Creatiile userilor - Poezie

Voi fi aici...

Voi fi aici să

Îmi sunteţi toţi duşmani

Îmi sunteţi toţi duşmani -

Toţi cei ce-o duceţi bine,

Dar nu vă e ruşine

Că vă scaldaţi în bani...

Îmi sunteţi toţi duşmani -

Cei ce prin cafenele

Cu fete uşurele

Vă credeţi mari golani...

Îmi sunteţi toţi duşmani -

Cei ce fumaţi şi beţi

Pân' ce nu mai puteţi

Că sunteţi bogătani...

Ca un mormânt etern

Sufletul vi-i negru

Şi nimeni din guvern

Nu e un om integru...

O tristă piramidă

Închisă şi coruptă

În care viaţa-aceasta

E o eternă luptă...

Trăiţi de pe spinarea

Poporului de jos,

Dar nu îi aruncaţi

În blid măcar un os...

Îmi sunteţi toţi duşmani -

Toţi cei ce-o duceţi bine,

Dar nu vă e ruşine

Că vă scăldaţi în bani...

Toamna tarzie

E toamna tarzie, pana si rima sublima

Cade prada nevrozei de toamna si singuratatii.

E toamna tarzie, si eu pe aceasi banca batrana

Astept sosirea iubitei, cu sufletul plin de emotii.

E toamna tarzie, si eu ca un poet nebun stau

Pe banca, tresarind cand se aproprie vreo doamna.

E toamna tarzie, si nu vreau sa recunosc ca stau

Si in acest an, fara rost, asteptand o fantoma...

E toamna tarzie... uite nebunul,

Cum sta si asteapta, ceea ce credea el candva o iubire,

E toamna tarzie si dintre trecatori nu vede niciunul

Consumul unei iubiri, unei drame cu parfum de comedie...

E toamna tarziu si in piata veche se stinge nebunul, fara sa stie

Ca iubirea este moarta...

Este doar o fantoma nascuta din aceasta toamna tarzie...

Resemnare

Visam candva sa fac un paradis,

Dar visu-acesta nu e decat vis,

Caci totu-n asta lume-i trecator -

Sperantele ca frunzele de toamna mor...

Cand dincolo de moarte e doar moarte

Ce-mi pasa mie ca poate-am si gresit ?!

Cand intr-o buna zi voi fi murit

Greseala-o voi plati cu propria moarte...

Caci moartea e-o pedeapsa capitala

Si sentinta finala.

Retras din viata

Sunt retras din viata -

Mai traiesc doar pentru lumina zilei...

Restul e o tacere grea

Din care nu te mai trezesti niciodata...

Zidurile astea ma inchid

Sau oriunde-as fi e un zid

Pentru ca oricum nu mai stie nimeni de mine...

Mai traiesc doar pentru lumina zilei

Dar cateodata soarele dispare

Si atunci ma intreb unde e Dumnezeu ?!

Prea multa toamna

Iar cad frunzele din cer,

Ruginii si obosite,

Iar s-a stins lumina lor,

Vietile le sunt topite

Ca si vocea lor de ieri...

Toamna sufla peste ele,

Le imprastie, le zburleste,

Le-ameteste in vartejuri

Si de frig le-nnebuneste.

Ploua cu frunze si cu apa,

Ploua cu toamna si frig,

Si de la atata toamna,

Stam in casa la somnic.

Imi invelesc durerea-n umbre

Si imi ascund singuratatea

In stropii de ploaie

Ce curg pe ochii mei si pe obraji

Caci eu nu pot plange decat in interior...

Abandon

Azi nu mai ies afara...

Azi stau in casa si ma uit pe geam

Si ma gandesc la ce-am avut si ce n-am...

Azi stau in casa si fumez o tigara.

Ma uit la frunzele ce curg de pe ram

Si privesc cum in oras se face seara...

Si-ascult cum ploaia bate in geam...

Azi nu mai ies afara...

In stilul lui Stan

Stimata domnisoara - sunt prea scumpa ca sa vorbesc cu Andrei,

Sunt deja doi ani de cand nu mi-ai dat niciun raspuns sau trei -

Crezi ca o merit?! Mi-e de-ajuns de cate ori indiferenta ta m-a ranit!

Ti-am trimis doua mesaje pe mobil si stiu ca le-ai primit...

Scria mesaj expediat, deci sunt sigur ca le-ai si citit...

Voiam sa te mai vad o data sa-ti spun cat de mult te-am iubit

Si sa-mi iau ramas bun pentru ca nu am mai apucat sa-ti mai spun..

Nu sunt nebun - nu am obsesii - sunt doar un om bun

Care te-a iubit poate prea mult, dar care stie ca orice om bun

Ca la fel ca stelele si oamenii apun....

Acesta e ultimul mesaj pe care ti-l mai trimit - sper sa il auzi...

Poti sa ma acuzi de ce vrei tu - nu-mi mai pasa...

Nu plange ca incepi sa ma amuzi...

Lacrimile tale nu au fost niciodata reale -

Singurul care a suferit vreodata am fost eu...

Te-am iubit mai presus decat Dumnezeu,

Dar acum te privesc cu dispret -

Caci in ochii mei tu mai ai niciun pret...

Esti ca toti ceilalti - un lut pamantesc

Ce-si urmeaza cursul firesc la fel de orbesc...

Nu ma iubesti - atunci nici eu n-o sa te mai iubesc...

Puteam fi impreuna, dar ai stricat totul...

Te-am sunat de mai multe ori, dar nu a raspuns decat robotul...

O sa te tin minte pana la moarte pentru cat m-ai facut sa sufar!

Vrei sa te uit?! Nu meriti iertare!

Nu far' sa te vad ca o spui cu glas tare!

Am iubit o iluzie -

Voi muri abandonat...

Sper sa ai parte de aceeasi concluzie!

1 decembrie

Misterul iernii ne-a surprins

Si ceata-nvaluie orasul...

Un muncitor sterge farasul

De sacaria grea invins...

E iarna in acest cuprins -

Cetatea toata-i inghetata

Si-abia mai poti sa-ti faci o rata

Cand toate visele s-au stins...

Si iata : in oras a nins...

- compusa anul trecut in gand cu ocazia acestui eveniment