Am nevoie de voi.

23 facuti acum vreo 2 saptamani

P.Liviu a scris:

23 facuti acum vreo 2 saptamani

Multi inainte, Liviu!

Totul va fi bine, trebuie doar sa iti mai vezi si partile pozitive.

multi inainte!

credeam ca ai mai putin. prin ceea ce treci am trecut si eu cand eram adolescenta, in afara de ideea sinuciderii. ma afectau toate prostiile, lucruri atat de marunte ma macinau, imi tulburau noptile... urat sentiment. ma trezeam plangand din nimicuri si-mi parea ca toata suferinta lumii atarna pe umerii mei. si ce motiv aveam?

sunt perioade si perioade in viata, dar cum spunea bagherra, chiar daca suntem singuri, nu suntem singurii. esti baiat inteligent si vei trece peste.

de ce sa mori acum? oricum mori... mai amana trecerea. si bucura-te ca existi ca poti sa cunosti si bucuria si tristetea, ca poti sa vezi soarele rasarind, cerul innorat, furtunile violente infricosatoare si sublime. existi si esti minunat pt ca existi. toti oamenii sunt minuni, absolut toti. o sa intelegi intr-o zi ca problema ta e atat de mica, infima. tu singur esti cel care ii dai putere si o amplifici. fa haz de necaz, razi de tine cand gresesti. problema ta nu e reala decat pt tine. cauta pe net sa vezi cate necazuri, cate suferinti pot indura unii oameni si ce motive puternice au sa simta ce simti tu si totusi... totusi ii multumesc lui Dumnezeu ca mai apuca inca o data rasaritul soarelui si se lasa mangaiati de lumina lui.

mica_curioasa a scris:

aceia care nu prezinta un caracter deschis, bland, indulgent, sunt chiar aceia care au cele mai mari probleme interioare. aceia care sunt cei mai critici sunt cei care au cele mai mari probleme de acceptare...

Exagerezi putin .

Daca esti mereu dragut cu toata lumea, indulgent , crezi ca evorba doar de probleme interioare, traim intr-o lume destul de agitata si omul trebuie sa se adapteze, altfel ti-o iei peste nas zilnic, crede-ma.

mica_curioasa a scris:

rautatea este doar o masca a nesigurantei, un zid pus intre un suflet tulburat si restul oamenilor... si tot asa.

Da, poate fi rautatea si o masca a nesigurantei, acea teama de necunoscut sau mai degraba de ceea ce se va gasi in necunoscut, asa-zisa rautate a unora poate fi datorata faptului ca si ei au probleme si dureri. Uneori daca stai de vorba cu persoanele care fac astfel de rautati descoperi ca au si intentii bune.

Mie personal nu-mi plac mastile, dar cred ca in sufletul omului poti gasi adevarata persoana chiar daca oamenii isi pun o masca functie de ceea ce li se intampla, ce trebuie sa accepte...

Talida_ a scris:

Exagerezi putin .

Daca esti mereu dragut cu toata lumea, indulgent , crezi ca evorba doar de probleme interioare, traim intr-o lume destul de agitata si omul trebuie sa se adapteze, altfel ti-o iei peste nas zilnic, crede-ma.

a avea un caracter deschis, bland si indulgent nu inseamna ca nu te enervezi, ca nu ripostezi, ca nu inveti sa supravietuiesti unei jungle umane...

nimeni nu poate fi mereu doar dragut, doar indulgent, dar acestea tre sa predomine atunci cand omul e sanatos sufleteste si psihic.

eu cu siguranta, oricat as fi de trista, oricat de mult as suferi, tot am un zambet pt fiecare. un salut si un zambet. nu pot altfel...

:cry:

Talida_ a scris:

Da, poate fi rautatea si o masca a nesigurantei, acea teama de necunoscut sau mai degraba de ceea ce se va gasi in necunoscut, asa-zisa rautate a unora poate fi datorata faptului ca si ei au probleme si dureri. Uneori daca stai de vorba cu persoanele care fac astfel de rautati descoperi ca au si intentii bune.

Mie personal nu-mi plac mastile, dar cred ca in sufletul omului poti gasi adevarata persoana chiar daca oamenii isi pun o masca functie de ceea ce li se intampla, ce trebuie sa accepte...

fiecare are propriul stil de a se proteja de suferinta, de dezamagirile vietii. unii devin agresivi, altii primesc loviturile ca pe un aspect normal al vietii si reusesc sa-si pastreze echilibrul invatand sa se apere altfel decat prin agresivitate, altii nu reusesc sa faca fata, devin depresivi si renunta...

masti purtam cu totii in anumite momente ale vietii

P.Liviu a scris:

Salutare.

Nu stiu daca am deschis unde trebuie acest topic insa trebuia sa o fac.Ma incearca un sentiment de jena insa peste care incerc sa trec.

Ma lupt inca din adolescenta cu probleme psihice , pe care le maschez destul de bine fata de ceilalti iar acum am ajuns la limita.Stau singur , prietena a plecat in alt oras , iar rudele pe care le am aici sunt distante si reci.Simt o disperare cumplita . Nu mai stiu cine sunt , ce vreau , nu mai am pic de increderein mine.

Am nevoie de voi , am nevoie sa socializez , sa ma simt acceptat , o nevoie disperata , sa ies din starea asta de izolare.Insa nu stiu cum sa fac asta , am slabe legaturi cu oamenii , asa ca am facut apelul asta care e cat se poate de sincer.Poate forumul e un punct bun de plecare ca sa imi revin , poate voi gasi ceva caldura si acceptare pe aici.

Numai bine.

Liviu,nu trebuie sa disperi.toti avem perioade in viata cand trecem prin asa ceva.ia-o usor.aici ai sa gasesti foarte multe persoane dornice sa te ajute si ai putea consulta si un psihoterapeut!in mod sigur ai ceva propbleme in propria familie,asa ca ar fi indicat si un psihoterapeut.si nu uita de...credinta!credintae Scoala Vietii,daca stii unde sa cauti.nu te gandi la babele rautaciose din biserica sau la fetele bisericesti care fac pacate mai mari ca mirenii.ia-o usor si aici.vorbeste si cu un preot,insa cu unul care are faima buna.ai sa vezi cum putin cate putin ai sa iti construiesti un "eu" puternic si fericit.pupici si mai vorbim!

Am apelat si la preoti mai demult cand eram ortodox , insa fara rezultat.Dimpotriva , mai rau ma speriau zicandu-mi ca am facute vraji , ca daca sufer de depresie ajung in iad , etc.Plus ca nu pot sa accept de nici o culoare dogmele ortodoxiei si ale religiei in general.Mi se par lipsite de noima.Imi plac doar unele principii si atat.

Totusi disperarea asta are si latura ei buna.Ma ajuta sa ma mai trezesc si sa deschid ochii.Pana acum mi-am negat si inabusit emotiile pana am pierdut contactu cu realitatea cu mine insami.Insa disperarea e cat se poate de autentica si puternica incat ma trezeste la realitate si ma cheama sa ma confrunt cu ea.

Imi place cum gandeste Mica Curioasa 8)

Numa bine

P.Liviu a scris:

Am apelat si la preoti mai demult cand eram ortodox , insa fara rezultat.Dimpotriva , mai rau ma speriau zicandu-mi ca am facute vraji , ca daca sufer de depresie ajung in iad , etc.Plus ca nu pot sa accept de nici o culoare dogmele ortodoxiei si ale religiei in general.Mi se par lipsite de noima.Imi plac doar unele principii si atat.

Totusi disperarea asta are si latura ei buna.Ma ajuta sa ma mai trezesc si sa deschid ochii.Pana acum mi-am negat si inabusit emotiile pana am pierdut contactu cu realitatea cu mine insami.Insa disperarea e cat se poate de autentica si puternica incat ma trezeste la realitate si ma cheama sa ma confrunt cu ea.

Imi place cum gandeste Mica Curioasa

Numa bine

daca vrei poti. gaseste motive sa vrei!

eu stiu ca o sa le gasesti, abia astept sa afli si tu

8)

mica_curioasa a scris:

daca vrei poti. gaseste motive sa vrei!

Depresia este ca o mlastina, de ce dai mai mult din maini si din picioare, cu atat te afunzi mai rau. Cea mai recomandata este distractia si ceva munca pe langa.

BobGrau a scris:

Depresia este ca o mlastina, de ce dai mai mult din maini si din picioare, cu atat te afunzi mai rau. Cea mai recomandata este distractia si ceva munca pe langa.

depinde de ce are nevoie fiecare. dar e buna comparatia ta. nu tre sa te zbati. stai pe loc, traieste disperarea pana ajungi la saturatie si daca reusesti sa treci peste momentul critic ceva/cineva te va scoate in cele din urma.