Creatiile userilor - Poezie

Cantarea pietrei

Iar vreau sa scriu,

Eu, ne/avand ce scrie,

Incerc s/aduc nimicul pe hartie.

Sa scriu de mine,

chiar ca nu mai merit,

Sa scriu de lume,

Scris/au ei poetii.

Sa scriu de pietre,

Sincer asta/s face,

Sa aduc oda pietrei,

Vesnica ce tace.

O! tu multimilenara piatra,

Vorbeste/mi, spune ce/ai vazut odata,

Vesteste noua, cele ce nu stim,

Ajuta/ne sa nu orbecaim.

Dar piatra tace,

Asa e rostul ei,

Sa taca si sa fie,

Acesta/i cantul sau.

Cum canta/n forma piatra,

Al nostru inceput,

Oare cantarea/n om,

E forma ce/am gasit?

Sa fie naturala,

Aceasta formatare,

Ce ma constat pe mine,

Afi/n existentiale?

Cădere

Am ajuns iar la un punct

Pe vant sunt loate toate

Gandurile disperate,

Tu ma ocolesti neiertatoare

Si lipsa ta ma doare.

De ce evit sa-ntreb "de ce"?

Cand tu arunci cu vorbe seci

Menite sa ma renege

Dar tu oare nu ma placi?

Si stau si astept o vorba sa rasara.

Din negura uitarii poate o s-apara

Un gest de respingator sau poate

O vorba duce fiintei triste.

Viata

Viata ne traieste

Sub diferite forme,

Dar ea prin noi traieste.

In forma om,

Traieste a fi om,

In forma planta,

Traieste a fi planta.

Cum, cine si de ce,

Ramane o enigma,

Doar constatarea vietii,

Nu e o paradigma.

Atata doar a sti,

Ne e permis si noua,

Ea, viata, este vie,

Prin noi, a sale file.

Ca e manifestare

De un real terestru,

Sau e doar o traire,

Informational-sinistru,

E o dilema mare,

Ce n/are asemanare.

Un lucru sigur este,

Simplul A/fi si a trai,

Acest, poate dar, de/a vietui,

In rest, e doar poveste.

SFARSITUL INCEPUTULUI

Ursitoare nebuna a lumii astrale,

Cu urlet de moarte te-ai spinzurat,

Din vidul de timpuri uitate,

Blestemul tau ne-a inconjurat.

Corabia pluteste pe valuri de plastic,

Ceru-i de singe,albatrosul e mort,

Soarele e negru,culoare de doliu,

Sufletele cenusa ne este-n pamintul crapat.

Cu mina crispata,din timpuri trecute,

Sa fur amintiri senine am incercat..

Mi-am vazut toate vietile traite,

In clipa mortii ce m-a secat...

Din trecut s-a nascut prezentul...

Fulgi de zapada neagra cad linistit,

Acopera-ncet corabia moarta si acum

Flacari de ura ne-au ars viitorul...

Poate crezi ca-s nebun si e adevarat,

Chin,dureri,mizerie mintala,

Nu mai stiu daca am venit ori am plecat,

Sint oare aici sau in lumea astrala?

Ursitoare nebuna,cu limba de moarte

Vise schimbate-n cosmaruri ne-ai dat.

Oceanul de plasma,ciuperca radioactiva,

Raiul in iad ai schimbat...

Corabia noastra a devenit un sicriu,

Doar ginduri fara ecou au ramas,

Sarman copil al timpului pierdut,

Ai murit inainte de-a te fi nascut....

Gri

Raceala ta ma stinge,

Se stinge soarele si el

Nevinovatia o porti pe tample

Dar vinvata esti de dorul meu.

Noaptea-n suflet vine neagra

Si nici o stea nu tine loc

Sperantelor ce-au fost odinioara

Cand nici n-ai fost in lumea mea.

Privesc lumina cum se stinge

In orizontul altori lumi

Si te vad pe tine-n maluri

Cum te pierzi si cum ma uiti.

Si nici nu stiu ce simti acum

Teama ,nepasare sau dorinta?

Raman singur cu-ntrebari

Si tu nici nu vrei a ne vedea.

Privesc cerul plin de nori

Si te confund pe tine printre ei

Mai trista,mai tacuta si distanta

Si nu te-ajung si nu te-aud...

Si cand noaptea iar se lasa

Luna sta ascunsa undeva

Nu vad chipul tau in ea,

Te regasesc in vise gri.

Si plumbul sta mai greu,mai greu

Pe a mele tample incercate

Caci eu te vreau,ne vreau pe noi,

Si tu nu stii ce vreu,ce vrei...

Si soarele rasare mandru

Aducand pe raza lui

Un gand in plus cu a tale buze

Purtand ale ranii mele sange.

Si clipe trec mai greu,mai greu

Caci tu esti undeva tacuta,

Si creionul el se misca singur

Pe foaie construind conturul tau.

Culori se impletesc pe foaie

Cautand o nuanta apropiata tie

Dar gri imi pare totul

Si gri se face cerul tot.

Si gri imi pare tot ce ne-nconjoara

Asa de sec pare a fi pamantul

Si atat de dulce griul e

El poarta amintirea ta.

Si gandul la tine dulce blestem

E mangaiere si durere

Asa te am,dar nu te am

Asa esti langa mine si nu esti.

Gri perfectionat

Raceala ta ma stinge,

Se stinge soarele si el

Nevinovatia o porti pe tample

Dar vinvata esti de dorul meu.

Noaptea-n suflet vine neagra

Si nici o stea nu tine loc

Sperantelor ce-au fost odinioara

Cand nici n-ai fost in lumea mea.

Privesc lumina cum se stinge

In orizontul altori lumi

Si te vad pe tine-n maluri

Cum te pierzi si cum ma uiti.

Si nici nu stiu ce simti acum

Teama ,nepasare sau dorinta?

Raman singur cu-ntrebari

Si tu nici nu vrei a ne vedea.

Privesc cerul plin de nori

Si te confund pe tine printre ei

Mai trista,mai tacuta si distanta

Si nu te-ajung si nu te-aud...

Si cand noaptea iar se lasa

Luna sta ascunsa undeva

Nu vad chipul tau in ea,

Te regasesc in vise gri.

Si plumbul sta mai greu,mai greu

Pe a mele tample incercate

Caci eu te vreau,ne vreau pe noi,

Si tu nu stii ce vreu,ce vrei...

Si soarele rasare mandru

Aducand pe raza lui

Un gand in plus cu a tale buze

Purtand ale ranii mele sange.

Si clipe trec mai greu,mai greu

Caci tu esti undeva tacuta,

Si creionul el se misca singur

Pe foaie construind conturul tau.

Culori se impletesc pe foaie

Cautand o nuanta apropiata tie

Dar gri imi pare totul

Si gri se face cerul tot.

Si gri imi pare tot ce ne-nconjoara

Asa de sec pare a fi pamantul

Si atat de dulce griul e

El poarta amintirea ta.

Atat de mult imi placi

Asa frumos e glasul tau

Si privirea ta ma urmareste

Din orice colt,pe orice drum.

Mă aşez la geam şi privesc

La ce e dincolo de el:

Oameni,maşini,case,copaci,

O lume, o viaţă trepidantă.

Pe stradă nu pare pustiu,

Mereu e c

Sa dau tribut himerei

Tu, inger din abisuri,

Ce te/ai format in mine,

Asculta acum acestea,

Cuvinte ex-perene.

Sunt din plamada care,

Si tu ai luat potenta,

Sunt dintru inceputuri,

Sunt insasi ea, esenta.

Cum de/ndraznesti trufasa,

Sa/ti manifesti umflarea?

Cum de ai nesimtirea,

Ca sa ignori chemarea?

Cum de opui tu mie,

Distrugerea iubirii,

Cand ea menirea fi/va,

For ever, constructiva?

Voi sunteti potentialuri,

Ce v/ati nascut din valuri,

Ce a/ti dat consistenta,

La ceea ce/i esenta.

Luati seama acum la mine,

Ca nu ma voi abate,

Din nou pe a mea cale,

S/am mainile patate.

In mine e pornirea

Ce duce catre totul,

Voi sunteti doar premize,

Dar eu sunt creatorul.

Napoia mea himere,

Ce duceti la pieire,

Napoia mea voi ingeri,

Ce nu aveti menire.

Voi sunteti doar prin mine,

O licarire vie,

Doar eu dau vietuire,

In suflet la traire.

Voi ingeri ai trairi,

Va voi vesti pieirea,

De n/ascultati de mine,

Cel ce sunt mantuirea.

A/ti dat navala/n mine,

Si a/ti spurcat curatul,

A/ti profitat de faptul,

Ca nu era 'nparatul?

Acum va zic pe fata,

Ca sa nu fie dubiu,

Sunt sabie si arta,

Venita Demiurgul.

As vrea sa uit,as vrea sa treci

In departari de tot sa pleci

As vrea sa stig lumina de pe cer

Sa nu te vad,sa nu disper.

Si-as vrea ca sufletul frigid

Sa-si piarda al sau vid

Sa arda flacara divina

Sa fie dragostea senina.

Dar nici un soare cat de tare

Nu va-ncalzi a ta spledoare

Si cate zambete sa piara

Ca tu sa fii ca odinioara?

Si privirea ta de gheata

Imi fura tot ce-nseamna viata

Dar tu in gand ramai de-a pururi

In orice vis,pe orice fonduri.

=========================================================================

Nu sunt trist

Atatia-mi spun ca eu sunt prea trist

Ca scriu versuri pline de lacrimi

Si ale mele tablouri te-ngheata

Dar eu sunt cald,arde iubirea,

Ea ma-ntristeaza,nu vine,nu pleaca...

Si ea este rece,regina polara,

Pe ea o pictez,pe ea o visez...