Creatiile userilor - Poezie

Crepuscul şi blestem

Invoc pieirea şi furtuna -
În adânc să cadă luna!
Pământul să se crape tot
Şi iarnă fie ca la poli!
Să vă chinuiţi de boli -
Să n-aveţi niciun antidot...
Femeia nască în tortură -
În jur să fie numai ură!
Să se dărâme orice ţară -
Să nu mai fie primăvară!
Guvernele să ardă toate
Şi cerul fie mohorât
Căci viaţa nu mi-a dat decât -
Singurătate!

În umbra vieţii

Din vis nu pot să te-ntrupez -
În van în noapte te visez
Şi-n van mai simt al tău parfum
Când tu nu eşti pe-al vieţii drum

Când doar în gândul meu mai vii
Cum toamna vine pe câmpii
Şi numai ploaia o ascult...
De parc-aş fi murit demult...

Sentiment nemuritor

Poţi să taci - să nu-mi mai răspunzi -
Să fim doar doi muribunzi
În alte lumi să pătrunzi...

Tot te-aş găsi oriunde te-ascunzi...
Tot te-aş găsi oriunde te-ascunzi...

Poţi să uiţi pe veci de noi doi
Să nu dai o privire-napoi
Să nu am nimic decât ploi...
Tot te-aş găsi în lumea de-apoi...
Tot te-aş găsi în lumea de-apoi...

Mulţi mi-au spus să mă schimb
Că toată ziua mă plimb
Că n-am de muncă şi-i vai
De mine şi de-al meu trai...
Dar eu nu vreau decât să mă ai...
Dar eu nu vreau decât să mă ai...

Poţi să pleci în alte galaxii
Să-mi fie zilele tot mai pustii
De mine să nu mai ştii...
Cândva în Cer şi tu o să fii...
Cândva în Cer şi tu o să fii...

Dar dacă vei uita
De povestea mea şi de-a ta...
Eu tot te voi iubi
Şi-n suflet te voi purta...
Eu tot te voi iubi...

Veritas

Ce mai e şi viaţa?! poate doar un vis -
Un coşmar prelung în care-am fost închis...
Un coşmar din care nu mai poţi ieşi
Decât dacă ochii îi închizi... deşi
De gândeşti la visul celălalt (ciudat!)
E ca şi cum nimic nu e adevărat...
Şi totuşi pentr-o clipă te vezi zâmbind - încât
Viaţa nu a fost decât un vis urât,
Însă iadul ei te trezeşte-ndată
Când după prag nimic - nu se mai arată.

- O, suflet solitar! Te-ai înşelat amarnic!
Ai trăit în van! Ai suferit zadarnic!

Dorinţa

Nimic nu mai contează...
N-ai fost decât un vis,
Iar eu - doar gândul tău
Pe care l-ai ucis.

Atât - atât am vrut
De la acest destin:
Un ultim cald sărut
Sub luna în declin.

În ploi

Mai bine singuratec şi uitat,
Doar tu, o bere, şi un monitor, -
În statul ăsta corupt şi dictator...
Mai bine singuratec şi uitat.

- O, genii părăsite care mor
În cerc avar, infect, şi decadent -
Prin asta eşti celebru-n parlament
O, stat ce-ţi chinui propriul popor!

Oraşul dintre vii

Când struguri
Ies din muguri
Şi fructele se coc -
Stejarii par că-s ruguri
Ce picură cu foc.

Seminţele au roade
Ce zâmbete aduc
Din nou - când frunza cade
În vie - de pe nuc.

Se-aud săteni spre seară
Şi glasuri de copii
Cum de pe deal coboară
Cu-atâtea bucurii.

Un dor adânc - nebun -
Mă poartă în apus...
O, cât aş vrea să-ţi spun
Ce nimeni nu ţi-a spus!

In lumea fantoma


Perdea de fum e-n camera rece
Si-un suflet se zbate in colt,
Zidita e usa,zidita-i fereastra
Si-n ochiul inchis nimic nu straluce.

Pe-un zid cu carbune un gand se cladeste
Iar jos, pe podea un vis se taraste
Cand ziua-i sfarsita cu luna ascunsa
In lumea de gheata,in lumea fantoma.

Enigma Emiliei

Stătea pe-o bancă - mă privea cu şustă -
O-ntreb: fetiţo! ce ascunzi sub fustă?!

Eram copil - pe-atunci credeam că noi
Ne naştem din suflare şi noroi...

Şi-acuma ştiu: cireşele se gustă
Dar cea mai bună şi mai dulce e sub fustă.

:)

Reproducere

Floarea mea de gazolină -
Eşti frumoasa mea lumină.

Îmi trezeşti în cord reacţii -
Din noi se nasc mulţimi de fracţii.

Eşti leacul meu de efedrină -
- Ah, buza ta e-atât de fină!