Creatiile userilor - Poezie

Suflet boem

Tu, in amurg misterios ai aparut,

Era aproape seara si ma priveai incet,

Uitandu-te la mine-ai reaprins vulcanul,

Ce clocotea, inchis de mult, la mine-n piept.

Si in galopuri inima-mi, vroia s-o ia la fuga,

Sa cante si sa zbiere de-atata-nduiosare,

Caci tu pareai divin, cum numai o naluca,

Aluneca in noapte, c-o singura strigare.

O dulce si stelara noapte tu mi-ai dat,

Cu briza racoroasa a serilor de vara,

Pareai ca tu, pe mine, pe loc m-ai fermecat,

Incantator si tandru ca o dulce fecioara.

Si astazi, dupa ani, mai simt racoarea serii,

Cand ma cuprinde-o teama si-un straniu suspinat,

Prezenta ta-mi starneste mirosul dulce-al verii

Caci te iubesc mai mult decat m-am asteptat.

Esti un zambet pierdut in visul meu

O adiere de-o clipa

Tipatul unui val ce se topeste incet la mal

Lacrimi pe-o clapa,abia atinsa de-un gand

Cam cat din mine esti tu si cat din mine sunt eu?

As putea la fel de bine sa fiu tu,caci

Am incetat de mult sa fiu eu...

Visand ca/s om

Ma/ntreb retoric uneori,

De nu cumva ma visez om,

Ma/ntereb de asta viat/a mea,

Nu este doar proiectia,

Proiectia din visul meu,

Sau poate/un vis de dumnezeu.

Oricum ar fi, necunoscut,

E sursa mea de/a fi pamant.

Trims in fizic si mental,

In afectiv-senzorial,

Intr/un tumult de vietuire,

Nu pot decat sa inventez,

De unde oare e traire.

Gandesc, traiesc, imaginez,

Ma identific cu acest,

Om pe care il constat,

Si zic ca eu sunt ce constat.

Si cum sa cred eu altceva,

Cand tare e inductia.

Hipnoza patarnului Eu,

E existenta, omul meu.

Imi amintesc chiar pe moment,

Ca as avea un supliment,

De cand ma stiu in visul om,

Primesc un flesh ca nu sunt eu,

Astept de/o viata sa ajung,

Sa ma trezesc din legamant.

Sa ies din roleplay/ul meu,

Nu doara ca Out Of Character,

Desi sincer recunosc,

Ca sunt mereu In-Character,

Probabil osteneala mea,

Nu e pe plac la cineva.

Sus, sus..caut picturi pe cer

dar vad plancarte de reclama

mesajul e ..sub sanul gol?

Sa fie tema de amor..

dar stai asa, mai jos exclama

Un copilas cu floare-n par

E orhidee de culoare

Citand un vers multicolor:

'Mi-e foame, lapte n-ai tu mama?'

flori tremurande, crepuscul vechi

si nou de soapte vanturi reci aduc

cum rup petale, rup-le in perechi

sa nu fie de singura o noapte.

calcai nud si timid, buze uscate

abund izvor de nesatule ploi in vene

rupand farami de clipe demascate

curg gandurile bezna visand ca dorm.

fulgi mari timizi, zbor acuzat ca geme

cat de stupid se ninge in mansarda

si tac taceri in colt de lut uitate

oglinda ce reflecta cum sparg de mult.

..zori lucii si tarzii, de roua-nlacrimate

se zbat intre ce este si ce se vrea sa fie

vociferand trecuturi ce groaznic urla-n tample..

ce pura nebunie, portrete sparg oglinzi !

intre idei si nebunie

se da o lupta de final

cand cainii te ajung la mal

sari in vartej de-o fi sa fie.

de poti analiza furtuna

procent din ce va fi sa rupa

ajungi sa inventezi o ruga

si te ascunzi dupa cortina.

sa mai ramai o seara, iara

sa mai pacatuim putin

servim pelin si bem venin

intra in casa! ,hai, iesi afara!

si nebunia nu-i de vina

eu sunt nebunul deghizat

in flori de prost amorezat

de lasitate si morfina.

si tac cand ma cuprinde teama

si nu pot sa traduc nimic

sunt prea tampitul adormit

de munca grea m-apuca jalea.

sa mai ramai o seara, iara

sa mai pacatuim putin

servim pelin si bem venin

intra in casa! ,hai, iesi afara!

si iar nu am facut nimic.

Priveste-n oglinda cum tace

si ti-ar zice, cate nu ti-ar zice

Dar nu ai crede ca vorbeste cu tine

Ochiul tau numai pe tine nu te mai vede

sunt oameni si ganduri indigo ce te trece

galopand sange de nebun fost visator

si e rece.

nu-mi sta in cale cand vreau sa plec

nici macar nu sunt obligat sa imi iau ramas bun

si poate nici nu meriti sa o fac

a trecut prea mult .. mult prea mult timp

si e poate prea greu.

te aud in penumbra de colt de tigara cum tremuri

si ai vrea sa iti spun macar doua cuvinte

sa te dezlege de ce ai fost odata venin

si sa iti poti lua un nou zbor .. mai cuminte

dar nu-i chip, e doar chin.

am rupt lanturile inainte sa te trezesti

si odata cu el s-a rupt si vremelnicia mea de tine

iti port sangele, e tot ce am in mine mai greu

dar inaintez si ies la suprafata .. nu raman ca si tine

in cercul 'Eu!'.

Tu ai dreptate si te simti dator sa imi impui

binele tau si visele tale neimplinite, esti un las

si asta mi-o repeti mie mereu, cat gresesti

am descoperit Biblia mea .. ma razvratesc si gata!

nu ma mai legi.

Ai plecat cand am avut mai mare nevoie de tine

In betia ta ai pierdut lucrurul elementar din vizor

M-ai fi putut transforma intr-un fanatic, batrane

dar ai revenit .. doar sa ma renegi si sa ma sangeri

te vad, esti departe.

scrasnind din dinti m-am spart oglinda din ce-ai nascut

si m-am cules ciob cu ciob si m-am recladit

tu mi-ai creionat venele drogate de teama de a claca

ca si tine, batrane .. de a innebuni prin slabiciuni

dar te-am depasit.

fii atent la mine acum , asa cum nu ai fost niciodata

iti vorbesc ca si cand as face-o in momentul in care

ti-ai cere iertare si ai incerca macar sa te schimbi

si m-ai bate pe umar .. asa cum un tata il bate pe un fiu

ma doare.

..dar te iert, fara macar sa-mi ceri iertare.

As vrea ca tot cerul sa planga

Cu lacrimi din sufletul meu

Sa-mi stie lumea durerea

Sa-mi simta raceala din piept.

As vrea sa culeg nemurirea

Din ramuri de vise desarte

Si poate undeva voi cunoaste

Adevarul,dreptatea,iubirea.

De e acesta jocul meu de/a lumea,

Atunci acum degraba hotarasc,

Sa nu mai fie suferinta/n dansa,

Sa fie numai zambet pur/firesc.

Sa fie oameni blanzi si buni la suflet,

Sa nu existe/n ea ucideri,

Sa curga miere si cu lapte,

Sa fiu eu insumi bun in fapte.

Sa fie armonie intru toate,

Sa ne/naltam mereu in noi concepte,

Spre noi trairi perpetuu mai inalte,

Intru slavirea lumii de a fi.

Si de mi/ar fi dorinta arzatoare,

De nu ar fi un moft fara urmare,

Atunci in mine am credinta,

Ca/si reusi sa schimb si neputinta.

De e acesta jocul meu de/a lumea,

Ma/ntreb pe mine cel ce sunt in spate,

De ce nu las in ea sa curga lapte,

Ci doar venin si mult amar in toate?

asa imi place sa citesc creatiile altora, asa frumoase scrieri intalnesc pe acest topic. cam toate au un farmec aparte, dar din cand in cand mai este postata cate una, care chiar este remarcabila. un exemple este ceea ce a postat stupid_me. asa frumoas ai reusit sa creionezi imaginile si sentimentele... sunt chiar impresionat

Trandafirul alb

Acum când ziua se pierde

În alte plaiuri avide

Eu mă gândesc la tine

Şi-mi stă sângele-n vine.

Te privesc cu priviri împietrite

Eşti aşa de aproape,pari atât de departe...

Te visez într-o lume de gheaţă,

Azi gheaţa e-o mare calduţă-

Te asemăn unei flori,

Albă între roşii trandafiri,

Tu ca şi ei eşti atât de frumoasă

Ghimpi să te ţin nu mă lasă,

Aş vrea să ştiu de unde s-apuc

Să te duc undeva aproape de piept

Să-ţi dau un dulce sărut

Să nu te las,să nu te pierd.

Eu sunt nebunul cu fete mii si mii

Eu sunt diavol si inger in aceasi zi

Eu sunt regele minciunii si cel mai sincer om

Lumea o distrug si-o fac fara canon.

Cateodata simti nimicul

Care zace-n suflet gol

Mai grea iti e povara,

Tu stii ca ea-i departe.

Cumplita-ti pare viata

Cand nimic nu reuseste

Si ea e mult prea rece

Si ea prea sus straluce.

Si tot ce vezi in fata

E chipul ei fantoma

Si-n vise-ti invadeaza

Ea e-ndepartata.

Tu incerci a scrie

Si nici o rima nu se leaga

Tu tragi linii pe planete

Si chipul ei nu-ti iese.

Lipsit de sens iti pare totul

Si totul te apasa

Iti curge sufletul pe gura

E negru,e cenusa.

Si-ai vrea ca sa renasca

Mai pur si mai puternic

Dar ea e singura ce poarta

Rabdare si speranta.

Esti gol pe dinauntru

Esti golem fara suflet

Si nu-ti stii nici creatorul

Si tu iubesti un astru.

Si ea e singura-ntre stele

Si e mai alba decat ele

Ea e departe n-o ajungi

Dar o vezi in orice noapte.

Si te transformi din rau in bine

Si-apoi din bine in mai rau

Nu sti ce vrei,o vrei pe ea

Si razi si plangi si vrei sa mori.

Dar moartea nu-i o cale

Spre sufletul cu masca

Si tu fara de suflet

In veci n-ai mai trai.

Confuzi realitatea

Cu vise fara sens

Visezi cu ochi melancolici

Visezi sau delirezi,nu stii...

Crezi cateodata ca ar vrea

Sa fie acolo langa tine

Si apoi iar surpi credinta

Spunandu-ti ca nu-i pasa.

Si tu si ea sunteti la fel

Jucati un joc al amagirii

Visati sa fiti unul cu altul

Si temeri va cuprind pe amandoi.

Ce-ar fi sa pleci din locu-ti sfant

Atatea suflete-ar muri,

Ce-ar fi sa vina ea la tine

Ea singur-ar muri.

Tu esti viata dar si moarte

Tu esti cu puteri divine

Ea de fapt tot de la tine

Rapeste raze si straluce.

Ea e umbrita de-a sa masca

Si nu e viata pentru nimeni

Doar masca sa o controleaza

Si tot masca-i e suprema.

Ea e fragila-n orice clipa,

Nehotarata-a fost mereu,

Se-nvarte,oscileaza

Si singura se ascunde.

N-are locul ei stabil

Mereu e in miscare

Pe cand un singur ax tu ai

Si multe-n jurul tau se misca.