Creatiile userilor - Poezie

Iconostas

În adâncul pârâului

În focu' soarelui - la îmbra stejarului

Se-oglindi văzduhu' lângă cişmeaua rece

Născând nenăscutu' - făcând nefăcutu'

În trup de zeitate dîn eternitate

Ş-napoi cu duhu' în a nopţii ierne

Dîn braţele luminii

În liniştea grădinii

Unde ard pinii

La porţile eterne.

Sper

Acest oras ingropat in cenusa
N-ascunde nimic colorat,
Si tu,te-ndrepti grabita spre usa
Si Doamne,cat am mai sperat...

Am sperat c-o sa-mi pictezi orasul
Sa-l faci mai viu ca nici-odat,
Dar tu ai pictat violet apusul,
Iar eu, tot mai sper ca n-ai uitat...

ousor a scris:

Sper

...................

Nocturnă

Noapte - oraşul doarme-n cenuşă -

Cândva era şi el colorat...

Şi tu - te-ndrepţi grăbită spre uşă

Şi cât de mult am sperat...

C-un zâmbet - îmi pictai oraşul

Iar cerul era atât de curat...

Căci tu îmi erai fericirea - sălaşul

Pe care - întotdeauna l-am visat...

Dar iată - de mine - demult nu mai regreţi -

Oraşul doarme-n cenuşă-ngropat

Iar ochii tăi s-au făcut violeţi

Şi trişti - ca apusul în care-ai plecat...

Celei care m-a uitat


Secunde,minute si ore
Pierdute intr-un ceas
A carui limbi nu se invart
In nici un sens,in nici un timp.

Frunze, lacrimi si regrete
Cazute-n haul efemer
Cand totul sta intr-o ruina
Din ceata asternuta-n ger.

Creion, durere si-o idee
Se-astern pe-o foaie murdarita
Sub ploi acide ce se-opresc
Din cand in cand, din dor in dor.

Prin fum rasar sperante-o-mie
Orbite parca de-un mister
Ce sta in pieptul cel mai alb
Al celei care m-a uitat.

Gunfire a scris:

Nocturnă

................

Ma bucur ca te-am inspirat. :)

Da-mi sa-ti dau


Da-mi o pensula si-o foaie,
Da-mi paleta de culori
Sa-mi pictez intreaga lume,
Sa pictez si ochii tai.

Da-mi condeiul si cerneala,
Da-mi si cartea ta s-o scriu,
Da-mi si-o soapta in ureche
S-o transpun intr-un roman.

Am sa-ti dau cadou o lume
Ingropata in culori
Cu povestea vietii noastre
Fara lacrimi, ci doar flori.

Galben

Sclipesc luminile in port
C-un galben palid delirant
Pe fete trase si ridate
Cu ochi stinsi batuti de vant.

Privesc luna reflectata
In malul marii inspumate
E galbena si e vanata
De nori negrii si iernatici.

Se-aude-un cantec de sirene,
Comori cu vise spulberate,
Ascund galbenele taine,
Povesti de viata si de moarte.

Doina

Nu mai plângi fatî
Mândrulica mea!
Mi-i inima grea
Ş-atât di-ntristatî
Când ti văd plecatî
Şî casa-i uitatî
Lângă cişmea.
În noaptea pădurii
Te ferecă murii -
În hohot prelung
Îţi saltă păru' lung...
În pletili tali
Un cântec di jali...
Nu mai plângi fatî
Mândrulica mea
Cî eşti frumoasî
Ca o lalea.

Eternal Spirit

Mă culc - sub pomi - departe
Lăsând lumina lumii s-adoarmă melancolic
Lăcrimând pe-o carte.
Unde altădată
Era uscat - pustiu -
Acum e iarăşi viu
E iar înmugurit
Căci unde-a fost iubire în suflet
Nu e moarte
Pentru cel ce-odată
Pe lume a trăit...

Floarea Neatinsă

Undeva - plângând
Cu păru-n pământ
Cu pletele-n vânt
Pe dealuri curgând
Într-un regat încuiet
De tristeţi sfâşiet
Era un suflet -
Era o mireasă
O fată uitată
Ce păşea spăimântată
Prin noapte - încet
În rochie albă
Cu flori violet
Cu parfum de tei
Şi-atât de frumoasă
Că la pasul ei
Se topeau murii...
E aleasa naturii -
E cea mai mândră dintre femei...
E vis de poet -
E Fata Pădurii.

Descântec

Mandră mândruliţă
Cu trei sori în frunte
Cu păr în cosiţă
Şi lacrimi mărunte...
Făcut-ai mătănii -
Te-o cătat dihănii...
Te-i rugat în cămară -
Te-o furat o fiară...
Te-i dus la mănăstire -
Te-ai pierdut prin cimitire...
Mândră mândruliţă
Cu trei sori în frunte -
Te-ai făcut călugăriţă -
Te-ai ascuns în munte.

Misticism

Dascăli iniţiaţi -
Tradiţia slovei -
Clopotul bate
Târziu - în cetate
Prin codrii Moldovei...
Îngeri uitaţi...
Preoţi -
Împăraţi...
Pajişti adormite...
Noaptea se-aşează
Încet
Peste sate...
Singurătate
Şi case bântuite.

Ruga

Se-aude viata ca lovituri de cai in tropot

Si-n lacrima de colb mai plange plansul

Minuni Dumnezeiesti in glas de clopot

Ne cheama sa gasim Calea catre Dansul.

“Sa nu ne lasi” te rog gemand amarnic

Si mainile se-ntind ca un tentacul

Peste pamantul care fierbe trist si antagonic

Din care in prelung suspin isi trage seva focul.

Lumina din lumina ia si pacatosul si-nteleptul

Caci tu prin darnicia ta nu tai acolo unde doare

Si precum corabia se-ndreapta catre tarm si oaze

La rasarit aprindem din taciuni o lumanare.