Creatiile userilor - Poezie

Mă vei iubi ?!

Mă vei iubi

Când voi muri

Sau vei uita de mine

De zilele senine

Când într-o zi de joi

Prin miile de raze

Pe sub copacii goi

Ne plimbam noi doi ?!

Îţi vei mai aminti de clipele cu soare

Când ne plimbam prin parc - pe lângă-acel liceu

Şi când îţi tot spuneam ca dragostea nu moare

Ci-n altă lume pură dainuie mereu ?!

Mă vei iubi când voi muri

Sau nu vom mai trai

Nici tu - nici eu

Ci doar tăcerea gri ?!

Pentru un poet...

Atat de frumos in nebunia sa

Poetul senil dansa,

Plin de vise printre cuvinte.

In timp ce cu neguri in minte,

Versu-si starpea,

Deoarece muza nu-si mai gasea.

Biet poet cu pana plina de-ntelesuri,

Lasa-ti muza sa rataceasca prin neguri,

Tu nu ai nevoie de-o muza pentru-a crea,

Deoarece muza-ti este mintea.

Atata ganduri, cuvinte si-ntelesuri, nebanuite,

Stau ascunse prin colturi in a ta minte.

Nu te lasa prada slabiciunii, si nu da crezare,

Acelor mituri lipsite de sens. Ridica-te-n picioare,

Si canta-ti semetul vers, picteaza-l si dai culoare,

Deoarece te reprezinta, vorbeste despre adevarata ta valoare.

Cantare iubirii

Ma inchin tie

Lumina ce arzi mai tare decat soarele -

Inger cu ochi de lumina

Ce stralucesti ca astrii

Ce nu mai apun niciodata...

Ma inchin tie

Femeie frumoasa ca rozele

Ce tremura inrourate in lumina rasaritului

Si-a eternei dimineti.

Esti mai inalta decat cerul

Si mai profunda decat adancul marii

In care stelele albastre se oglindesc

Stralucind in visul noptii...

Ma inchin tie

Tu ce esti atat de vie -

Si atat de absoluta -

Scumpa mea iubita !

In umbra eternului mormant

E toamna-n gradina si frunzele cad...

Ma trag solitar pe un leagan in iad; -

Se-aude-n azil operand un chirurg...

Pe-un deal un om spanzurat in amurg...

E toamna-n gradina si frunzele curg

Pe tristul mormant si-n tristul amurg

Si soarele-apune plangand pe campii

Si tu, iubito, ai uitat sa mai vii...

Oraşul

Oraşul pare-un cimitir

Cu ziduri negre afumate

Şi ninge-n el cu frenezie

Cum ninge peste o cetate.

Oraşul pare un azil

Cu gratii vechi şi ruginite

Şi pl

Copilărie

O rază din lumina zilei

S-a prins

Dragoste cu nabadai

Ne plimbam, in noapte, printre pruni...

Ne plimbam visand sub clar de luna -

Ne iubeam ca doi copii nebuni -

Sanul tau rotund parea o pruna...

Mi-ai lipit o palma - m-ai muscat de buze

Cand ti-am pus mana incet pe pruna...

Mi-ai spus :"Nesimtitule, cereti scuze !"

Iar eu ti-am spus :"Duduie, esti nebuna ?!"...

Apoi ne-am mangaiat cu dragoste pe-obraji

Sarutandu-ne cu drag sub clar de luna...

Ne eram atat - atat de draji !

Te stiau toti oamenii de buna...

Fantezie

Trece luna prin pădure

Luminând codrul imens

Peste câmpurile sure

Dând vieţii-un tainic sens...

Se întreabă luna plină :

- Unde e iubitul meu ?!

Codrul negru trist suspină

Fiind cuprins de somnul greu.

Stele tremură pe lacuri

Fermecând pădurea sură

Şi de-atâtea mii de veacuri

Liniştea nopţii o fură...

Lângă lacul din pădure

Stă castelul singuratic; -

Luna pare o secure

Treierând codrul tomnatic...

E un freamăt fioros

În singurătatea lui

Şi-i atâta de frumos

Să visezi lângă gutui...

În văzduhul înnoptat

Stelele din somn tresar,

Iar în codrul fermecat

Arborii se clatin rar...

În a lunii strălucire

Codrul pare-un dom înalt...

E această lume oare

Sau tărâmul celălalt ?!...

Scrisoare finală

Lăsat de unul singur în jalea mea adâncă

Îmi pare c-am dormit cu capul pe o stâncă...

Ce-a fost viaţa mea ?! - un infinit pustiu -

Mai mult un suflet mort decât un suflet viu...

Am dăruit iubire, dar cine m-a iubit ?!...

Visat-am fericire, dar ea n-a mai venit...

La ce am eu nevoie de bani - de loc de muncă

În groapa cea comună când la sfârşit te-aruncă

Şi când din munca ta nimic nu se alege

Decât averea-n care se scaldă-un porc de rege ?!

La ce îmi trebuie mie statutul social

Când viaţa-aceasta trece - pe mare ca un val ?!

E-aceeaşi tragedie ce-au scris-o-n vers poeţii

Din vremurile-apuse - ce-o văd şi azi asceţii...

Iubirea-n astă lume e goană după vânt

Când setea de avere e-un lucru pur şi sfânt...

Dorinţa de vecie e-un vis de luat în râs

Când moartea e firească pentru toţi cei ce îs...

Mă-ntreb ce caut eu în lumea asta-n care

Iubirea dintre oameni depinde de mâncare...

Când dragostea eternă trece prin stomac

E de-nţeles de ce femeile iubite nu te plac...

De nu ai facultate sau un salariu bun

Se şterg de tine toţi ca jegul de-un săpun...

De nu eşti decorat cu sute de medalii

Crezi că te-or recunoaşte vreodată ca poet ?!

Femeile se uită la tristul tău buget -

Mulţimea îţi aplaudă eternele travalii...

Când totul se învârte în jurul unui ban

Pe care-l verşi la baie mereu din an în an -

Când viaţa e o luptă eternă pentr-o viaţă

Ce nu-i decât un fir de praf - un fir de aţă -

Mai bine mă retrag - în noapte - pe un deal

Să fiu cât mai departe de-al lumii carnaval...

Regret

In drumul meu spre desarta fericire,

Avut-am norocul sa dau peste tine.

A fost suficienta o naiva privire,

Sa simt cum ceva se schimba in mine.

Credeam ca este fericirea,

Ce apare in final si la mine in suflet,

Dar defapt era amagirea...

Amagirea de catre un trup frumos fara de suflet...

vis de eternitate

Candva visam ca am sa te am o eternitate,

Crunta dezamagire a fost acest vis;

Eu nu voiam sa te cred cand tu spuneai cu seninatate,

Ca totul se va sfarsi odata, dar ne vom intalni in paradis.

Eu te vedeam doar o copila visatoare,

Ce era mult prea naiva sa vada realitatea.

Si-ntr-o zi mai parasit, ai luat a paradisului cale...

Si eu am ramas singur infruntand iadul... realitatea.

vis de eternitate II

Am ramas singur in lumea mea otelita,

De razboaie si de neguri;

Ajuns-am sa-mi rog moartea; cumplita

Este viata mea pe-aceste meleaguri.

Nu mai vreau sa jelesc,

Sa vad cum mor toti cei din jurul meu,

Sa vad cum civilizatii palesc...

Si eu inca sa nu ma pot aseza-n mormantul meu...