frumoasa poezie
Creatiile userilor - Poezie
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
====================================================
Athmy a scris:frumoasa poezie
care? :)
penultima
Cand totu-i asa cu tu nu-ti doresti
Cand linistea seaca e mult prea posaca
Cand nici un suflet nu-ti e aproape
Uite-te-n spate,aminteste-ti de toate.
Cand spatele-ti drept usor se indoaie
Cand totu-i prea greu pentru tine
Cand drumu-i pustiu si plin e de pietre
Aminteste-ti de prieteni,ei te ajuta.
Cand iubirea asteptata nu vrea sa apara
Cand gandu-i pustiu de orice privire
Cand prieteni nu ai sau ei nu te ajuta
Priveste la cer,mai este o raza.
Cand timpul trece mult mai alert
Cand simti ca un tot te constrange
Cand vezi tineretea pierduta
Rapeste o secunda,rememoreaza.
Athmy a scris:penultima
Multumesc!
-----------------------------------------
Iar am ajuns sa ma mint
Ca iubirea rasare din neant
Ca un zambet aprinde vapaia
Si totul e-un rai pe pamant.
Dar sufletul meu noduros
N-are pereche in lume
Iar trupul meu nu e frumos
Si buzele mele nu poarta miresme.
Ma plimb printre ziduri albastre
Ma invart sub aceleasi ferestre
Si lumea e mare si mie mi-e teama
Sa plec de aici,din cercul din rama.
Mai bine taci,
Nu-ti risipi cuvintele inutile pentru mine,
Nu esti capabil sa intelegi,
Nu esti capabil sa asculti sunetul umbrelor
Care razbesc prin noaptea dintre noi.
Nu esti capabil sa observi zidurile care,
Reci, se interpun si ne delimiteaza.
De ce mai incerci sa ajungi la mine,
Cand vezi prea bine ca sunt departe de tine?
Dar te las!
Spune-ti in continuare monologul lacunar,
Monologheaza de dragul conversatiei,
Eu oricum n-am sa-ti las nici impresia ca te ascult.
Dar vezi totusi partea buna!
N-am sa-ti zic niciodata
Faptul ca esti doar un alt orb cu ochii larg inchisi...
Editat Joi 21 apr 2011 11:27
Blestemul zburatorului
Sunt blestemat de soarta,
Sa nu/mi gasesc odihna,
Sunt blestemat de viata,
Sa nu imi aflu tihna.
Sunt zburatorul care,
Nu poate sa se/opreasca,
Deoarece chemarea,
Nu/l lasa s/odihneasca.
El nu/si poate permite,
Acum sa/ncetineasca,
Sa se emane/n sinea,
Ce nu e omeneasca.
Sublimitatea cere
Sa i se dea dea/ntregul,
Iar zburatorul risca,
Sa piara ca eterul.
Aceasta e destinul,
Celor ce/s zburatori,
Sa tinda catre sine,
Mai mult decat o vor.
Blestem sa fie aceasta,
Sau binecuvantare,
Ramane sa se vada,
Cand fiva/nmormantare.
Prin padure
Printre ramuri de stejari
Privesc luna cum se stinge
Undeva intre voaluri
Si o raza nu mi-ajunge.
Noaptea-i rece si e seaca
Cand dorintele-s departe
Si nici un vis n-o sa aduca
Chipul celei prea iubite.
Ochi de fiare stau la panda
Cautand sa ma infranga
Dar nu-s vrednic de osanda
Pentru linistea pribeaga.
De pe stanca cea inalta
Pierd priviri in orizont
N-o gasesc pe ea prezenta
Pe nici un cer si nici un fond.
N-am sa caut vremuri multe
Pritre codrii,printre valuri
Fiindca toate imi sunt mute
Iara ea-i cu mii de chipuri.
In intunecimea noptii
Multe sunt asa cum nu-s
Insa luna-si lasa coltii
Peste sufletul exclus.
Editat Sâm 23 apr 2011 00:14
De-ar fi sa fii
De-ar fi sa fii aceea
Ce imi invadeaza gandul
In ori ce seara as privi
Cerul negru plin de stele
Te-as pastra cu grija-n suflet
Si n-ai pleca,nu te-as lasa.
Te-as tine stras in brate
Spunandu-ti vorbe de amor
Privind apusul peste mare
Si ochii tai lucind mistere.
As sti sa-ti spun in orice limba
Cuvinte dulci ca "te iubesc"
Si n-ar fi vorbe goale fara sens
Ci tot ce-al meu suflet e.
As fi cu tine-n orice clipa
In orice loc ce ti-ar fi greu
Oriunde visele nu-s vise
Ci proiectia lor in visul meu.
Ti-as tine mana ta la pieptul meu
Sa simti razboiul ne-ncetat
Pentru tine draga mea
Fiindca eu si eu te vreau.
Da,tu ai stii dintr-o privire
Tot ce simt si ce gandesc
Si eu n-as sti fiindca voalul
Sta pe chipul tau de mult
Si as fi in negura iubirii
Si n-as sti ce si cum gandesti.
Si tu ai stii iubita mea
Ca pe tine doar pe tine te ador
Si ai fi asemeni unei flori
Cu miresme si culori
Dar tu acuma esti inchisa
Si esti rece-n ochiul meu
Dar eu nu stiu nici cine esti
Nici nu stiu in lumea cui
Si nici un gand nu mi te aduce
Tu nu esti,n-ai fost vreodat'.
Stapana sufletului meu
Tu stare esti in mine,
Stapana deocamdata.
Tu ti/ai facut din mine,
O casa minunata.
Dar de nu sunt paria,
In propria mea sine,
Eu te conjur pe tine,
Sa/mi fii ce se cuvine.
Eu sunt stapan in mine,
Si am puterea care,
Sa faca acum dreptate,
Pe/al meu meleag de fapte.
Te/am invatat in mine,
Sa faci tot ce poftesti,
Acum eu cu arcanul,
Te/oi pune sa postesti.
Sa/nveti ce e respectul,
De cel ce ti/e stapan,
Sa/nveti sa nu scoti capul,
Pe/afara de nebun.
Voi starilor traite,
Ce sunteti fara stare,
Promit sa va dau lege,
Ca sa aveti rabdare.
Si de nu va ajunge,
Atunci voi cere/n mine,
O mare armonie,
Ce/aduce omenie.
Va ziceti empatie,
In aiureala voastra,
Dar eu cer de la mine,
Nepatimirea noastra.
Iluzie
Cand totul pare greu
Si sufletul mi-e trist
Pornesc pe drumul meu
Pe drumul fara rost.
Si noaptea cade grea
Preseaza tampla mea
Si drumul e pustiu
Doar ochiul meu e viu.
Si acolo pe sosea e ea
Privindu-ma mereu,
E doar imaginatia mea
Si gandul meu e greu.
Ea e un chip fantoma
Si pare atat de vie
Ea insasi se proclama
Cu inima stricata,iluzie...