Creatiile userilor - Poezie

Remediu

Nu sunt un sfânt
Şi nici nu pretind...
Nu vreau din Pământ
Decât să-l aprind...

Cu foc şi pericol
Ce iese din boxe
Ca leac pentru viscol
Războaie şi noxe.

Non Potest Mori

Atac - The Prodigy pe scenă -
Oraşul intră în asediu;
Fiori şi frenezie-n venă
Ca un drog - ca un remediu.

Şi când nu se mai petrec
Altele - pe-un glob păgân -
Ca şi vântul toate trec
Dar legendele rămân.

Pale september

Azi am văzut ultimul fluture -
Soarele verii s-a stins într-un sărut...
Copacii au început să se scuture
Amintind de trecut.

Doi tineri şi-au spus:"La revedere!"
Şi-au luat rămas bun pentru ultima dată...
În El n-a mai rămas decât durere...
În Ea... doar iubirea de-altădată.

Azi am văzut ultima fată -
Ultima ce m-a iubit ca pe-un narcis...
Era atât de minunată!
Păcat că nu a fost decât un vis.

Graveyard

Fără viitor -
În tăcere mor...
Nu mai văd iubire -
Decât amăgire.
Nimic în lume care
Durerea s-o omoare...
Strigăt de-ajutor...
Foc mistuitor -
Totu-n mine moare...
Nu mai am scăpare...
Nu mai pot să zbor...
Cei vii nu mă vor -
Nu mai găsesc antidotul...
Se sfârşeste totul...
Mă duc naibiii!!!

Knowledge in my pain

Extincţie... între om şi om trepte şi distincţie
Dar tu nu-nţelegi - nu există legi - doar convenţii care
Înrobesc popoare cu doctrini şi regi...
Jug... vreau să plec - să fug... ca un şerb pe câmp
Să serveşti stăpânii pentru gustul pâinii -
Te ţin ca pe un tâmp - legat de mâini cu funii -
Unde-i glasul tău - suflet al naţiunii?!
Petreceri, lux, covoare roşii, şi plăcere -
Tu zile-ntregi luptându-te cu moartea în tăcere
De-ajungi ca să renegi darul sfânt al vieţii...
Fă din durere ce-au făcut poeţii!

Cine sunt eu si cine esti tu
Sunt doua intrebari pierdute
In cine vom fi sau cu cine
Printre valuri de regrete.

Sub care nori si-n care ceasuri
Ne vom intalni iubito
Cand negre-intemperii
Se-astern in drumul nostru.

Ce ochi si ale cui buze
Imi vor aminti de tine
Cand vant si ploaie ne indruma
Spre lumi scaldate doar in spume.

În liniştea serii

Nu-mi trebuie bani -
Mormane de lei...
Ci-mi lăsaţi un sicriu
În codru - sub un tei.

Şi nimeni - doar ploaia
Şi cerul pustiu
Mă plângă în noapte
Când n-o să mai fiu.

Ascunde-te

Ascunde-te-n lumina,
Doar umbra-o sa se vada
Caci ochiul lor se-inchide
Cand soarele rasare.

Ascunde-te-n multime,
Doar pasii-or sa se-auda
Caci ochiul lor nu vede
Decat in departare.

Vorbeste cat mai tare
Si n-o s-auda nimeni
Caci nu-i nebun pe lume
Sa fie ascultat.

Vidma

Schitul e vechi
Şi-acum
Doar urmele trecutului
Mai stau în el
Ca nişte fantasme -
Aşa stai şi tu în sufletul meu
Cu urme de rimel
În liniştea aşternutului
Când îmi citeşti basme.

Locaşul Pierzaniei

Pământul - un mormânt înalt
Ce fericirea o fura...
Şi toţi visau mereu la alt
Tărâm, dar altul nu era...

Nimic în lume nu dura -
Mureai ucis de neputinţă...
Ci-un tânăr trist încă spera
Când toate - treceau în nefiinţă.

Zadarnic mai credeai în vis
Şi în tărâmul celălalt -
Când sufletul sfârşea închis
Într-o criptă de asfalt.