreaza doar cu imagini, ci cu memoriile tuturor simturilor intr-un format universal? (sunete, gusturi, mirosuri)
octav.c a scris:Situatia A, in fata unei pisici:1. arati plicul sigilat, i-l dai sa-l miroasa, il rupi, va tabara pe el, dar nu i-l dai, ci il scoti din camera.
2. repeti pasul 1.
3. repeti pasul 1.
4. arati plicul, i-l dai sa-l miroasa, nu il mai rupi, ci il lasi jos.
Pisica il va ignora, deoarece nu a reusit sa capete experienta din imaginile vazute.
Cum pisica este lipsita de imaginatie si atrasa de simturile cele mai puternice, vazul, imaginile nefiind cel mai puternic stimul pentru ea, doar o pisica ce exerseaza foarte mult vazul (distingerea formelor si culorilor), si daca vazul va deveni un simt destul de puternic pentru ea, probabil va reactiona in final, deoarece va fi motivata. Probabil motivatia este data de necesitatea generata de instinct, si se pare ca instinctul o motiveaza puternic prin miros. Asta nu inseamna ca nu recunoaste imaginile. Este pur si simplu lipsita de imaginatie, condusa de instinct.
Am vazut ca animalele recunosc bine imagini. Deci in nici un caz nu poate fi vorba ca nu capata experienta din imaginile vazute.
octav.c a scris:Situtia B, in fata unui om:1. arati un plic sigilat cu mancare, il desfaci, il arunci.
2. arati un plic cu mancare, il va desface si va manca din el
Omul capata din imaginile vizuale o experienta pe care o memoreaza si la care are acces la nevoie.
E gresit spus "omul memoreaza actiunea si are acces la ea la nevoie". Ca sa o memoreze, intai trebuie sa inteleaga concepul de "plic in care se gaseste mancare". Si doar prin imaginatie isi poate imagina ca intr-un plic de genul ala (abstractizare) se gaseste mancare.
Chiar si cel mai prost papagal si mare tocilar din clasa isi foloseste automat imaginatia fara de care nu ar putea recunoaste plicul care nu il atrage prin instinct. Deci cel mai prost om, nu este un animal.
Poate chiar unul dintre instinctele noastre de baza este acela de a ne folosi prioritar imaginatia.
octav.c a scris:Situatia C, in fata unei pisici:1. Ii arati un plic pe care nu l-a mai vazut in viata ei, dar care este din hartie permeabila ce permite mirosului sa iasa afara din punga. Fara sa mai analizeze nimic, fara o motivatie suplimentara, pisica se va arunca pe el...
Normal, instinctiv o atrage mirosul. Ce sa-i faci daca instinctiv nu o atrage vazul. Poate sunt alte animale pe care instinctiv le atrage cel mai tare altceva decat mirosul.
octav.c a scris:Ba, Nightwish, ceea ce sustin eu s-ar putea concretiza prin urmatorul exemplu, din pacate imposibil de realizat fizic, si oricum, la fel de greu de simulat reactiile doar prin simplul exercitiu al memoriei.Dar cel putin, sper ca ma voi face inteles asupra ceea ce urmaresc.
Sa spunem ca in experiment avem un caine si un stapan. Apoi, vom face o copie din ceara, absolut identica a stapanului (Madame Tussaud ), si-l vom aseza in camera, stand pe canapea.
Apoi vom vedea reactiile mai intai a membrilor familiei, intrate in camera (care bineinteles ca nu sunt la curent cu micul experiment), iar mai apoi ale cainelui intrat de asemenea in camera respectiva.
Eu sustin ca reactia lui va fi de o aceeasi indiferenta cu cea aflat in fata unui afis in marime naturala a stapanului, ori cu cea in fata imaginilor stapanului la televizor, si ambele identice cu reactia in fata oglinzii care reflecta imaginea cainelui.
Nu la fel ar sta lucrurile daca in mijlocul padurii, cainele ar da peste hainele stapanului, aruncate pe marginea drumului...
Adevarat sau fals?
Memoria stapanului in capul cainelui nu este doar vizuala. Iarasi experimentul asta nu demonstreaza nimic, deoarece animalul recunoaste un instant memorat al obiectului alcatuit din toate simturile (bineinteles in diferite masuri in functie de puterea fiecarui simt). E posbil sa reactioneze intr-o anumita masura, si reactioneaza sigur animalul pentru care vazul este simt principal de recunoastere.
Dar daca tu il faci de ceara, mirosul fiind simtul sau principal, cainele o sa perceapa ceva cu totul strain in primul rand, si putin probabil sa se increada in simturi mai putin dezvoltate care ii spun ca este totusi o parte din stapan. Neavand la dispozitie posibilitatea analitica a imaginatiei care sa il ajute sa inteleaga mai exact ce este, il va considera strain in baza simturilor principale. Doar daca statuia de ceara incepe sa se miste si sa se comporte ca stapanul, cainele se va adapta poate noului stapan in timp in baza tuturor celorlalte perceptii care sa-i confirme ca e stapanul putin schimbat.
octav.c a scris:Imi cer scuze daca asta s-a inteles. Nicicum nu asta am vrut sa spun, ci din contra, spuneam ca copii omului sunt invatati (in sensul de instruiti de parinti, scoala, societate).Copii omului privati de aceasta instructie, nu numai ca nu mai au nimic uman in viata lor (in afara de aparentele trupului), dar se si gasesc undeva sub nivelul comportamental al oricarui alt animal, fiind privati inclusiv de acuitatea instinctelor lor si de minima invatatura oferita de animalele parinti.
Oare nu exagerezi? Oare copilul crescut in salbaticie si readus in civilizatie, avand acces la cunoasterea si uneltele civilizatiei (memoria civilizatiei), nu se va comporta oricum superior oricarui animal dupa un timp? Lucru pe care nici un animal nu l-ar putea egala indiferent de cunoasterea ce i se ofera?
-
-
-
Puterea de memorare a unui simt poate fi marita prin exercitiu, atentie marita asupra simtului, atat la om cat si la animal.
octav.c a scris:OK, si aceasta reflectie nu-ti ofera o viziune asupra civilizatiei umane? Nu vezi aici influenta societatii? Nu vezi aici bifurcarea drumurilor omului si animalului?
Nu. Ce am subliniat nu are nici o legatura cu o bifurcare a drumurilor dintre om si animal. Dimpotriva, este un aspect comun in primul rand la nivelul de memorare al perceptiilor.
octav.c a scris:Nu asta sustin eu? Ca noi, oamenii, mintile rationale si constiente de sine, cei care avem creierul marit, ne-am construit lumea din imagini memorate.
Tu sustii ca am fi niste memorii si nimic mai mult. Ceea ce bineinteles este fals.
Dar n-ai inteles exact la ce m-am referit cu afirmatia evidentiata. M-am referit strict la memorii, amintiri brute ale simturilor (imagini, mirosuri, etc). Si noi si animalele memoram simturile brute, neprelucrate si avem posibilitatea sa ne marim puterea de memorare si de identificare a simturilor brute prin exercitiu.
Noi oamenii, pe langa simturi brute, memoram si concepte, conceptul fiind un rezultat elaborat in baza simturilor sau a unor alte concepte. Si putem elabora memoriile simturilor, formula concepte, doar cu ajutorul imaginatiei.
nightwish a scris:Chestia asta am observat-o si eu la pisica unei prietene. Stie foarte clar unde ii este depozitata mancarea, stie ca daca se umbla acolo i se scoate pliculetul. Dar asta s-a intamplat dupa o practica zilnica.
Oricum, chiar si numai faptul asta demonstreaza clar ca pisica memoreaza si imagini. Altfel n-ar recunoaste dulapul, sau actiunea in sine de deschidere a dulapului, sau cum am arat eu, simpla actiune de a intinde mana spre punga cu mancare, la care reactioneaza imediat pisica mea de exemplu.
nightwish a scris:S-ar putea sa nu. S-ar putea sa urce pe canapea, sa-l miroasa si apoi sa plece vazand ca nu e el. S-ar putea sa-l maraie, latre, muste..Probabil ca va reactiona la acel obiect de pe canapea, dar nu e obligatoriu sa-l perceapa ca fiind stapanul lui. Ci.. poate.. un intrus.
Exact, in capul cainelui ar fi un conflict dar nu foarte mare, un stapan partial, dar mai mult strain, doarece simtul lui principal ii spune ca e strain. Dar asta nu demonstreaza ca ignora imaginile, doar ca le considera mai putin importante in recunoastere, mai neclare pentru a lua decizii impotriva simtului principal.
-
-quote name='octav.c' date='Dec 15 2009, 01:42 PM' post='1060084151'
Tie, in schimb, Nightwish, ca si oricarui om dealtfel, daca doar iti arat pentru o singura data ca intr-un plic albastru pun mancare si in altul de culoare rosie pun cuie, este suficient ca atunci cand iti este foame sa te duci la cel albastru.
Animalele au nevoie de exercitiu indelungat (vezi cazul Pavlov). Si exact aici este marea diferenta intre om si animal.
Noi retinem instantaneu imaginile vizuale, in vreme ce animalele, desi vad foarte bine, NU.
Mare greseala. Sa explic din nou? Noi nu retinem imaginea vizuala mai mult decat animalele, noi abstractizam si formulam conceptul de "plic albastru", deabea apoi il memoram si il comparam data viitoare cand ne intalnim din nou cu el....
Editat Mie 16 dec 2009 12:54
Pippo a scris:Doar partial, deoarece exista si o parte nevazuta sau "tainica" a lumii, cel putin la fel de materiala, nu doar informatica (nu doar la nivel de organizare a informatiei). Aceasta parte "tainica" supune materia prin alte legi decat cele fizice, general cunoscute, observate si intelese. Aceste legi pot fi intelese si aplicate doar de constiintele destul de dezvoltate ale oricaror indivizi ating stadiul asta.
Daca te referi la legile din gama "legilor divine", atunci da.. dar si aici, in dimensiunea noastra tot legile alea se aplica, doar ca oamenii s-au limitat singuri.
Pippo a scris:Deci constiinta este formata atat din partea rationala (logica) cat si din partea sentimentala (emotii).Partea sentimentala nu are nici o legatura cu logica gandirii. De exemplu, nu se poate defini dragostea, bucuria (emotiile care le simtim in piept) - nu au legatura cu logica si nu pot fi intelese decat pe cale experimentala.
Ai fi surprins sa afli ce legatura stransa exista intre ratiune (logica) si emotii. 
Pippo a scris:Deci, in conditiile in care doar logica nu poate forma constiinta si nu o poate explica in intregime, cum am putea intelege constiinta sublima fara experienta directa? E ca si cum am incerca sa intelegem logic bucuria fara a fi fost vreodata bucurosi... Imposibil.
Lucrezi cu tine si ti-o dezvolti.. sau ti-o trezesti.. ca ea exista acolo. :cry:
Elimini, dizolvi, din tine tot ce este rau.. si va ramane un teren fertil.. pe care se poate construi iar. 8)
octav.c a scris:Pippo, nu este nici o contradictie: omului i-au trebuit intre 1,5 milioane de ani si 2 milioane de ani pentru descoperirea stiintei facerii focului, in vreme ce copilului i-au trebuit nici 2 ani.Tu nu intelegi ca evolutia spiritului uman se repeta cu fiecare nou nascut? Diferenta este insa de milioane de ani, castigata in favoarea progresului spiritului.
Partea bolduita n-am percutat-o. Poti s-o dezvolti putin?
Pippo a scris:Comparatia este irelevanta. Acel copil ramane om, desi un om needucat.
Este om, da. Ca specie doar.
Altfel.. omenia.. destul de departe.
Pippo a scris:Asa o fi zicand, nu te contrazic. Asta nu inseamna ca e piatra de adevar. Analizeaza si tu singura daca muzica pe care o imaginezi este audio sau video
La ce te referi cand zici "muzica pe care o imaginez"? Una pe care am ascultat-o inainte si apoi o reproduc mental?
Pippo a scris:Au legatura intre ele. Suferinta corpului si suferinta sufletului au radacina in suferinta. Sunt diverse, dar cred ca este gresit sa le privim ca pe doua lucruri care nu au legatura intre ele. Au aceiasi baza, mi-e greu sa explic...Oricum, nu inteleg destul de bine subiectul si n-as vrea sa vorbesc prostii intrand in detaliu. Cert este ca imaginatia merge foarte foarte departe daca ne-o dezvoltam si daca ne clarificam bine perceptiile (pentru a putea imagina la un nivel extrem).
Ideea e in felul urmator: suferinta existenta la nivel emotional, daca nu este "tratata" se va extinde la nivel fizic.
De asta, medicii nu pot decat sa trateze efectul, nu si cauza unei boli.
octav.c a scris:1. Astfel daca un copil vede pentru prima oara o masina de calcat fierbinte, nu va ezita sa puna mana pe ea, frigandu-se.Data urmatoare cand va vedea din nou o masina de calcat fierbinte, din minte ii vor sosi instantaneu informatii referitor la experienta memorata, si nu o va mai atinge.
TRUE OR FALSE?
Dupa cum am zis cu alta ocazie, in cazul copiiilor lucrurile stau putin diferit. Daca tu ca om mare poti sa intelegi de prima data ca un obiect iti poate face rau (ca iti spune cineva.. sau in cazul fierului de calcat.. iti aduci foarte aproape mana de el si percepi caldura), un copil pana la o anumita varsta, nu este capabil sa faca asta.
La ei se dezvolta mai greu ideea de bine/rau. In schimb, au o curiozitate foarte mare si vor sa incerce tot ce intalnesc in cale. De exemplu, copiii foarte mici isi manifesta aceasta curiozitate proband lucrurile cu gura, tot ce prind baga in gura.
nightwish a scris:Daca te referi la legile din gama "legilor divine", atunci da.. dar si aici, in dimensiunea noastra tot legile alea se aplica, doar ca oamenii s-au limitat singuri.
Da, m-am referit la "legi divine" care actioneaza in lumea noastra deasupra legilor fizice cunoscute. Unii, printre care Gustavo Rol, ne-au demonstrat o viata intreaga existenta si influenta acestor legi in lumea noastra.
Demonstratii facute de Gustavo Rol ale legilor divine in actiune:
http://www.gustavorol.org/experiments.htm
nightwish a scris:Ai fi surprins sa afli ce legatura stransa exista intre ratiune (logica) si emotii.
M-am exprimat gresit. Ideea de fapt era ca ratiunea (logica) unui om nu poate inlocui emotiile, in sensul ca omul nu poate intelege rational (logic) emotiile. De fapt legaturi pot exista intre logica si emotii. Poate fiecare cifra se percepe ca o emotie, si invers. Astfel de legaturi ar putea exista.
(Ai niste materiale care descriu legaturile astea?)
nightwish a scris:Este om, da. Ca specie doar.Altfel.. omenia.. destul de departe.
Un salbatic needucat, daca ramane om ca specie, va forma in timp o alta civilizatie. Chiar daca porneste de la 0, tot la civilizatie ajunge in x generatii, pentru ca omul va redescoperi pas cu pas totul, datorita imaginatiei.
Daca primul om lasat in salbaticie nu descopera nimic cu care sa contribuie la dezvolatarea noii civilizatii, este irelevant, deoarece un alt membru o va face mai devreme sau mai tarziu. El poate a fost lenes sau nu a avut sansa de a o face. Dar cineva din urmasii sai, chiar doar din plictiseala o va face mai devreme sau mai tarziu. Dar foarte probabil va face multe din necesitate.
Se pare ca am ceva de recuperat!!!
Sa o iau in ordine. Nu-mi raspunde pana nu termin de citit/raspuns la tot.
Pippo a scris:Poate clarificam unele detalii, Octav.Recunosti existenta imaginatiei ca fiind facultatea care il diferentiaza pe om de animal? Recunosti ca imaginatia nu este invatare? Recunosti ca invatarea este simpla memorare? Recunosti ca imaginatia este un fel de mecanism de procesare a memoriilor?
Recunosti ca imaginatia nu lucreaza doar cu imagini, ci cu memoriile tuturor simturilor intr-un format universal? (sunete, gusturi, mirosuri)
Da, dupa opinia mea, sunt absolut corecte toate afirmatiile tale.
Pippo a scris:Poate chiar unul dintre instinctele noastre de baza este acela de a ne folosi prioritar imaginatia.
Atentie, nu este instinct! Ci este mai curand o disponibilitate aparuta la un moment dat in mintea stramosilor nostri.
Iti reprodum mai jos un citat relevant din lucrarea "De vorba cu constiinta", un dialog apocrif al sinelui doritor de cunoastere a lumii inconjuratoare cu constiinta sa:
"- Uite, hai să ne imaginăm o situaţie. Tu, ca şi om, mai
Editat Mie 16 dec 2009 11:33
nightwish a scris:La ce te referi cand zici "muzica pe care o imaginez"? Una pe care am ascultat-o inainte si apoi o reproduc mental?
Ma refer la orice sunet sau combinatie de sunete imaginate, nu neaparat ascultate anterior, deoarece putem imagina noi combinatii de sunete, probabil putem imagina chiar sunete pe care nu le-am auzit niciodata (nu melodii, tonurile, sau combinatii de frecvente care formeaza sunete noi).
nightwish a scris:Ideea e in felul urmator: suferinta existenta la nivel emotional, daca nu este "tratata" se va extinde la nivel fizic.De asta, medicii nu pot decat sa trateze efectul, nu si cauza unei boli.
Da, asta este ideea "radacinii comune". Desi suferintele sunt independente una fatza de alta (emotional si fizic), se pot influenta intre ele. De aici si "moartea de inima rea". Dar cred ca este si invers atunci cand corpul sufera.
octav.c a scris:Nu am sa o spun eu mai clar: noi lucram cu imagini vizuale memorate, animalele cu mirosuri memorate.
Asta se intampla predominant, dar nu exclusiv. In realitate lucram cu toate simturile. Pentru noi oamenii, vederea este un simt principal (predominant), pentru caini mirosul este un simt principal (predominant). Dar si noi si cainii lucram cu toate simturile si le memoram.
octav.c a scris:M-am uitat de doua ori, inclusiv la postarile de la ora 1:34, dar nu l-am gasit?Poti sa ma ajuti?
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...;pid=1060084141
Daca faci click pe sageata din titlul citatului te trimite direct la mesaj.
"Omului i-au trebuit intre 1,5 milioane de ani si 2 milioane de ani pentru descoperirea stiintei facerii focului, in vreme ce copilului i-au trebuit nici 2 ani.
Tu nu intelegi ca evolutia spiritului uman se repeta cu fiecare nou nascut? Diferenta este insa de milioane de ani, castigata in favoarea progresului spiritului.?
nightwish a scris:Partea bolduita n-am percutat-o. Poti s-o dezvolti putin?
Cu placere.
Eu nu sunt adeptul ideii cum ca ca cineva, pocnind din degete, a facut sa apara instant totul: universul si lumea de astazi aflata in plina miscare si relatie de interdependenta, asa cum ai da play unei telecomenzi si imaginile apar in spatiul realitatii unui televizor 3D infinit.
In acelasi timp, simt (ca sa nu spun ca am) certitudinea ca absolut nimic nu exista aparut fiind din pura intamplare. Totul se desfasoara conform scenariului unor legi existentiale, numite de unii dintre noi, divine.
Asta ca un mic preambul, pentru a nu fi gresit inteles in cele ce urmeaza.
Nightwish, sunt doua evolutii diferite, care s-au petrecut mai intai cu mult timp in urma, si care, de atunci incoace, se petrec incontinuu.
Sa ma explic.
Prima evolutie este aceea prin care apare viata, respectiv prin procesul de divizare controlata (de legile mai sus pomenite) a unei singure celule din care in final rezulta o forma de viata.
Iar acest lucru s-a intamplat mai intai in oceanele planetare, acum aprox 3 miliarde de ani, si mai apoi in fiecare secunda, in urma multiplicarii celulei stem rezultata in urma fecundarii, din care in cateva zile/luni apare cate o noua forma de viata.
A doua evolutie este aceea prin care apare omul, respectiv prin procesul de constientizare controlata (de legile mai sus pomenite) a unor animale bipede, din care in final a rezultat omul.
Iar acest lucru s-a intamplat mai intai in urma cu mai bine de doua milioane de ani, cand a aparut Omul de CroMagnon/ Hommo Sapiens Sapiens, si mai apoi cu fiecare nou nascut care este instruit intensiv de catre mama, scoala si societate.
Ceea ce omul a invatat sa faca pe parcursul a milioane de ani (spre exemplu sa aprinda focul), este instruit astazi in doar cativa.
Editat Mie 16 dec 2009 12:35
octav.c a scris:Nu.Sub titulatura de "feral children" vei gasi pe Google foarte multe articole si studii pe tema copiilor recuperati de societate din jungla. O sa ti se pare incredibil, insa cercetatorii au ajuns la concluzia ca a fost imposibil sa mai ajunga la 'coarda sensibilitatii' copiilor, cu toate metodele si tenacitatea lor. Nu a fost chip sa-i invete absolut nimic. Nici macar sa-si invete propriul nume, asa cum o fac animalele!
Pentru rigurozitatea informatiei, nu la toti, dar la o majoritate.
Se avansa ideea, intr-unul din studii, ca daca pana la o varsta critica nu se incepe procesul invatarii, se declanseaza o blocare a mintii si a facilitatii de invatare.
Nu mi se pare incredibil, e interesant si pot fi de acord cu ultima idee (concluzia studiului). Aici intervine se pare (dar nu intotdeauna) un fel de mecanism de limitare a mintii. Poate nici macar nu este un mecanism, ci doar o formare/maturizare gresita a mintii. Asta se observa si in societatea noastra: un om care s-a maturizat cu anumite idei si concepte fixe de copil, greu sau deloc il scoti din modul sau de gandire. Probabil se creaza un loop, un fel de gandire ciclica limitata. Oricum omul respectiv, chiar si inapoiat, depaseste orice animal (chiar daca numai la teste simple, de baza), si este in stare sa-si depaseasca conditia, chiar daca cu foarte putin. In alte cuvinte, omul este predispus la evolutie mentala.
Ceea ce poate n-au incercat cercetatorii, dar sustin eu, este sa ia copilul unui om maturizat in salbaticie, complet limitat in cunoastere, care nu este in stare sa-si pronunte numele, si sa-i creasca copilul cu cea mai aleasa scoala si educatie. Copilul respectiv va deveni probabil un om cu multa judecata.
De ce te rog eu sa tii cont, este ca omul, oricat de indobitocit ar fi din cauza mediului in care a crescut, e predispus la evolutie mentala, iar el, prin mici contributii, apoi urmasii lui, vor contribui in timp la reformarea civilizatiei.
Intr-un fel, esentialul civilizatiei este educatia, invatarea, dar nu este conditia de a fi om. Conditia de a fi om este predispozitia pentru evolutie mentala a omului. Predispozitie care provine tocmai din existenta la om a facultatii pe care nici un animal nu o are, imaginatia - imaginatie care nu inseamna gandire in imagini ci un proces de prelucrare a memoriilor (audio-video-etc) in noi combinatii.
Apopii a scris:Eu am inteles ce-i raul, abia dupa ce ai mei parinti mi-au spus sa nu pun mana pe portita de la soba ca frigeee, iar eu in momentul imediat urmator am pus ambele maini... si am inteles
Intocmai. Copiii invata experimentant pe pielea lor. Fie copiaza ce vad la cei din jur, fie fac totul de capul lor.
Fac buba, stiu ca acolo nu trebuie sa puna mana.. iar daca le mai si intaresti ideea asta prin cuvant ("auuu, faci buba.. etc") isi vor aduce aminte senzatia.
Probabil evolutia mentala creaza si modificari la nivel genetic la un moment dat, deci apar oameni (ca materie prima) mai buni. Asta e doar un "poate".