Creatiile userilor - Poezie

Io am scris si poezii si nuvele, da'mi-e lene sa le copiez aci.

Joker cel Drept a scris:

Postez poezia de fata pentru ca am ajuns la concluzia ca degeaba lupt eu pentru iubire si degeaba o vreau si o cant etc. daca in realitate n-am parte de ea... si daca defapt nici n-o sa am vreodata. Lumea a ajuns atat de materialista incat sunt profund dezgustat de ea! Iubirea se cumpara si se vinde la fel ca oricare alt produs de pe piata. Din cauza asta am decis sa iau calea pribegiei... Chiar si infernul e mai cald decat lumea asta de gheata.

Nu te da batut prietene. Intr-o buna zi vei da de acea EA, insa pana atunci...

Nu te-ascunde suflet bland

Printre valuri spumegande

Ci i-ati zborul printr-un gand

Cand infernul te cuprinde.

Pune-ti aripile-n tample

Si priveste-n rasarit

Noua lume are stele

Si ti-e drumul aurit.

E si EA ascunsa-n norii

Ce se plimba peste mari

Si suspina cand vin zorii

Ca n-apari sclipind din zari.

Din furtuna poate-odata

O sa cada lacrimand

Dara tu-ai s-o prinzi de-ndata

Si-ai s-o tii la piept razand.

Rusinea de a fi liber

Poarta spărgea aşteptări printre balamale absurde,
Vântul îmbujora speranţe uitate în colţ de vis,
Privea ca un şcolar spre un curs interzis.
Nu-şi mai putea stăpâni prea mult timp picioarele nude.

Împins de la spate de colţii vulturilor svastica
Îl trăzni un frig eliberat de temeri
Până nu demult dresate devreme.
Îşi dezmorţeau abuzurile sufletelor arctice.

În faţă se întindea un hău de lipse de urme,
Fulgii de zăpadă îl loveau în inimă,
Se auzea libertatea în ascunsă surdină.
Încremenit fiind, ceru să i se dea voie să se mişte.

"Târâtură până la capăt!" strigă şi îl izbi cu Lugerul
"Experimentăm pe eşecul tău, izbânda noastră.
Cei cenuşii şi fără ochi albaştri
Nu sunt buni de nimic nici sub jug, nici sub cerul cel liber.

Scuipat pe obraz şi îngenunchiat pentru ultima oară
Îşi înghiţi nici măcar în scârbă jignirea,
Rămase lefter de mândrie, se abţinea cu firea.
Îşi aminti cum înaintează printre buruieni, şarpele.

"Satano!" îl alintau vulturii urmărindu-i cu foame paşii.
"Noi te hrănim, te învăţăm cine eşti,
Tu te clatini întruna şi uiţi ce vorbeşti.
Satano, pieri! Ne poluezi aerul acesta curat de iarnă."

Înainta! Înainta acum ca niciodată-n viaţă.
Poate chiar au dreptate şi i-au dat lecţie,
Când pământul de sub trup nu îi obligă direcţie
Să aprecieze fiecare strop de vierme întâlnit în cale.

Doare! Nu, trupul abia acum dă în floare..
În spate lasă fragede suflete,
Părinţi nenorociţi cu membre rupte,
Dar nu are el puterea să aleagă cine trăieşte şi moare.

Întâlneşte ruşinea de a fi om şi de a fi liber.
E sărbatoarea la înmormântare.
Demult s-a vrut aici, dar unde-i fiecare?
Ruşinea de-a fi om lăsând oameni să hrănească vipere.

Bucuria copiilor lui care poate încă mai respiră undeva
Pătată de sufocarea din gaze.
Sărutul femeii ce odată-l iubea..
Trădată de mulţumirea-i de a se salva pe sine însuşi.

Halal erou, halal artă! E doar un vierme,
O târâtură care se îndepărtează,
Care uită de Brojic ce salivează
După un răgaz de lumină la apusul din luncă.

Azi se eliberează scurmând pământul prin blasfemie,
Supravieţuind potopului crunt,
Nu e noroc, nici laşitate nu-i..
Se mulţumeşte să uite, s-alerge spre-o casă dintr-o mie.

Zgomotul răsună cerul şi cutremură codrul.
Din depărtare un câine sălbăticit
Se sperie şi fuge, aşa pricăjit,
L-au omorât pe la spate şi acum râd de el.

stupid_me a scris:

Iubirea nu se castiga, este de sine statatoare. O alta entitate, daca vrei.

Ce misto ar fi sa fie asa... sa vina totul de la sine, dar realitatea lasa de dorit...

Eu unul nu raspund la astfel de "sfaturi" sau "lectii de viata" - cum vrei sa le zici. In schimb apreciez gandurile de bine ale lui ousor. Mi-au adus un zambet senin pe chip.

Tigarile nu au gust perfid

"Fumez de pură plăcere, de sete.

Ele nu sunt perfide

Oamenii în schimb.."

Daca te referi la mine... eu am fost sincer in toate mesajele mele. Am spus ce-am simtit si ce-am vazut prin prisma analizei obiective...

Daca te referi la oameni in genere... da... ai dreptate! Cei mai multi sunt niste falsuri...

Oricum... nu cred ca e cazul sa facem filozofie aici.

Joker cel Drept a scris:

1.unul nu raspund la astfel de "sfaturi" sau "lectii de viata" - cum vrei sa le zici.

2.Daca te referi la mine... eu am fost sincer in toate mesajele mele.

1. Notat.

2. Nu faceam referire la tine.

stupid_me a scris:

1. Notat.

2. Nu faceam referire la tine.

Ok!

______________

Valea Morţii

E plin localul de beţivi

Si-n jur atât de jalnic pute!

E plin de oameni primitivi

Şi de suflete căzute.

Şi-n jur atât de jalnic pute

Încât ai vrea să te îngropi

Cu toate lacrimile mute

În necropolă - sub plopi.

Adormirea Maicii Domnului

Şi vine din trecut tristeţea iar...

Iubirea nu-i decât un vechi ecou -

Întreg Pământul pare un cavou

Închis - cu măicuţe ca de var.

E-o liturghie neagră în altar -

Icoanele sunt palide ca luna -

O gură dă-mi, iubito, și-ncă una

În astă zi de doliu funerar!

Pe Terra ca în gheenă e calvar -

Se-ntunecă Pământul ca Neptun

Şi zeii mor şi oamenii apun...

Nu-nvie morţii, scumpo, e-n zadar!

Ca un abur

Era târziu - plângeam
Cu capul pe geam;
Tu nu mai erai -
Doar eu mai eram
Şi plin de regrete
Departe de rai
Abia mai priveam
Cum toate speranţele
Cad de pe ram
Ca nişte pagini de caiete -
Până ce-n final
N-a mai rămas niciuna...
Până ce pe deal
Se făcuse noapte
Şi-n adâncul lui
Adormise luna.

În luptă cu cerurile

Ardiţ-aş crucile
Sî li dărâm
Cu tot cu morminti
Sî li fărâm
Sî-mi fac oseminti
Cî totu-i prăpastii
Cî viaţa i crudî
Şî domnu ni minti -
Ni puni la trudî
Pîn' dăm în putrefacţii...

Din umbrele sicriului

Câte dureri
Atâtea fire de iarbă -
Dar tu n-ai văzut
Copila mea oarbă.

Câte tristeţi
Atâtea morminte...
Dar tu - preacurato
Nu-ţi mai aduci aminte.

Mormantul Vietii

Fara prieteni - fara iubire -

Doar eu cu vantul prin cimitire.

Fara sperante - doar stele ce cad...

Pe-aici e mai frig - mai trist ca in iad.