Creatiile userilor - Poezie

Salvie a scris:

ai grija ce-ti doresti... s-ar putea sa fii mai trist... doar zic, nu ca as sti eu...

As fi trist doar daca nu mi s-ar indeplini visul...

Salvie a scris:

scrii frumos... te citesc...

Mersi ! Apreciez... :)

Deceptie

Intreaga mea viata a fost o minciuna...

Nu, niciodata n-am fost fericit...

Vroiam un sarut de o clipa sub luna,

Dar nu, nicio fata nu m-a iubit...

In sufletul meu e pustiu si furtuna

Si-mi pare ca oamenii m-au parasit...

La usa casei frunzisul se-aduna,

Ci sufletul meu demult a murit...

Renunţare

Iubirea nu a fost făcută pentru mine -

Ad

[quote name='Andrei Ren

mie mi se pare ca aduce cu Eminescu

Aether. a scris:

Cuvintele tale ne srapung gandurile cu ale lor ideologice dorinte de a fi rostite din inima-ti mult prea insingurata. Inteapa cu ace incinse...Cuget, creator de simturi si ecouri emotinale pana la lacrimi. Coplesitor de trist.

Ma bucur nespus daca poezia mea ti-a trezit asa sentimente inalte ! M-ai facut fericit... :)

Trecatorul

Cate toamne or sa mai ploua

peste tine trecatorule,

pana cand

iti vei asterne sub albe zapezi ,

anii?

Cate ferestre vei putea deschide

in ziduri de negura,

asa incat

lumina alba sa patrunda,

in suflet ?

Cate pete de cerneala

vei sterge de pe firul de iarba,

pana vei sti

ca sub radacini zvacneste

o litera de foc,

albastra?

Cate visuri improscate cu noroi

vei prinde in obosita-ti palma,

pana vei intelege

ca numele tau este “Uitarea”?!

Tu! Necunoscutule !...

Trecatorule

Neantizare

Şi somnul veşnic mă cuprinde lent

Iluzie

În pace adormisem pe clapele pianului

Şi-acel pian părea că eşti chiar tu; -

Ascultam cu tine valurile oceanului

Şi răul tot din jurul meu tăcu...

O stea ca de cristal căzuse în abis

Şi-atunci mi-am pus o unică dorinţă :

M-am rugat plângând ca tu să iei fiinţă -

Dar totul nu a fost decât un vis...

În somnul dinainte

Mă cheamă din mormintele eterne şoapte reci :

- O, vino în adânc să dormi cu noi pe veci !

De veacuri dorm în umbră, căci nume mi-i uitarea -

Am fost şi sunt un înger de oameni părăsit...

Se zbate ca o flacără în mine disperarea

Ce roade ca un vierme un suflet pustiit...

Şi pare că pământul e-o criptă de fier -

Îmi arde trupul soarele şi spaima mă îngheaţă...

Sunt mai aproape de pământul greu decât de cer; -

Sunt mai aproape de eternul sfârşit decât de viaţă...

Şi clopote de jale răsună-n tot oraşul

Chemând acest pământ în somnul dinainte...

Eu sunt cel alungat din rai - eu sunt urmaşul

Fantasmelor ce astăzi dorm duse în morminte...

Refuz cu-nverşunare să intr-un paradis

Căci nu pot sta în rai cu cei ce m-au ucis...

Am fost şi sunt un înger de oameni părăsit

Şi-acum renunţ la tine, căci nu te-am mai găsit...