Creatiile userilor - Poezie

You are my heaven

De-ar fi să plec pe veşnicie
Departe de acest azil -
De-ai veni şi tu cu mine
Te-aş iubi lumină vie
Ca pe propriul meu copil.

Şi privirea ta duioasă
Ca o pânză de Camille
Mi-ar şopti că sunt acasă
De ai fi şi tu cu mine
În exil.

ființă de ceară

apărută înainte de mine

sau după mine.

ființă de eternitate

apărută înainte de mine

sau după mine.

poeme mai frumoase

sau lumi magnifice

nu pot reda pentru

ca iubirea mea să capete

mai multă importanță

față de a ta.

Geneza

Surâsul tău de soare plin
Îmbrăţişat de-a mea tristeţe...
Şi-n jur... era aşa senin...
Era ca-n prima tinereţe.

Şi noaptea se-adâncea în zi -
Deznodământu-n început...
Şi-a fi dansa cu a nu fi
Dând naştere unui sărut.

Dragoste contemporană

De câte ori m-a fermecat
Tricoul tău cu Looney Tunes!
O oră să-mi fi dat în pat -
O oră-era de-ajuns.

Şi sânii tăi rotunzi şi mici
Să-mi ardă-n palme de amor...
De mierea dulcii păsărici
Să mă sting uşor - uşor.

Stând la un pahar cu vin
Privirea ta s-ar fi aprins...
Să cad cu totul în leşin
Cu trupul tău - m-ai fi atins.

Şi-atunci... şi-atunci te-ai fi simţit
Cu mine - ca în paradis -
Dar tu mi-ai spus că-s nesimţit
Că vreau ceva ce-i interzis.

Izvorul Luminii

Ca razele ce se întind
Pe domul codrului - din lună -
Aşa şi clipele se-aprind
În două inimi adormind
Ce plâng în braţe împreună.

Şi soarele-n sfârşitul zilei
Pluteşte-n cer aproape stins...
Dar frumuseţile copilei
Rămân mereu de neatins.

Apus

Lasă-mi inima s-adoarmă
Lângă tine - în nisip -
Valuri reci de ţărm se sfarmă
Nostalgii lăsând pe chip.

Vraja caldă a visării
Să pătrundă-ncet în noi...
Adormind la malul mării
Să ne-ntoarcem înapoi.

Ceas vitreg

Cetatea pădurii eterne
Vidmele cimitirului năruit
Plimbându-mă cu ele
Pe poteci nocturne
Prin adâncul râpii tăcute...

Luna urcă pe deal
Cu sclipiri de nălucire
Fermecând fantasme
Pierdute printre cruci...

Hoardele păgâne
Prin vifor hoinărind
Şi clopul nopţii
Trezind vârcolaci.

Sicrie negre se deschid
În fumul văzduhului...
Anafură şi vin
De sufletul morţilor.

edit:

Va rog, nu incurajati misoginismul.

The return of the living dead

Priveghi -
Aer de cimitir uscat
Şi câni lihniţi cu ochi turbaţi
Pe înnoptat, adulmecând, la stârvuri...

În pădurea mohorâtă
Furtună şi nelinişte eternă
Răsunând până departe
În schituri vechi şi în prăpăstii.

Necuratul cu duhurile lui
Hrănindu-se din pânea putreziciunii
Şi noi - născuţi pe pământ
Pentru arderea focului.

Mă rog, acum, în ceasul serii
La umbra candelei aprinse...
Legământ cu moartea...
E timpul să mă-nalţ din nou!