Am nevoie de voi.

omule, daca e chiar pe bune ce ai povestit, baga0i in ma-sa pe doctori si stai pe ropo.

si multa metalica. e un antidepresiv feroce.

si eu am foarte multe complexe si defecte, dar aici nu-mi vede nimeni defectele

daca le arati tu, o sa ti le vedem si o sa scapi de ele instantaneu.

io asa am facut si nu mai am complexe de nici un fel, de nici o culoare.

defapt complexele apar inevitabil cand te compari cu altcineva pe care-l consideri mai bun. si automat te simti inferior.

elimina comparatie si ai sa vezi ce comfortabil te vei simti in propria ta piele.

io am trantit aci toate complexele si motivele mele de a ma simti inferioara multora dintre voi si am descoperit ca sunt un om, o persoana normala si la fel de valoroasa ca fiecare dintre voi.

P.Liviu a scris:

Salutare.

Nu stiu daca am deschis unde trebuie acest topic insa trebuia sa o fac.Ma incearca un sentiment de jena insa peste care incerc sa trec.

Ma lupt inca din adolescenta cu probleme psihice , pe care le maschez destul de bine fata de ceilalti iar acum am ajuns la limita.Stau singur , prietena a plecat in alt oras , iar rudele pe care le am aici sunt distante si reci.Simt o disperare cumplita . Nu mai stiu cine sunt , ce vreau , nu mai am pic de increderein mine.

Am nevoie de voi , am nevoie sa socializez , sa ma simt acceptat , o nevoie disperata , sa ies din starea asta de izolare.Insa nu stiu cum sa fac asta , am slabe legaturi cu oamenii , asa ca am facut apelul asta care e cat se poate de sincer.Poate forumul e un punct bun de plecare ca sa imi revin , poate voi gasi ceva caldura si acceptare pe aici.

Numai bine.

In viata,venim singuri...plecam,singuri! Venim, goi...plecam, imbracati!

Nu dispera. Nu esti singurul...ci,doar singur. Poti fi singur chiar si atunci cind esti "sufocat" de semeni.

Noi,fratii tai de...suferinta, ;) suntem aici! :P Iti "mincam ficateii"! ;)

Sufletul tau e "inpietrit".De ce? ;) Ce te nemultumeste? Ce deziluzii,ce-ti reprosezi,ce lovituri ai primit ca sufletul tau s-a ascuns ca o pasare ranita si speriata?

Nu te mai preface! ;) Renunta la ipocrizie! Tipa! Plingi! Musca!Injura!Lasa stacheta aia,mai jos. Fii tu insuti!Elibereaza-te!

Fa curatenie in mintea,sufletul si ...anturajul tau si vei renaste.Sufletul tau,va renaste asemenea pasarii Pfoenix...

Impaca-te cu tine insuti.Linge-ti ranile in singuratate,fa,tabulla rasa cu trecutul apoi,iesi din cotloane!

Ce ai lasat neterminat intro viata anterioara si nu stii?

Bea ceai de sunatoare. :P Considera-te iubit...de insusi Dzeu;ce noroc! Ce onoare!Esti sanatos.Esti viu.Altii...tinjesc la asta... :P Daca Dzeu (viata) e inca cu tine,te accepta,te suporta,te iubeste...tu,de ce nu-l accepti?

"Prietenia lumii e vrajmasie cu Dzeu!".Inainte de a-i multumi pe altii,multumeste-ti sufletul tau.Fa, pace cu el... :huggles:Fa pace cu tine...

Si Dzeu e singur. :( Fa-i companie.De ce pleci urechea la demonii mintii? ;)

;) Ei?

Bucura-te de jumatatea plina a paharului.

( Vindeca-ti rinichii...ficatul...vindeca-te!

Si eu am crezut ani in sir ca am probleme psihice dar,aveam doar...hepatita! )

Chikitina a scris:

si eu am foarte multe complexe si defecte, dar aici nu-mi vede nimeni defectele :D

S-o crezi tu! :P Sunt cu ochii pe tine ca pe butelie!

si io am trecut prin ceva asemanator in urma cu cativa ani.,plecasem de acasa la liceu intr-un oras pe care nu il cunosteam,oameni pe care nu ii cunosteam.mi-a fost destul de greu sa ma acomodez,cel putin la liceu am picat intr-un liceu de fite cu copii de doctori,profi universitari etc.....,droguri,bautura,ipocrizie,minciuna nesimtire...in primele cateva luni simteam ca nu imi gasesc locu'....dar am reusit sa cunosc si oameni care m-au ajutat sa scap de inhibitii si in preajma lor sa ma simt in pielea mea....sunt destul de sociabila,dar cu foarte putine persoane pot sa fiu io insumi :( ,toti oameni au inhibitii,desi la unii dintre ei ne este destul de greu sa ne dam seama....in ultimu timp dupa o intamplare destul de nefericita pentru mine am ajuns sa las rusinea la o parte cat de cat,desi imi este greu uneori sa imi exprim adevaratele trairi pentru a nu fi judecata prea aspru de ceilalti....sper sa reusesti si tu sa te simti mai sigur e tine

P.Liviu a scris:

Salutare.

Nu stiu daca am deschis unde trebuie acest topic insa trebuia sa o fac.Ma incearca un sentiment de jena insa peste care incerc sa trec.

Ma lupt inca din adolescenta cu probleme psihice , pe care le maschez destul de bine fata de ceilalti iar acum am ajuns la limita.Stau singur , prietena a plecat in alt oras , iar rudele pe care le am aici sunt distante si reci.Simt o disperare cumplita . Nu mai stiu cine sunt , ce vreau , nu mai am pic de increderein mine.

Am nevoie de voi , am nevoie sa socializez , sa ma simt acceptat , o nevoie disperata , sa ies din starea asta de izolare.Insa nu stiu cum sa fac asta , am slabe legaturi cu oamenii , asa ca am facut apelul asta care e cat se poate de sincer.Poate forumul e un punct bun de plecare ca sa imi revin , poate voi gasi ceva caldura si acceptare pe aici.

Numai bine.

Sincer te inteleg.Nu e vorba ca as avea probleme pshice..cum ai mentionat tu..dar oarecum si eo simt ca nu am pe nimeni aproape...nu stiu ce sfat as putea sa iti ofer.. pentru ca nici eu nu le pun in practica..doar eu imi zic asa...o sa fie si mai bine... tot timpul dupa rau urmeaza bine baftaaa

Hei, stiai ca semanam?

Si eu sufar de anxietate si sunt bipolara. Pana de curand, am fost si bulimica (abia am rezolvat problema de cateva saptamani, si inca ma consider bulimica). Am si cateva internari la activ.

Si mie imi este teama de greseala, mi-e teama de critica celorlalti si sunt mereu in alerta. Mi-e atat de rau uneori, ca nici nu mai ies din casa, sau daca ies, ma apuca atacurile de panica pe strada.

Plus ca bipolaritatea imi da doua stari: una de superioritate (cand simt ca am o putere extraordinara) si una de cadere absoluta, opusa primei stari. Aceste 2 stari se succed de mai multe ori pe zi si nu le prea pot controla. In prima stare sunt constienta de toate realizarile si calitatile mele, iar in a doua le dau efectiv cu piciorul, vazandu-mi doar defectele.

Astfel de complexe ai si tu?

Cu toate astea, socializez. Mi-am pus pe fata o masca, si cu ea defilez. Tu ai nevoie de prieteni adevarati...

Cum spunea si Dida_James, sa elimini comparatiile cu ceilalti. Gandeste-te bine: tu chiar te simti inferior lor sau ai tu standarde prea inalte?

Eu cre' ca tu ai un fel de vointa in stare latenta. Esti un ambitios, insa tocmai standardele tale prea inalte te-au facut sa ajungi ceea ce esti astazi. Si ce daca nu mai faci nimic de 4 ani? Niciodata nu e prea tarziu! Esti inca tanar, nu esti catatonic, esti capabil sa faci ceva! Spuneai ca "nu faci nimic", pai tocmai faptul ca nu faci nimic iti alimenteaza complexele si starile proaste. Este timpul sa calci in picioare latura ta pesimista si sa treci la actiune. Pentru inceput, cere ajutorul unui psiholog sau psihiatru (daca tot nu te simti capabil de a socializa). Stiu prin ce treci...e un mare chin, dar cand vei iesi pe malul celalalt vei fi foarte multumit de tine. Ai incredere.

forumul poate fi un loc unde poti scapa intr-o oarecare masura de complexe, dar e cu 2 taisuri. din cauza faptului ca cei care comunica nu stau fata in fata, de multe ori arunca cuvinte rautacioase sau de-a dreptul jignitoare, asta pt ca nu prea vad dincolo de replici pe celalalt ca pe o fiinta umana cu sentimente, care poate fi ranita usor chiar si virtual. unii vad intr-o idee exprimata virtual doar o tinta de descarcare a propriilor frustrari, a nervilor de peste zi, a rachiunii acumulate... fara sa stea o clipa si sa se gandeasca la omul de dincolo de idee.

si totusi, daca nu te poti exprima f bine fata in fata unor prieteni, scrisul pe forum, sub o oarecare anonimitate te poate ajuta. te mai poti exprima si altfel: prin poezie, desen/pictura, muzica, etc.

atunci cand realizezi ca toti sunt oameni, realizezi ca toti au slabiciuni si din zeii pe care ii adorai odata sau de care te temeai, devin simpli oameni cu aceleasi temeri, aceleasi complexe, aceleasi slabiciuni, mai mult sau mai putin evidente.

aceia care nu prezinta un caracter deschis, bland, indulgent, sunt chiar aceia care au cele mai mari probleme interioare. aceia care sunt cei mai critici sunt cei care au cele mai mari probleme de acceptare...

rautatea este doar o masca a nesigurantei, un zid pus intre un suflet tulburat si restul oamenilor... si tot asa.

Va multumesc ptr incurajari si ptr faptul ca va destainuiti aratandu-mi ca nu sunt singurul care se confrunta cu astfel de probleme.Conteaza asta.

Xylia , ai dreptate , chiar am o ambitie prosteasca si niste standarde prea ridicate care ma fac sa fiu rigid si incapabil de o comunicare ok cu ceilalti.Mereu imi e teama sa nu par fraier , si adopt o atitudine defensiva , nu accept sa invat de la ceilalti..Am realizat asta si incerc sa scap de trasatura asta.E odios sa fii om slab de inger insa arogant , cu un ego care da pe afara.Tot ego-u asta m-a adus pana in punctul in care m-am gandit sa ma sinucid acum cateva zile .Simteam o disperare cumplita , nimic nu era de ajuns , nu mai era cale de scapare.Ma gandeam ca nu o sa am niciodata un job ok , ca nu am sa fiu niciodata in stare sa cresc copii , ca nu sunt capabil sa socializez etc..Insa am inceput sa ma impac cu ideea ca sunt un om slab si ca nu sunt obligat fata de nimeni sa fac toate astea.Si de atunci ma simt mai usurat.

Si tu curioaso ai dreptate , cei care se afiseaza duri si distanti o fac din nesiguranta.Chiar e nevoie de curaj sa te afisezi cu slabiciunile in fata celorlalti.

V-am pupat (si asa vad ca aici au postat numai fete , baietii se deschid ceva mai greu :cry: ) si toate cele bune !

cati ani ai, Liviu?