Creatiile userilor - Poezie

superb

ne-ndrăgostim at

nimănui nu-I plac metaforele mele . nimănui nu-I plac muzele mele . nimănui nu-I plac dramele mele .

încă cincizeci de anonimat . încă cincizeci de ani.

Cultivarea mizeriei

Cum pot pastra fiorul sacru

Al nemuririi-aprins in mine,

Cand simt ca tot in jur e acru,

Menit s-aduca doar rusine?

Pacat- rusine, moarte a popoarelor,

Ce-nvalui fiintele atat de-usor,

Ajungi sa deviezi cursul izvoarelor,

Induci imunitate fata de-un sfant fior!

Sub forme voalate vidul zace,

Nimicul te constrange, te stapaneste;

Si totusi, duhul din tine tace,

Continui sa cultivi mizerie, fireste

Sa il las, sa nu il las?

Ce mai conteaza.

Dihotomia

Dihotomie esti copil de lele,

Dihotomie nasc a tale gene.

Nu ai nimica pur in prezentare,

Esti fals in tot ce esti la aratare.

Tu stai pe ganduri,

Daca sa imi dai voie,

In a ta lume fada,

Sa ma exprim cu probe?

Vai tie pui de lele,

Vai de voi.

De tine si de gasca de ..toi.

Pai mie vrei tu sa nu imi dai cuvantul?

Mie ce tin in tine juramanantul?

Sunt firea firi, plebe,sunt natura,

Sunt cele ce-ti creaza legatura,

Sunt cele dintru care tu existi,

Sunt marele, teribilul te misti.

Sunt chiar ce inca n-ai habar,

Sunt mai presus de orice avatar.

Traire hominida vai de tine,

Tu vrei sa nu imi dai iesire-n tine?

Habar nu ai de tine, tu carnale,

Habar nu ai de ale talegioale.

Esti un pamant ce vede energie

Si un energo aflat in terapie.

Tu, in prostia-ti multa,

Stai pa ganduri,

De merit eu a tale aste randuri?

Cat poti sa fie de rabla ordinara,

De fara de cuvinte in asta aratare?

Te uita acum la mine plebe,

Te uita cum din mine scot iubire.

O nu iubire deasta de va umflati in pene,

Ci o iubire de dincolo de fire,

Da, o iubire ce nu are menire.

E o iubire care pe aste vii meleaguri,

N-a fost inca adusa intru manifestare.

Auzi acum la mine cuvant din nefacute,

Auzi acum la mine, cuvant din nevorbire.

Ce sa iti spun eu tie fiinta ratacita,

Ce litere-cuvinte sa-ti dau din nefiinta?

Esti un frivol benefic, o unda cristalina,

O devenire scurta de-al lui orgoliu, cutra.

Vai tie mai copile, cum te-ai pierdut in tine,

De-atata amagire si bine-n farfurie.

De eu imi arat fata, tu o sa inlemnesti,

De eu ma fac la tine, tu ...........sti.

Sunt pronia din tine, sunt tot ce ai mai sfant,

Sunt chiar privirea care te tine-n legamant.

Auzi la el ologul, isi pune intrebarea,

Daca sa imi dea voie ca sa-mi exprim miscarea.

O tu, vant-adiere, chemare la viere din ale mele siele,

Ma uit crucis la tine cat esti de iluzoriu,

Ma uit si-mi vine-a rade, de ale tale dodii.

Umane, strig la tine, esti dus de tot la vale,

Ce faci de stai pe vine, in vine si in jale.

Ridicate odata fiinta efemera,

Ridicate in mine, nu-n ale tale schele.

Tot vrei independenta, tot vrei ca sa zbori liber,

Dar stai mereu in tine, in ale tale sine.

Stramutate odata din individual,

I-ati in primire totul, al tau universal.

Nu meriti dar te chem, nu meriti dar te vreau,

Tu fiu din mine, vino!

Tu fiu din mine, hai!

I-ati dar' acum in mine, locul pe car' sa stai.

Fi univers in tine nu doar o constienta,

Fi constiinta insasi nu doar o simpla zdreanta.

Ma dau pe mine tie, si te destup la minte,

Sa intelegi odata ca nu esti cel ce minte.

Te minti de-o viata-ntreaga, ca esti umanoid,

Eu am venit la tine, sa-ti spun ca esti perfid.

Esti insasi constiinta ce are univers,

Esti chiar universalul ce tine ast podet.

Te-ai dat la fund in tine, atomi si molecule,

Te-ai dat la fund in tine ducandute-n celule.

Copile fara minte, ridicate-n picioare,

Ti-o cere legea firi, nu legea omenirii.

Sunt una eu cu tine, menirea n-e totala,

Iti dau acum o palma s-o tii in a ta palma.

Nu mai uita de mine, straine calator,

Nu ma lasa in tine uitat, iar ca sa mor.

Nu te lasa de-a pururi, in searbada traire,

Trezeste-te odata din a ta omenire.

Esti mult mai mult de-atata, esti insasi firea lumii,

Esti firea nefireasca a ....----------------------------

Na ca l-am lasat.

In stingerea eterna

Un craniu sinistru si-o cioara pe-un gard -

Afara parfum de arsura...

Si stau si privesc cum criptele ard

In necropola topite de caldura...

Si flutura aerul de la dogoare...

E plans, e pustiu, vijelie...

Si iadul acesta arde mai tare

Cum arde-n amurg o faclie.

Sunt singur, dar sunt impacat -

Caci niciun om nu m-a vrut

Si toti de mine-au uitat

Si tot ce-am iubit a trecut...

Spre seara ajung in azil -

Ma uit cum arde distrus

Prin gratii - mai trist - mai senil

Pamantul tot descompus.

E planset, e chin, si revolta -

De chin cu totii s-ascund

Si toti privesc catre bolta,

Dar ingerii nu mai raspund...

Triumful celui Cazut

Priviti cum arde infernul!

Pamantul se-neaca-n dureri...

Ce negre satanice placeri!

Priviti cum arde infernul!

Satan conduce guvernul -

Romanii-s redusi la taceri...

Din nou comunismul de ieri...

Si moartea invinge eternul.

Intampinarea mortii

Clopotul episcopiei cheama oamenii la slujba...

In biserica se-aud rugaciuni de pomenire -

Sub cupola din altar sta deschisa o psaltire...

Pe campie-n abator moartea taie porci c-o drujba.

Sange negru curge-n văi si-i duhoare de canal -

E al soarelui final si-i tristete prin odai...

Plecaciune si-naltare dulcelui pacat carnal!

Preotese-nfierbantate se iubesc goale prin băi.

Peste tot in asta lume e-o lugubra veselie...

Pe aleile necropolei e parfum de viata arsa -

Pe trotuare si pe strazi sange de mercur se varsa...

I-auzi cum mai canta corbii in necropola-n chilie!

Sărăcie

Corbi siniştri se strâmbă

Prin copaci...

Oraşul e plin de beţivi şi de draci...

La un colţ o cerşetoare cântă din drâmbă.

Pământul e-nchis de-un cer fumuriu

Şi porcii prin sate zăpada o scurmă...

Din mine n-a mai rămas nicio urmă...

S-închis în casă precum într-un sicriu.

Afară ninge cum ninge la poli -

Stau triste oraşele fără persoane -

Precum într-un spital elevii stau în şcoli

Şi viscolul iernii dă negre frisoane.

Corbi siniştri se strâmbă

Prin copaci...

Oraşul e plin de beţivi şi de draci...

La un colţ o cerşetoare cântă din drâmbă.

Amurg sepulcral

Sunt iarăşi închis - pe un deal - într-o turlă -

Cu sufletul meu de frig injectat...

Aud beţivii pe stradă cum urlă

Şi sufletul meu a îngheţat...

Păpuşe de sticlă trec sparte pe străzi

Cu tristul lor schelet de rugină

Cărând în spate cadavre în lăzi

Spre noaptea fără lumină...

Sunt iarăşi închis - departe de voi

Undeva, pe un deal, în vârful unui turn -

Sunt tot mai departe de Soare ca Saturn -

Sunt tot mai departe, iubito, de noi...

Drama omenirii

Ce film dramatic la cinematograf!

Iisus era divinul martir -

Dar viaţa se sf

Refuz

Nu mai vreau

Sa ma ascund in umbrele din coltul ochiului;

Nu mai vreau

Sa fiu copilul timorat ce se ascunde in umbra unui strain,

doar pentru a scapa de huliganul ce-l haituieste;

Refuz

Sa traiesc in umbra discursului meu rostit de altcineva;

De asemnea refuz

Sa privesc cum teama ma cuprinde, se incolaceste, ma sufoca,

precum un calamar care-si devoreaza prada...

Si cu desavarsire refuz

Sa devin din prada pradator.

Dar este atat de trist...

Ce grea e calea de mijloc, aproape imposibila,

Intotdeauna strivesti, fara sa vrei pe cineva, pentru a ajunge sus,

Intotdeauna ajungi pradator,

Complice al unei crime de care nu ai habar uneori

Dar refuz si incerc sa ma mint

Ca pot urma o cale de mijloc,

Ca pot sta la masa cu vanatorii, fara a lua parte la actul crimei;

Dar cat de nevinovat mai sunt

Cand si eu ma hranesc alaturi de ei din crima lor?

Ia sa vad daca pot scrie o poezie

Poezia soarelui de azi

Vroiam sa scriu o poezie,

Care, a ghiocelului sa fie.

Constat insa nedumerit,

Cum soarele in fata a iesit.

Ce vrei tu soare acuma sa ne spui,

Ai o urgenta ce nu mai sta in cui?

Hai zi, sa nu spui ca sunt rau,

Zi, ce arde acum in focul tau?

Tu om ce esti a mea reliefare,

Ia seama la eruptia din soare.

Ai rasarit pe lume si esti manifestare,

In mine insa e a ta capacitare.

Cum dai tu crusta la a mea fervoare,

Eu nu ma comment, ce duci in aratare.

Cum dai tu insa iama in a fi orgoliu,

Aceasta ma cam duce-n derizoriu.

Eu ma revars in tine ca umanul,

Dar nu voi fi nicicand tot una cu golanul.

Cu cat tu uiti de puritate,

Si eu sting a ta existentialitate.

Te dai la mine soare, te dai mare,

Dar nu sunt eu a ta intruchipare?

Nu tot ce e in mine, din tine se emana,

Nu tot ce reprezint, sunt a ta pala?

Tu ai venit ca lume, ca viata si ca oameni,

Acuma te certi singur in mine si-ai mei sameni?

Gandeste-te o clipa, nu ai dreptul,

Sa ma acuzi pe mine, eu sunt sceptrul.

Unealta nu da seama cum e-ntrebuintata,

Stapanul poarta vina de-i rau utilizata.

Asa ca nu imi zice acuma la mine sa iau seama,

Tu esti manifestarea umana si tot tu a mea mama.

Copila draga, a mea manifestare,

Asa e ai dreptate, sunt si in aratare.

Dar eu cel ca ma aflu in transa inspirata,

Sunt ca un strigat care nu vrea sa se abata.

In tine traiesc viata, dar sunt nivelul care,

Isi da seama de sine si abaterea cea mare.

Eu nu te cert pe tine, suntem aceasi foaie,

Ma-nvat pe mine-n tine, cum sa m-aduc pe cale.

Liberare

Ce plăcut e să privesti cum arde-un munte de dolari!

Să dai foc la instituţii - să te pui pe tron ca rege -

Să nu-ţi pese niciodată de conducere - de lege

Şi-n der

Drumul

As strange omatul in palme

pana cand

obosita de jocul copilariei

m-as opri

intr-o poveste.

Picaturile le-as transforma

intr-un drum,

o punte peste raul

care niciodata nu soseste

undeva.